„Orașul meu, încărunțit de zări, ușor ne dojenește ca un tată”, am luat de la sărbătoarea Limbii Române a anului jubiliar al Societății „Mihai Eminescu”. Sunt dedicate Cernăuțiului, versuri ale poetului Vasile Bâcu, cunoscut în comunitatea românilor din regiunea Cernăuți mai cu seamă în calitatea-i de președinte al Societății „Mihai Eminescu”, succesoare a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Fiind inclusă și pe discul ei de autor, „Cred în fericire”, Carolina Jitaru a cântat de nenumărate ori această piesă pe muzica vioristului și compozitorului Dumitru Ignat, însă de data aceasta mi s-a părut că versurile au avut o rezonanță simbolică.
Bătrânul și frumosul oraș al lui Alexandru cel Bun, într-adevăr, ne dojenește nespus de blând și părintește pentru cum trăim și cum iubim Limba noastră cea Română. După doi ani de izolare drastică din cauza pandemiei și tot atâția de război, am avut bucuria să ne întâlnim într-un cerc mai larg și să revenim la dimensiunea spirituală și artistică a edițiilor de odinioară ale sărbătorii Limba noastră cea Română. În calitatea-i de organizator statornic, Vasile Bâcu, împreună cu adjuncții săi, Nicolae Șapcă și Gheorghe Ungureanu, au făcut tot posibilul ca cea de-a 35 ediție a sărbătorii să fie deosebită. Au răspândit o amplă publicitate pe Internet, au trimis invitații directorilor de școli, au găsit mijloace pentru închirierea somptuoasei săli de spectacole a Palatului Academic al Universității de Medicină. Vasile Bâcu, sprijinit financiar de Direcția de Cultură a Administrației Regionale Militare de Stat Cernăuți, din partea careia a fost prezentă cu un mesaj de salut sefa Victoria Zaeaț, a scos un număr de 16 pagini al ziarului „Plai Românesc”.
De asemenea, a pregătit și a înmânat diplome de merit celor mai activi membri ai Societății și participanților la spectacol. Aceste evidente merite i-au fost apreciate și de Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu, care a onorat până la ultimile acorduri sărbătoarea și, de rând cu mulțumirile adresate, a evidențiat susținerea comunității românești de către Guvernul României. Vara aceasta mai mult de 2000 de copii s-au odihnit în tabere în cadrul programului ARC, statul român acordă mai mult de 6 mii de burse. Ajutorul României este acordat nu doar etnicilor români, fapt menționat de oaspetele nostru Olena Ponomarenko, lidera Societăii femeilor ucrainene din regiunea Cernăuți.
Așadar, conducerea Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, în măsura posibilităților dictate de starea de război în Ucraina, a depus eforturi pentru a-și onora cu demnitate cea de-a 35-a aniversare, pe parcursul anului urmând să se desfășoare și alte activități. Însă, pe mulți ar avea pentru ce ne dojeni bătrâna urbe de la Prut. Dacă la statuia patronului spiritual Mihai Eminescu, în spațiul strâmt aflat în plină reconstrucție, părea că suntem mulți, la spectacol, în Palatul Universității de Medicină, pentru prima dată la asemenea sărbători am văzut locuri goale. O cauză a prezenței nu atât de numeroase ca în anii trecuți poate fi și faptul că sărbătoarea Limbii Române e în preajma începerii anului de învățământ, sau că mulți dintre cei mai activi elevi din școlile noastre cu limba română de predare s-au aflat încă în taberele ARC din România.
Oricum e un semnal că nu la puțini limba română le este dragă și necesară mai mult pentru a primi burse din România sau în virtutea altor interese mercantile. Nu vreau s-o fac pe judecătorul, căci oricare ar fi motivația, orice gest, orice activitate în limba română e o împlinire a nemuririi graiului matern. Dar să revenim la cei pe care îi doare și mai presus de orice alte preocupări au ales în ziua de 31 august să fie împreună cu românii care își cinstesc graiul matern. Luând în mâinile sale cârma moderării, Carolina Jitaru, ajutată de tânărul profesor de română Cătălin Șcerbaniuc, a ancorat din start sărbătoarea într-o atmosferă strălucitoare și emoționantă. Dar înaintea tuturor, drumul celor care au venit cu un cântec, cu un vers măiestrit modelat, a fost deschis de binecuvântarea părintelui Pavel Paulencu de la Biserica „Înălțarea Domnului” din suburbia Horecea, după care fiul său Dumitru a intonat înălțătoarele versuri ale lui Grigore Vieru „Pentru ea la Putna clopot bate…”. Din generația tânără care ne ține vie speranța la viețuirea în Patria Limbii Române a dat conținut și valoare spectacolului Sabrina Jar de la Liceul nr. 6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, o solistă ce se afirmă prin cutezanța de a ieși în fața publicului cu piese complicate, cum este și cea interpretată de ziua Limbii – „Lupii”. De la Suceava versul eminescian a răsunat prin vocea tinerei declamatoare, Adela Șulea, un nume cunoscut în întreg spațiu bucovinean.
ingașa domniță a manifestat curajul de a da glas de tunet cutremurătorului poem „Rugăciunea unui dac”. Purtătorii de tradiții, cântăreții porniți de la izvoarele corului „Dragoș Vodă”, au ieșit cu trei colective, pe lângă cel de bărbați, ce-și păstrează vechiul nume, ne-au înduioșat inimile grupul vocal „Fetele din Bucovina”, condus de Luminița Demianic, și ne-a încărcat cu energie patriotică și dragoste de țară corul „Armonia”. Cu melancolia timpurilor de demult, când nu aveam o sărbătoare a limbii, dar îi păstram cu mai multă sfințenie averea, au venit „Țărăncuțele” din Marșineț, cântările lor fiind armonizate și de versurile conducătoarei artistice Sofia Roșca. Solista Natalia Proțiuc a cântat veșnica iubire din candela de aur a versurilor tânărului poet Vladimir Robu. Din izvorul cristalin al muzicii lui Ciprian Porumbescu ne-a dăruit apă vie pianista Lilia Holomeniuk, artistă emerită a Ucrainei, iar pentru comunitatea noastră cunoscută ca fiica compatriotului Mihai Gherman.
Pe parcursul înmânării diplomelor de merit, președintele SCLR, Vasile Bâcu a mulțumit prietenilor care îi întind mâna de ajutor – directorilor de licee din Iordănești și Oprișeni, Vasile Ioneț și Nicolae Bodnariuc, soților Ioan și Paraschiva Abutnăriței de la Vatra Dornei, care de data aceata n-au fost prezenți în sală, dar, ca întotdeauna n-au lipsit cu frățeasca susținere. Cu cuvântul liric și duh de încurajare au fost prezenți o parte din membrii cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți” – Constantin Bulboacă din Fălticeni, Constantin Horboveanu și Dan Nicolae Popescu de la Suceava, Gheorghe Varganici, lor alăturându-se profesorul dr. Vasile Adăscăliței din Dorohoi și nelipsitul cu molipsitorul optimism de a promova unitatea bucovinenilor Ioan Ițco. De la București, un omagiu suferindului neam din nordul Bucovinei ne-au adus preotul Radu Ilaș, cunoscut și prin articolele publicate în presa de la noi, și prietenul său Călin Georgescu, de la care am preluat că „grai vine din rai” și că ”datoria noastră este să-i împlinim limbii române nemurirea”. Despre cum ne îndeplinim această datorie prin cuvântul tipărit în pagini de carte ne-a vorbit Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți și autorul celul mai înălțător imn Limbii Române, cântat de Carolina Jitaru.
Avem multe lacrimi și probleme, însă lacrimile nu se varsă, nici problemele nu se rezolvă într-o zi de sărbătoare. De aceea, cred eu, și Cristina Paladian, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică, a intervenit numai cu cuvinte de laudă rostirii românești. Probabil, cea mai fericită în această zi a fost o doamnă din Cernăuți, Maria Rotaru, care pentru prima dată a citit în fața conaționalilor din versurile ei, dedicate limbii materne. Bucuros l-am văzut și pe moș Ionică Semeniuc de la Voloca. Isteț cum este a ochit o doamnă în opinci, pe Oltea Preluca de la Suceava, și s-a înțeles cu ea că-i va aduce o pereche de opinci în schimbul unei cămăși brodate.
