La un an de la trecerea către cele veșnice a Alexandrinei Cernov, membră de onoare a Academiei Române, la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” al Mănăstirii Putna a fost lansată cartea Bucovina neînfrântă: studii, dialoguri și reflecții de Alexandrina Cernov, vol. V al colecției Destin bucovinean, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2025 (coordonator Marin Gherman). Cartea poate fi citită online pe pagina „Glasul Bucovinei” (AICI).
BucPress publică astăzi Cuvântul înainte la acest volum de studii, dialoguri și relfecții de Alexandrina Cernov.
CUVÂNT ÎNAINTE – Bucovina neînfrântă: studii, dialoguri și reflecții de Alexandrina Cernov, vol. V al colecției Destin bucovinean
Când vorbim de Bucovina, ne gândim în primul rând la rezistența spirituală de neimaginat a bucovinenilor și la verticalitatea lor lăuntrică. Țara de sus a Moldovei a rămas neînfrântă, iar spiritul său românesc a supraviețuit împărțirilor teritoriale, ocupațiilor, politicilor de deznaționalizare, foametei și tuturor încercărilor de a-i schimba identitatea, sufletul. Este un pământ de legendă unde fiecare brad ne poate spune câte o poveste dacă ar putea vorbi, unde fiecare piatră de hotar ascunde lacrimi, speranțe și bucurii. Bucovina n-ar fi fost niciodată neînfrântă dacă nu ar fi locuită de oameni care, asemenea stejarilor seculari, și-au înfipt rădăcinile adânc în solul strămoșesc, refuzând să fie smulși de vânturile potrivnice ale istoriei. Nu este o simplă metaforă, ci o mărturie vie a unei comunități care și-a păstrat limba, tradițiile și credința ca pe niște comori inestimabile, transmise din generație în generație.
Bucovina neînfrântă este o poveste a satelor românești unde doinele au continuat să răsune, a bisericilor unde rugăciunile în limba română au fost rostite în șoapte, a școlilor unde profesorii au cultivat cu grijă sămânța limbii materne în sufletele elevilor în ciuda multiplelor bariere ideologice și politice. Bucovina și bucovinenii sunt un simbol al rezistenței tăcute, dar neclintite. Oamenii cetății au refuzat să-și abandoneze identitatea în fața presiunilor istorice, care s-au năpustit asupra lor în formă de războaie, foamete, deportări, legi draconice. În fața tăvălugului geopolitic, bucovinenii au ales uneori să fie precum iarba – înclinată de vânturi puternice, dar niciodată smulsă din rădăcini. Rezistența bucovinenilor nu s-a manifestat prin revolte stradale, ci prin mii de eforturi zilnice de păstrare a identității: nume românești date copiilor, obiceiuri respectate în comunități, rugăciuni spuse în limba maternă, folclor transmis prin viu grai, scrisori trimise rudelor de peste noua graniță, păstrarea fotografiilor îngălbenite cu strămoși în port tradițional. Arma bucovinenilor a fost cuvântul și memoria…
Acest volum, care face parte din seria „Destin bucovinean”, ne prezintă povestea transformării cuvântului scris într-o armă îndreptată împotriva uitării. Mânuind-o iscusit, regretata Alexandrina Cernov, membră de onoare a Academiei Române, născută în fostul județ Hotin, actualmente regiunea Cernăuți și decedată la Putna, a întruchipat Bucovina neînfrântă prin iubirea de neam, prin activitatea științifică, publicistică și multiplele proiecte culturale, iluminând calea spre păstrarea demnității naționale și a conștiinței românești. A fost profesor la Catedra de Limba Română din cadrul Universității din Cernăuți, președinte al Societății pentru Cultura Română „Mihai Eminescu”, redactor-șef al revistei de istorie și cultură „Glasul Bucovinei” și director al Editurii „Alexandru cel Bun”.
În vremuri dificile, când istoria își schimbă cursul, iar incertitudinea devine normalitate, Alexandrina Cernov, alături de elita intelectuală a românilor din Bucovina, a făurit paradigma existențială a comunității românești din Ucraina. Confruntați cu cele mai dificile provocări apărute în contextul destrămării Uniunii Sovietice și luptei pentru păstrarea identității naționale în Ucraina, românii din nordul Bucovinei, Ținutul Herța și nordul Basarabiei (actuala regiune Cernăuți) au avut nevoie de lideri, iar Bunul Dumnezeu i-a scos în cale.
Pe 5 iunie 2025 s-a împlinit un an de când Alexandrina Cernov a trecut în eternitate, lăsându-ne drept moștenire nu doar o operă științifică remarcabilă, ci și o lecție de viață despre demnitate și dăruire în slujba culturii. Volumul de față reprezintă un omagiu adus celei care, timp de decenii, a militat neobosit pentru drepturile românilor bucovineni și pentru conservarea identității lor culturale într-un context adesea ostil. Am avut fericirea de a lucra alături de Alexandrina Cernov la revista „Glasul Bucovinei” și de a fi martor al eforturilor sale neîntrerupte pentru păstrarea și promovarea limbii și culturii române în nordul Bucovinei. Precum Aron Pumnul, acum un secol și jumătate, Alexandrina Cernov încerca să le povestească românilor nord-bucovineni, decuplați fără vina lor de memoria istorică a neamului, despre trecut și marile nedreptăți desfășurate în spațiul interferențelor permanentizate. Precum Sextil Pușcariu, acum o sută de ani, Alexandrina Cernov încerca să-i ofere Bucovinei „Glasul”.
Această carte reunește studii, articole și dialoguri care reflectă preocupările constante ale neobositei membre de onoare a Academiei Române: soarta românilor bucovineni, rezistența prin cultură, memoria colectivă, importanța învățământului în limba maternă și personalitățile marcante care au contribuit la dezvoltarea spiritualității românești în acest spațiu geopolitic absolut complicat. Textele incluse în acest volum, selectate din vastul patrimoniu intelectual lăsat de autoare, ilustrează diversitatea temelor abordate de-a lungul activității sale: de la interferențele lingvistice și capcanele politice din trecut și prezent la tragedia refugiului și masacrul de la Fântâna Albă, de la evocarea unor personalități-simbol precum Sextil Pușcariu sau Mihai Eminescu la analiza problemelor contemporane ale învățământului în limba română din Ucraina. Alexandrina Cernov a înțeles mai bine decât oricine că în spațiul bucovinean, cultura și limba nu sunt doar mijloace de comunicare, ci fundamentul însuși al existenței naționale. Cuvântul românesc înseamnă existență, viață, iar dispariția acestuia înseamnă uitare…
Sintagma de „Bucovină neînfrântă” surprinde esența acestei lupte continue pentru supraviețuirea românității într-un spațiu geografic și cultural de o importanță enormă pentru istoria noastră. Pentru Alexandrina Cernov, Bucovina nu a fost niciodată doar un teritoriu geografic, ci un spațiu spiritual, o patrie a sufletului românesc, pe care a apărat-o cu demnitate și înțelepciune până în ultima clipă a vieții sale. În această carte veți descoperi nu doar o cercetătoare riguroasă și o militantă pentru drepturile românilor, ci și un om de o sensibilitate aparte, care a știut să păstreze echilibrul între obiectivitatea științifică și angajamentul civic, între luciditatea analizei istorice și afirmarea consecventă a valorilor naționale.
În capitolul „Bucovina – o istorie a rezistenței prin cultură”, autoarea analizează interferențele lingvistice din trecut, reflectând asupra mitului omului bucovinean. Autoarea susține că anume cultura și eforturile de conservare a limbii române au reușit să salveze comunitatea românească, să o facă rezistentă în fața diverselor capcane politice. Alexandrina Cernov ne povestește despre istoria înființării la Cernăuți, într-o perioadă de agonie a sistemului sovietic, a Societății pentru Cultura Română „Mihai Eminescu”, continuând tradiția instituțională demult uitată a activității Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, înființată încă în 1862.
Capitolul „Cultura memoriei ca stare de spirit” include studii și cugetări despre deportări, foamete, masacrul de la Fântâna Albă și persecutarea preoților români în perioada sovietică. Sunt texte publicate de Alexandrina Cernov în revista „Glasul Bucovinei” sau în cele patru volume din seria „Destin bucovinean”, apărute la Editura „Nicodim Caligraful” din Putna (Drama românilor din regiunea Cernăuți: masacre, deportări, foamete în 1940-1941, 2019; Destinul bisericii românești din nordul Bucovinei în perioada sovietică: credință, limbă, identitate, 2020; Fântâna Albă: Golgota neamului, 2022; Refugiul: 1940-1945, 2023). Deportările, poate cea mai cruntă dintre toate încercările, au smuls, potrivit autoarei, familii întregi din căminele lor, aruncându-le în stepele înghețate ale Siberiei sau în deșerturile Kazahstanului. Dar și acolo, în barăcile lagărelor, în condițiile inumane de muncă forțată, bucovinenii au continuat să vorbească limba strămoșilor, să-și învețe copiii „Tatăl Nostru”, să respecte în taină sărbătorile calendarului creștin.
În capitolul „Școala – pilon al continuității”, publicăm polemicile Alexandrinei Cernov cu autoritățile de la Kiev, începând cu proclamarea independenței Ucrainei până în zilele noastre. În calitate de profesor, filolog și specialist în didactica limbii, autoarea a explicat de-a lungul anilor de ce învățământul în limba maternă trebuie să preceadă cronologic în ciclul școlar celui în limba de stat. Autoarea nu era de acord cu politicile de unificare lingvistică, făcând comparații între capcanele politice din trecut și cele de acum.
Capitolul „Personalități bucovinene” include studii consacrate profesorilor Aron Pumnul, I.G. Sbiera și Sextil Pușcariu, dar și formării personalității lui Mihai Eminescu la Cernăuți. Am mai inclus și un text consacrat surorii poetului, Aglae Eminovici-Drogli. Alexandrina Cernov ținea foarte mult la ideea continuității, considerând că datorită patrimoniului cultural lăsat de Pumnul și Sbiera, profesorul Pușcariu a semănat ideea unirii Bucovinei cu Țara în 1918, promovând acest mesaj în paginile ziarului „Glasul Bucovinei”. Transmiterea și continuitatea ca credințe personale o făceau pe autoare să caute soluții în trecutul Bucovinei pentru rezolvarea problemelor prezentului. În primul număr al revistei „Glasul Bucovinei” (nr. 1, 1994), Alexandrina Cernov scria: „Un ziar cu această denumire a fost fondat în 1918 la Cernăuți de către profesorul Sextil Pușcariu”.
Capitolul „Dialoguri cu bucovinenii” reprezintă denumirea unei rubrici din revista „Glasul Bucovinei”. Este vorba de persoanele cu care a colaborat strâns Alexandrina Cernov și care, la fel, au reprezentat revenirea la normalitate, refacerea continuității uitate. Regretații academicieni Radu Grigorovici și Vladimir Trebici au părăsit Cernăuțiul în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, sub presiunea trupelor sovietice de ocupație. După cinci decenii de izolare, ambii au pus umărul la sprijinirea renașterii naționale a românilor din Cernăuți, participând la evenimentele organizate de Alexandrina Cernov și alți intelectuali din Bucovina. Dialogul cu eminescologul Dimitrie Vatamaniuc dezvăluie contribuția fundamentală a cercetătorului la editarea operei complete a lui Eminescu, dar și legăturile sale profunde cu Bucovina. Interviul ilustrează ideea de transmitere a valorilor culturale românești. Cele trei personalități bucovinene erau considerate adevărate repere ale românității de către autoare.
Sperăm că prin paginile acestei cărți, o parte din moștenirea culturală a Alexandrinei Cernov va căpăta o nouă viață, iar Bucovina neînfrântă își va rosti din nou și din nou adevăratele dureri și bucurii.
Lect. univ. dr. Marin GHERMAN,
redactor-șef al revistei „Glasul Bucovinei”
BucPress
