Alexandrina Cernov, la 80 de ani! O viață dedicată științei, culturii și apărării drepturilor comunității românești din Ucraina

Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, redactor-șef al revistei „Glasul Bucovinei” (Cernăuți-București) și director al Editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuți a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Pe parcursul vieții a desfășurat o activitate științifică, publicistică, pedagogică și culturală care a contribuit la consolidarea statutului limbii române în comunitățile etnice înstrăinate de Patria Istorică.

S-a născut la 24 noiembrie 1943 în orașul Hotin. A urmat studiile la Liceul nr. 32 din București. În anul 1961 a finalizat studiile la Universitatea din București, iar în perioada 1962-1966 a urmat Facultatea de Filologie a Universității Naționale din Cernăuți. În anul 1989 și-a susținut la Chișinău teza de doctorat Lingvostilistica comparată (româno-rusă) a limbajului poetic.

Între anii 1971-2002 a fost conferențiar universitar la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universității Naționale din Cernăuți, susținând cursuri de teoria literaturii, istoria literaturii vechi românești, teoria traducerii şi stilistica limbii române, lingvostilistica şi poetica comparată, studii de literatură comparată.

Este membru fondator al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu“ din regiunea Cernăuţi, al cărui vicepreședinte a fost în anul 1989 și președinte în perioada 1990-1994. A fost expert al proiectului comun de cercetare a situației minorităților naționale în Ucraina al Împuternicitului Radei Supreme a Ucrainei în problemele drepturilor omului şi al Comisariatului general al OSCE în problemele minorităților naționale.

Domenii de interes: istoria şi cultura Bucovinei, statutul limbii române, problemele actuale ale comunității românilor din nordul Bucovinei, studii de sociologie, istoria literaturii române, stilistica limbii române, poetica comparativă Se implică activ în promovarea culturii și învățământului în limba română în spațiul ucrainean, fiind autoare pentru nouă manuale școlare de limba şi literatura română, destinate școlilor românești din Ucraina. A publicat cărți, albume, manuale, studii științifice în reviste de specialitate.

Cu prilejul zilei de naștere, echipa Centrului Media BucPress din Cernăuți în colaborare cu colectivul de redacție a revistei „Glasul Bucovinei”  a decis să publice gânduri, mesaje de felicitare, amintiri ale colegilor și prietenilor Alexandrinei Cernov.

„BucPress-iștii”, „glasiștii” și întreaga comunitate românească din nordul Bucovinei îi urează Alexandrinei Cernov sănătate, putere de creație și inspirație pentru a continua educarea unor generații de luptători pentru limba română și memoria istorică a neamului nostru.

Doamna Alexandrina – ochiul cultural care ne rămâne deschis

Senioră a comunității românești din nordul Bucovinei, Alexandrina Cernov este totodată o admirabilă supraviețuitoare a valului de atentate pe care Doamna cu Coasa l-a declanșat în ultimii ani asupra comunității, turneu al morții căruia i-au căzut victime, printre alții, personalități emblematice ale comunității precum Ilie Luceac, Vasile Tărâțeanu, Ilie Tudor Zegrea, Dumitru Covalciuc, Ștefan Broască, Ilie Popescu, Gheorghe Jernovei, Grigore Crigan[1] etc.

Doamna Alexandrina și-a asigurat deja numeroase ancore ale supraviețuirii autentice. A înființat Editura „Alexandru cel Bun”, pe care o coordonează și în prezent; participă activ la respirația spirituală a publicației „Glasul Bucovinei”, în calitate de redactor-șef; coordonează seria editorială Destin bucovinean a Mănăstirii Putna[2]; organizează edițiile anuale ale Salonului Internațional de Carte Romanescă de la Cernăuți; gestionează proiectul Biblioteca „Glasul Bucovinei” (filiala Editurii „Alexandru cel Bun”[3]) etc. Doamna Alexandrina asigură astfel supraviețuirea, simultană și miraculoasă, a mai multor instituții culturale, editoriale, spirituale ale românilor din nordul Bucovinei.

Nu știm cum va arăta comunitatea românească din Ucraina peste 10 ani, cum va reuși ea să se adapteze unor crize permanente, perpetue, suprapuse, care par a nu se mai opri. Știm însă că această comunitate a știut mereu, în ultimele decenii, să își construiască eroi, să își genereze anticorpi la loviturile repetate ale istoriei.

Alexandrina Cernov face parte din galeria de lideri care a asigurat tranziția post-comunistă și post-sovietică a comunității. Traseul post-sovietic al comunității a fost facilitat și vegheat, nobiliar, de familia de lideri ai comunității care a creat, în nordul Bucovinei, instituții comunitare: Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”[4], celelalte instituții și organizații ale mediului asociativ românesc, rețeaua regională de școli cu predare în limba română, parohiile comunităților ortodoxe românești locale etc. Totodată, desovietizarea a fost însoțită de o recuperare a identității românești a comunității și de o recuperare corelată a legăturilor cu Țara ale acestei comunități.

Doamna Alexandrina a fost în mod permanent una din vocile puternice și credibile ale comunității[5] în toate aceste procese: desovietizare, recuperarea identității românești, punțile spirituale cu România.

Punțile ei spirituale cu România nu s-au oprit la Putna. Ele acoperă o geografie extinsă din care fac parte, bunăoară, Academia Română, Institutul Cultural Român[6] și Centrul Cărții din subordinea Institutului, bibliotecile naționale, arhivele instituțiilor centrale, Biserica Ortodoxă Română, Institutul „Bucovina” de la Rădăuți, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava etc.

Doamna Alexandrina a fost și este o luptătoare pe toate fronturile rezistenței spirituale românești a comunității, respirând decent și curajos în centrul tuturor bătăliilor identitare ale comunității: bătălia pentru limba română, combaterea narațiunilor anti-românești, de-sovietizarea etc.

Puțini lideri ai comunității au reușit să rămână în picioare în mijlocul acestor bătălii identitare. Gloanțele cu care a apărat doamna Alexandrina comunitatea au fost decența, argumentul științific, construcția culturală, curajul. Apetitul pentru rigoarea conceptuală, pentru acuratețea argumentului, pentru construcția textului, pentru precizia datelor de arhivă, pentru probitatea citării, pentru elevația limbajului[7] a singularizat-o pe doamna Alexandrina în galeria de lideri a comunității, conferindu-i, totodată, în mod firesc, recunoașterea științifică implicită în România, la nivelul cel mai înalt – Academia Română, al cărei membru de onoare este[8].

Mai sunt multe isprăvi culturale care stau în penelul doamnei Alexandrina. Mai sunt ani mulți care stau să aștepte retragerea ei din lume, retragere care se va produce, cândva, cel mai probabil după modelul Maicii Benedicta (Zoe Dumitrescu Bușulenga, refugiată odinioară în câmpul sacru al culturii și al liniștii de la Mănăstirea Putna). Penelul neobosit al doamnei Alexandrina va mai așterne multe slove pe cărți. Încă ne bucurăm de ochiul ei cultural viu[9].

Rătăcit și risipit prin biblioteci, adunat în performanțe culturale autentice, care rezistă și rămân, ochiul cultural viu al doamnei Alexandrina veghează, grijuliu și neastâmpărat, recuperarea și înzdrăvenirea identitară și culturală a românilor de dincolo…

Până când această înzdrăvenire nu va fi ireversibilă, ochiul cultural viu al doamnei Alexandrina nu are voie să clipească; nici să se stingă.

Dorin POPESCU

diplomat, președintele Asociației „Casa Mării Negre” (Constanța)

Sunt oameni și Oameni în viața noastră – primii constituie majoritatea, ceilalți vin în calea celor norocoși

Este cu adevărat un noroc al fiecăruia dintre noi să cunoaștem îndeaproape oameni dedicați cu trup și suflet unei cauze nobile, pentru binele semenilor. Acest noroc este mai rar întâlnit, dar cu atât mai mult e de apreciat într-o comunitate mai mică, cum e comunitatea noastră de români din nordul Bucovinei. În general, asemenea Oameni nu sunt prea însetați de laude, diplome, regalii, ci caută mijloacele optime pentru a fi de folos celor din jur, comunității căreia îi aparțin. Activitatea lor este un crez, temeinic și constant, și nu unul de paradă, conjunctural, de moment.

Asemenea Oameni au un foarte dezvoltat sentiment al responsabilității personale pentru ce ni se întâmplă nouă tuturor, ei asumându-și greul fără să ceară ceva în schimb. Nu mulți sunt cei care înțeleg și apreciază valoarea și nevoia de a avea repere morale și culturale, persistând în convingerea, aproape generalizată, că tocmai așa trebuie să fie sau că așa va fi totdeauna. Doar când asemenea modele lipsesc, realizăm golul imens care se formează în urma lor.

Toate aceste gânduri îmi apar din nou și din nou în reflecțiile de suflet, la ceas aniversar, pentru Doamna Alexandrina Cernov, redactor-șef al revistei „Glasul Bucovinei”, membru de onoare al Academiei Române, Omul care prin tot ce a făcut și face a înfrumusețat și înfrumusețează comunitatea românească din Cernăuți. Încă student fiind, alături de alți colegi de generație, eram plăcut impresionați de vorba frumoasă românească pe care o rostea. Era și este purtătoarea limbii literare vorbite, iar prin aceasta un model de exprimare pentru toți cei care o ascultă.

Soarta mi-a hărăzit să fiu vicepreședinte celor trei președinți, membri de onoare ai Academiei Române, pe care i-au avut până în prezent românii din Ucraina, profesorilor Grigore Bostan și Alexandrina Cernov, în cadrul Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” (între anii 1990-1993), și scriitorului Vasile Tărâțeanu (între anii 2015-2022). Cu fiecare am realizat lucruri frumoase, spre binele conaționalilor. Nu fără de obstacole, unele artificiale, din partea celor care nu ne-au dorit și nu ne doresc (încă) binele.

Colaborarea cu doamna Cernov mi-a fost de mare folos în activitatea de prim-vicepreședinte, angajat cu carte de muncă (caz unic până la această dată) în cadrul Societății „Mihai Eminescu”. Colaborând, ne-am testat capacitățile de a răspunde provocărilor perioadei tulburi a schimbului de regimuri. Adaptarea la noile condiții geopolitice o făceam din mers, ideologiile și politicile guvernanților  schimbându-se cu o rapiditate nemaiîntâlnită până atunci, dar nicidecum în beneficiul nostru, al românilor.

Înțelepciunea, curajul și simțul realității, precum și luarea în calcul a oportunităților oferite de noile vremuri, erau definitorii la începutul anilor ’90 pentru activitatea societății noastre civile, concentrată în jurul Societății „Mihai Eminescu”. Iar rezultatele au fost pe măsura eforturilor. Societatea „Mihai Eminescu”, voce unică și unitară (pe atunci) a comunității, s-a impus în viața culturală și politică a regiunii ca un actant important, pe care autoritățile nu puteau să nu-l ia în seamă, devenindu-le, volens-nolens, un partener de dialog și de acțiune al lor. Anume în acea perioadă s-au cules cele mai frumoase roade: redeschiderea de școli românești (școala nr.29 din Cernăuți, școli în Molodia, Corovia, Camenca, Storojineț, clase românești în școala din Valea Cosminului), pelerinaje la mănăstirile din sudul Bucovinei, editarea ziarului „Plai Românesc”, mitinguri de protest împotriva discriminării etnice (primele de după 1944), referendumuri în localitățile românești în vederea revenirii la toponimia istorică, donați masive de carte, etc.

Am apreciat și apreciez în continuare curajul și perseverența Doamnei Alexandrina Cernov în apărarea valorilor noastre perene, cu cuvântul și fapta. În toți anii care au urmat după ce am plecat din staful Societății, i-am admirat energia și devoțiunea. Din păcate, nu ni se dă nimic ușor. Dea Domnul ca vocea „Glasului Bucovinei” să fie auzită cât mai mult timp, într-o perioadă în care urechile autorităților nu prea sunt aplecate către noi. Și să ne bucurăm, în continuare, de apariția de noi cărți la editura „Alexandru cel Bun” și nu numai, de noi saloane de carte și de alte inițiative, atât de necesare într-un spațiu văduvit sistematic de cuvântul scris în limba maternă.

La acest ceas aniversar Vă doresc din suflet, stimată Doamnă Alexandrina, multă sănătate și putere, pentru a putea duce mai departe drapelul conștiinței naționale românești în Bucovina înstrăinată, să vă bucurați mulți ani înainte de reușitele muncii dumneavoastră.

La Mulți Ani frumoși și cu împliniri!

Eugen PATRAȘ

vicepreședinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți

Alexandrina Cernov – dincolo de smaralde, dincolo de creioane

Modeste la număr, prin sertare, fotografiile cu doamna Alexandrina… Și trei creioane simple, de-a binelea tocite, fără de care nu aș putea să lecturez. Și nu că m-aș întoarce vreodată la cele subliniate, dar e lucru testat: ce subliniezi cu vârful creionului – nu uiți niciodată.

În caseta cu bijuterii am un pandantiv cu smarald – inspirată alegere de acum nouăsprezece ani când întreaga mea ființă era în căutare de Idealuri și Ritualuri care să mă scoată din adolescența prelungită de fluturași în stomac pentru Eminescu și de bulinuțele printate pe stofa aleasă pentru următoarea rochie. Nu eram adepta matriarhatului, dar Idealul meu, clar, trebuia să fie de gen feminin. Poate din acest motiv generoasa mea colecție de fotografii cu Prințesa Diana, scoase la xerox, cu ușurință ar fi bătut orice colecție de timbre valoroase. Asta până la momentul în care toată imaginația mea despre Palatul Buckingham a încăput în cei 3 metri pătrați ai Editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuți – locul în care am pus punct căutărilor.

La Editură, prin foșnet de manuscrise și ciocănit de tastatură, prioritate avea aroma ceaiului proaspăt infuzat. Era momentul în care doamna Alexandrina – redactor-șef al revistei „Glasul Bucovinei” – cu toată răbdarea existentă ne ilumina în măiestria corecturii, o autentică oră de dirigenție pentru noi, când teoria venea la pachet cu exemple de sprijin, generos împărtășite din propria Ei experiență. Recunosc că, până mi-am intrat în deprinderi de ascultător exemplar și om de echipă, am tot trăit momente de admirație ba pentru smaraldul din bijuteriile Doamnei, ba pentru felul în care creiona esența celor citite. Cine să fi știut că ambele mă vor marca pentru totdeauna!

Precum pentru totdeauna m-a cucerit cu timbrul vocii, cu felul de a se exprima manierat și cu înălțătorul curaj de a manifesta rezistență acolo unde atâția alții au cedat. Google-ul deține un CV absolut fantastic al doamnei Alexandrina. Ce nu a inserat el este latura cealaltă a Doamnei, fără smaralde și fără creioane, care copleșește prin modestie și la propriu și la figurat. Este ființa smerită, care te captează prin amintirile-i frumoase, care te lasă oaspete binevenit în propria-i viață… Are bucuria de a povesti despre nepoata care îi moștenește, la indigo, perseverența. Are lumea Ei – în care disciplina vieții nu se abate de la norme.

Șansele unice date celor din generația mea de a face parte din mai multe proiecte ale Alexandrinei Cernov au contribuit la însușirea și asumarea de către noi a tot ce este valoros pentru românii din Ucraina. Generația pe care a modelat-o Domnia Sa are Tricolorul în inimă, are Mănăstirea Putna în suflet și Limba Română în grai.

Eu cu mândrie aș fi aplicat pentru încă o Facultate – numai dacă aceasta era Facultatea de Filologie Română în cadrul Universității din Cernăuți, la care să fi ținut cursuri Alexandrina Cernov. Aș fi învățat de la Domnia Sa cât nu m-ar fi cultivat întreaga Bibliotecă alexandriană. O caracterizează până și numele: Alexandrina înseamnă protectoare pentru oameni, cea care își apără poporul – nume pe care îl justifică în fiecare zi din viața sa întreagă.

Dorina POPESCU, jurnalistă

Oameni și locuri

Pe doamna acad. Alexandrina Cernov am cunoscut-o cu mai mult de douăzeci de ani în urmă, cu ocazia participării la Saloanele Internaționale de Carte, organizate de bibliotecile „Glasul Bucovinei” de la Cernăuți, „Gheorghe Asachi” de la Iași și „Ion Creangă” de la Chișinău, apreciind personalitatea și nivelul înalt de pregătire profesională, spiritul organizatoric și pasiunea Domniei sale pentru istoria națională, cultul pentru cunoașterea și promovarea valorilor românești de pe străvechile noastre meleaguri.

În calitatea sa de profesor al Universității din Cernăuți, de critic și istoric literar, membru fondator și director al Editurii „Alexandru cel Bun”, de redactor șef al revistei „Glasul Bucovinei” și datorită activității deosebite desfășurată de-a lungul timpului pe tărâmul culturii și spiritualității românești, în anul 1988 doamna Alexandrina Cernov a fost cooptată în conducerea Fundației Culturale Române din București, iar în 1992 a fost aleasă ca membru de onoare al Academiei Române, având o contribuție deosebită în cadrul manifestărilor cultural-științifice și simpozioanele de istorie de la Mănăstirea Putna, participând la numeroase activități de profil din țară și străinătate.

Un rol deosebit l-a avut doamna acad. Alexandrina Cernov în cunoașterea și valorificarea istoricului unor oameni și locuri din Țara de Sus a Moldovei, precum a fost Familia Hurmuzaki de la Cernăuca, susținând munca de documentare și editare a renumitului scriitor Ilie Luceac în realizarea unei lucrări de doctorat de o mare valoare istorică și științifică, remarcând cu satisfacție mărturia bătrânului Doxachi Hurmuzaki de pe la 1792, care spunea: sunt născut sub un butuc de vie din Horodiștea Cotnarilor, nu departe de Curtea domnească de la Hârlău.

La câteva verste de loc, de Cernăuca, către soare-răsare, în satul Toporăuți de pe râul Răchitna datorită unor oameni de cultură și aleasă simțire sufletească, precum, poeții Vasile Tărâțeanu și Ilie Zegrea, a scriitorului Ilie Luceac, și a altor iubitori de istorie și de neam, în frunte cu doamna Alexandrina Cernov, am cunoscut locul nașterii voievodului martir al Moldovei, Miron Barnovschi (1626-1629 și 1633) și biserica cu hramul „Sf. Ilie” cu ziduri de cetate „izvodită din pajiște” la văleatul 1560, mărturie grăitoare a vremurilor de restriște de altădată.

Strănepot al Măriei Sale Ștefan cel Mare, vrednicul întru pomenire, voievod Miron Barnovschi, ce-și avea obârșia din renumita familie a Movileștilor a fost ridicat în Scaunul Țării cu glasul tuturor boierilor, la Curtea domnească din Hârlău, unde, la văleatul 1541 a avut loc însoțirea de nuntă a domniței Maria, fiica domnitorului Petru Rareș, cu marele logofăt Ion Moghilă, părinții de mai târziu ai domnitorilor Moldovei, Ieremia și Simion Movilă, al mitropolitului Gheorghe Movilă și a jupânesei Șcheauca (Ana), bunica voievodului Miron Barnovschi și mătușa de mai târziu a ÎPS Mitropolit de Kiev, Petru Movilă.

De asemenea, în susținerea titlului articolului „Oameni și locuri” consemnez cu satisfacție legătura dintre Hotin, locul de naștere al doamnei acad. Alexandrina Cernov și PS Episcop cărturar Amfilohie Hotiniul ot Zagavia (1720-1802), din ținutul Hârlău, ultimul episcop al satelor și târgurilor din raiaua Hotin, înaintea războiului ruso-turc din perioada 1767-1774.

Îi sunt profund recunoscător doamnei Alexandrina Cernov și colaboratorilor Domniei sale, care mi-au facilitat posibilitatea de a cunoaște „oameni și locuri” din ținuturile de ocină ale voievodului Ștefan cel Mare, din Herța, Boian și Noua Suliță, din Sinăuți, Suceveni și Fântâna Albă, cetatea Camenița din Podolia acelor timpuri, Colomeea Pocuției Măriei Sale, precum și din alte binecuvântate tărâmuri din Țara de Sus a Moldovei, pline de legende și adevăruri istorice.

Peste puțin timp, doamna prof. univ. dr. acad. Alexandrina Cernov va sărbători ziua de naștere, prilej cu care o felicităm pentru întreaga sa activitate desfășurată de-a lungul anilor și îi dorim un sincer și călduros „La mulți ani!”, cu multă sănătate, cu bucurii și numeroase împliniri alături de cei dragi.

Ion MUSCALU, scriitor

La mulți ani, Alexandrina Cernov!

Cum să-l onorezi, prin cuvinte, pe un Om al cuvintelor grele, mereu încărcate de miez, tulburătoare și pline de simțire, deseori izvorâte din durerea pe care tot noi, cei de ieri și cei de astăzi, fără să vrem, poate, i-am pricinuit-o?

Cum să exprimi în cuvinte frumusețea chipului sculptat în piatra nădejdii, a speranței și verticalității, reprezentată sacral de Maica Benedicta  și întruchipată, iată, sub ochii noștri, de Alexandrina Cernov?

Există ființe umane fără vârstă, care s-au născut pentru ceilalți și care își esențializează existența, devenind Simbolul Nemuririi. Prin tot ceea ce spune, face sau scrie, Doamna Bucovinei e simbolul Țării.

O sărbătorim, o aniversăm, o onorăm astăzi pe cea care, nu întâmplător, e sărbătorită, aniversată și onorată odată cu limba romană, în Bucovina.

La mulți ani, iubită Doamnă Alexandrina Cernov!

Sanda-Maria ARDELEANU, prof. univ. dr.

directoarea Bibliotecii Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava

Scrisoare de mulțumire la ceas aniversar

Mi-aduc aminte cu mare bucurie, dar și cu mare nostalgie de prima întâlnire pe care am avut-o cu doamna Alexandrina Cernov și cu regretatul Ilie Luceac la sediul revistei „Glasul Bucovinei” din Cernăuți. Eram student și am fost invitat de colectivul redacției să aduc niște versuri pentru a fi publicate în revista trimestrială de istorie și cultură. Poșta electronică nu era pe atunci la modă, iar textele trebuiau aduse pe dischetă sau pe compact disc. Era o zi de iarnă și am întâlnit atunci un colț de Românie culturală la Cernăuți, într-o cămăruță mică în care fierbea un ceainic ca în versurile lui George Bacovia. Am găsit o lume a oamenilor adevărați cu cugetul curat și îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru acea zi!

Am mai venit apoi cu un articol, iar peste câteva luni – cu o analiză a presei de limba română din regiune. Neobosiții membri ai redacției mă încurajau să scriu, să fiu și să simt românește în timp ce învățam la facultatea de științe politice în limba ucraineană. Ore în șir lucram alături de Alexandrina Cernov și Ilie Luceac. Pentru mine ca student acele întâlniri reprezentau adevărate lecții de istorie, de spiritualitate, de cultură, limbă și viață.

A venit vara și datorită „glasiștilor” am văzut pentru prima dată România. Au urmat o serie de conferințe de istorie și cultură la care am participat alături de noua mea familie de părinți spirituali de la Cernăuți, iar cei de acasă – mama și tata din Ținutul Herța de unde provin – se bucurau și mă încurajau. Alexandrina Cernov se deosebea prin seriozitate și principialitate, era pasionată de lucrurile temeinice, proiectele construite fundamental, bazate pe argumente științifice, iar Ilie Luceac era omul care punea la îndoială orice pe această lume. Întrebarea „de ce?” pusă de regretatul profesor uneori ne bloca pe câteva ore, căutam răspunsuri prin cărți, dicționare pentru a verifica anumite informații care urmau să fie publicate în revistă. Din 2008 am devenit membru al redacției „Glasul Bucovinei”. Soarta m-a legat de acești oameni frumoși, îndrăgostiți de adevărata istorie a Bucovinei, îndrăgostiți de cultură, de cunoaștere, de Cuvântul creat de Dumnezeu!

În 2017 Ilie Luceac s-a retras către cele veșnice. A fost un trăsnet, o lovitură puternică pentru noi, dar după prima undă de șoc, am decis cu doamna Alexandrina să continuăm, să nu abandonăm ceea ce a reprezentat o mare parte din viața regretatului profesor. De atunci au trecut mai bine de șase ani, în care alături de Alexandrina Cernov am realizat o serie de proiecte științifice, culturale, editoriale. Au fost ani frumoși în care directoarea Editurii „Alexandru cel Bun” nu înceta să mă impresioneze. Este persoana care poate să tragă concluzii atât de exacte, atât de neașteptate și corecte, răsfoind niște reviste sau cărți timp de un sfert de oră sau discutând cu un om la telefon. Cu trecerea anilor, capacitatea dumneaei de a vedea interdisciplinar anumite legături din domeniul socio-uman, literar, psihologic și politic a crescut, iar modul de a explica în fața publicului anumite procese se deosebește prin acuratețea logicii, prin relatările structurate și limbajul accesibil.

Doamna Alexandrina deseori îmi spune că a fi membru de onoare al Academiei Române nu este aceeași cu a fi academician, însă în cazul dumneaei sunt sigur că această sinonimie este valabilă. Dumneaei aplică metodele cunoașterii științifice pentru a explica ce se întâmplă în jur, pentru a alege contextul istoric potrivit față de procesul politic specific. Mi-aduc aminte de cuvintele unui alt bucovinean cu inima mare, regretatul poet Vasile Tărâțeanu, care o numea pe doamna Alexandrina „Ioana d’Arc a Bucovinei”, apreciindu-i curajul în procesul de apărare a drepturilor comunității românești din Ucraina.

Pe tot parcursul vieții doamna Alexandrina Cernov, care mi-a devenit în mai multe privințe un model de urmat, a muncit mult și a construit proiecte pe fundație de piatră. Munca depusă de un intelectual nu poate fi promovată pe Facebook sau pe YouTube precum o fac cei implicați în proiecte de artă. A scrie cărți, manuale sau studii, a convinge prin demersuri și analize de ce românii sunt un popor autohton în nordul Bucovinei și de ce au dreptul la școli, instituții culturale sau presă, este o muncă titanică, uneori invizibilă, dar odată ce nu se va mai face – va veni catastrofa asimilării.

Gândindu-mă la doamna Alexandrina Cernov, mi-a aduc aminte de orele de sociologie a popoarelor și a națiunilor de la Universitatea din Cernăuți. Potrivit teoriei, un popor, o comunitate trece prin trei etape de progres cultural sau, dimpotrivă de regres: faza etnografică (folclorul, cultura orală) – faza populară (cultura de masă) – faza intelectual-științifică (dezvoltare superioară). Generația doamnei Alexandrina Cernov a reprezentant ultima fază, cea a bogăției culturale, cea a cunoașterii de sine, de promovare a cercetării și de transformare a Cernăuțiului într-un pol de atracție spirituală, iar membra de onoare a Academia Române a fost, indiscutabil, un lider de generație.

Tare mi-aș dori ca românii din Ucraina să rămână la această fază a dezvoltării culturale, iar doamna Alexandrina Cernov să continue să deschidă drumuri pentru noi generații de tineri care să păstreze în inimă cuvântul românesc și dragostea față de adevărul istoric!

Cu prilejul zilei de naștere, îi aduc mulțumiri doamnei Alexandrina pentru răbdarea și grija ce mi-a purtat-o ca o mamă în lumea științei și culturii, dorindu-i multă sănătate și pace (în suflet, în familie, în țară), putere de creație și multe bucurii în anii frumoși hărăziți de Dumnezeu!

Marin GHERMAN

lector univ. dr. la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava,

director al Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, redactor-șef BucPress 

 Vivat Professore!

Ajungând la privilegiata vârstă a „rostirilor fundamentale” și a „îndrumărilor testamentare”, Academicianul Alexandrina Cernov demonstrează că nu importă câți ani ai adunat în această viață, ci câtă viață și fapte ai adunat în acești ani. Rodul activității sale – cofondator al Societăţii pentru Cultura Românească din Regiunea Cernăuţi „Mihai Eminescu”, fondator și redactor-șef al revistei „Glasul Bucovinei”, fondator și director al editurii „Alexandru cel Bun” – reprezintă un model de excelență academică. În acest sens îmi exprim întreaga admirație, respectul și recunoștința pentru dăruirea cu care s-a pus în dezvoltarea învățământului universitar la Catedra de Filologie Română și Clasică de la Facultatea de Filologie a Universității Naționale „Yurii Fedkovici” din Cernăuți.
Alexandrina Cernov, urmând ideile filozofului preferat, Mircea Eliade, care afirmă că „sensul existenței și datoria fiecărui om este creația”, a creat în domeniile educațional, științific, academic, publicistic și cultural.

Formându-se la Universitatea din Cernăuți, a fost cadru didactic la Catedra de Filologie Română a aceleiași universități, predând cursurile de teorie literară, istoria literaturii române, stilistică și literatura comparată. În calitate de dascăl, s-a dedicat cu efort și pasiune formării generațiilor de studenți, care sunt astăzi profesori de limba și literatura română, cadre didactice în învățământ superior, scriitori, jurnaliști, traducători, reprezentanți ai elitei culturale românești din Ucraina, reușind, prin pasiunea, înțelepciunea și dedicarea cu care a inspirat generații de studenți, să influențeze nu doar procesul de cunoaștere, ci și modul în care discipolii săi privesc lumea. Alexandrina Cernov a semănat prin cursurile susținute sămânța iubirii de carte și cea a iubirii de neam, reușind cu multă muncă să îndeplinească idealul pentru care românii au luptat dintotdeauna.

În planul cercetării științifice10 a studiat limba și literatura română în aspect comparativ. Este autoare de articole științifice în domeniul traducerii și comparativisticii, coautoare al studiilor de gramatică comparată și al manualelor școlare. Intensa activitate de cercetare științifică în domeniul teoriei traducerii, lingvostilisticii și poeticii comparate i-au adus recunoștință profesională11 din partea Academiei Române, care în 1991 i-a acordat titlul de membru de onoare al Academiei Române.

Alexandrina Cernov a studiat cultura română din regiunea Cernăuți, pentru a reconstitui istoria și restabili valorile culturale românești. O contribuție valoroasă în acest sens este coordonarea proiectului Mănăstirii Putna Destin Bucovinean care rescrie cu certitudine drama românilor din regiunea Cernăuți sub regimul totalitar.

Puține sunt personalitățile cu o astfel de virtute și inteligență vizionară. Acad. Alexandrina Cernov este un om al culturii complex, un ideal de existență intelectuală și umană. Atingerea acestei vârste reprezintă nu numai o realizare personală notabilă, ci și un prilej de a sărbători contribuția impresionantă pe care a avut-o în domeniul academic și în viețile studenților și colegilor săi.
Cu ocazia frumosului jubileu, îi adresez doamnei Alexandrina Cernov cele mai calde și sincere felicitări! Îmi exprim gratitudinea pentru tot ceea ce a realizat, pentru înțelepciunea și inspirația pe care le-a oferit generos studenților și colegilor săi și-i doresc multă sănătate, fericire și mulți ani plini de succese și împliniri!

Cristinia PALADIAN

conf. univ. dr., șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică a Universității „Yurii Fedkovici” din Cernăuți

NOTE

[1] Ordinea enumerării este aleatorie.

[2] Serie care, în acest an, a ajuns la cel de-al patrulea volum – „Refugiul. 1940-1945”, Editura „Nicodim Caligraful”, Mănăstirea Putna, 2023 (cele trei volume anterioare: „Golgota Neamului” – două ediții, 2018 și 2022; „Drama românilor din regiunea Cernăuți: masacre, deportări, foamete în 1940-1941, 1944-1947”, 2019; „Destinul Bisericii românești din nordul Bucovinei în perioada sovietică. Credință, limbă, identitate” – două ediții, 2020 și 2022); seria este coordonată de doamna Alexandrina Cernov.

[3] Biblioteca „Glasul Bucovinei”, https://bibliotecacernauti.com.

[4] Ea a fost, de altfel, membru fondator al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi, vicepreședinte (1989) şi preşedinte (1990-1994) al acesteia.

[5] Comunitatea românească din Ucraina, în particular comunitatea românească din regiunea Cernăuți (generic: nordul Bucovinei; de facto nordul Bucovinei, ținutul Herța și nordul Basarabiei istorice).

[6] Prin care s-a asigurat în dese rânduri suportul logistic prioritar pentru revista „Glasul Bucovinei”, dar și pentru alte proiecte culturale ale comunității…

[7] Un profil cultural similar îl va fi avut și Ilie Luceac, partener de viață și de operă alături de care doamna Alexandrina a construit firești și puternice înrudiri și împrumuturi de conduite culturale.

[8] De o recunoaștere similară se va fi bucurat doamna Alexandrina și în Ucraina, în mediul academic de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității cernăuțene.

[9] Chiar dacă (mai ales că) ochiul ei fizic îndură suferințe…