Aron Pumnul (născut la 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, Horghiz, Brașov; decedat la 12 ianuarie 1866, Cernăuți – Imperiul Austriac) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.
S-a născut în anul 1818, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron Pumnul își continuă studiile la Gimnaziul din Blaj (1836) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie.
În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice. Pe lângă studiile teologice se ocupă și cu studiul filozofiei, istoriei și filologiei. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).
Ca participant la Revoluția de la 1848 – 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. Din Transilvania, prigonit de vrăjmașii săi, fuge în Țara Românească, în acel timp ocupată de ruși, apoi, prin Moldova, ajunge la Cernăuți.
În 12 februarie 1849 a fost numit profesor suplinitor de l. română la Institutul teologic, ținând gratuit cursuri și la gimnaziu până în 1852, când a fost numit ca profesor definitiv. (O. Lugoșianu, op. cit. ).
La sfârșitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți, unde îl are elev pe Eminescu — tânărul poet care, la moartea lui, avea să scrie elegia “La mormântul lui Aron Pumnul”.
La scurt timp își reia activitatea publicistică în ziarul “Bucovina”, devenind redactorul părții românești.
Aron Pumnul a fost adept al etimologismului, în Cernăuți publică în 1850: Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești.
A alcătuit prima antologie de literatură română (Lepturariu rumînesc cules de’n scriptori rumîni, 5 vol., 1862 – 1865), publicată la Viena, fiind unul din întemeietorii istoriei literare românești.
A elaborat și o gramatică a limbii române, în limba germană, tipărită la Viena: Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen, Viena, 1864
• Poezia La mormântul lui Aron Pumnul, de Mihai Eminescu (1866)
• În anul 1932, a fost dezvelită o placă comemorativă de marmură pe casa părintească a lui Aron Pumnul, de ASTRA și Liceul Principele Nicolae din Sighișoara.
• Muzeul etnografic „Aron Pumnul” a fost înființat la Cuciulata în 1997.
• În curtea bisericii din Cuciulata a fost ridicat un bust al lui Aron Pumnul.
• La 29 septembrie 2018, pe casa părintească a lui Aron Pumnul, de la nr. 113, a fost dezvelită o placă de marmură, la împlinirea a 200 de ani de la nașterea acestuia și cu prilejul Centenarului Marii Uniri, de ASTRA, comunitatea locală și Primăria Hoghiz.
Biografie
• Rad, Ilie, Aron Pumnul (1818 – 1866), Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 2002
• Moldoveanu, Gheorghe C., Aron Pumnul, contribuții la dezvoltarea limbii și culturii românești din Bucovina, Editura Academiei Române, București, 2007
Urmăriți-ne pe Telegram
