Chiar dacă ar avea loc, alegerile din Ucraina nu ar pune capăt războiului ruso-ucrainean (analiză)

Printre numeroasele curiozități ale noii abordări americane a războiului ruso-ucrainean se numără presupunerea că alegerile anticipate din Ucraina ar putea fi utile sau chiar decisive în încheierea luptelor. În special, afirmația că o schimbare rapidă la vârful Ucrainei, și anume un nou președinte, ar putea contribui la obținerea păcii este susținută în prezent nu numai la Moscova, ci și la Washington și în alte capitale. Acești actori consideră un astfel de scenariu plauzibil, în ciuda faptului că o schimbare politică în Ucraina este puțin probabilă în viitorul apropiat, date fiind realitățile de pe teren, scrie Andreas Umland într-un editorial publicat de Contributors.

Este nerealist să ne așteptăm ca în Ucraina să aibă loc alegeri prezidențiale și parlamentare semnificative în timpul războiului sau chiar la scurt timp după o încetare a focului. Invazia rusă la scară largă, care continuă din 2022, face în prezent imposibilă votarea la nivel național și necesită o perioadă mai lungă de pregătire după încheierea luptelor. Războiul a avut un impact atât de devastator asupra societății și infrastructurii ucrainene, încât există acum un consens în Ucraina cu privire la necesitatea adoptării și punerii în aplicare a unei noi legi pentru alegerile postbelice, care să țină seama de noile circumstanțe. Pregătirea alegerilor după război ar dura cel puțin o jumătate de an și ar putea dura până la un an.

Prin urmare, ultimele apeluri la reînnoire politică în Ucraina sunt, în cel mai bun caz, premature și naive și, în cel mai rău caz, manipulatoare și subversive. Începutul ofensivei majore a Rusiei în urmă cu trei ani a făcut imposibilă organizarea de alegeri ordonate în timp ce luptele continuă în est și loviturile aeriene au loc în întreaga țară. Un apel public al ONG-urilor ucrainene, organizat de principalul grup ucrainean de monitorizare a alegerilor, Opora (Basis), la 20 februarie 2025, a declarat „Situația de securitate instabilă, riscul bombardamentelor, al atacurilor teroriste și al sabotajului, precum și minarea pe scară largă a zonelor, reprezintă obstacole semnificative în toate etapele procesului electoral”.

Motivația oficială a Moscovei pentru cererea sa de alegeri ucrainene este o presupusă preocupare pentru legitimitatea conducerii ucrainene. Cu toate acestea, obiectivul Rusiei nu este de a proteja conducerea populară din Ucraina, ci de a folosi vulnerabilitatea crescută a țării în timpul unei campanii electorale naționale și a unei proceduri de vot pentru subversiunea statului. Motivul din spatele campaniei ruse pentru alegeri naționale anticipate în Ucraina nu este o pace stabilă între cele două țări, ci o destabilizare internă și vasalizarea ulterioară a Ucrainei.

Este posibil ca unii comentatori din afara Rusiei să nu fie conștienți sau să respingă ca neimportante motivele ascunse din spatele interesului aparent al Moscovei pentru democrația ucraineană. Cu toate acestea, caracterul deviant și subversiv al cererii Moscovei de a organiza alegeri nu ar trebui subestimat. Un indiciu al faptului că în spatele preocupării declarate a Rusiei pentru legitimitatea democratică în Ucraina se află obiectivul de perturbare a statului, și nu o tranziție ordonată a puterii, este că, după cum știe Moscova, chiar și alegerile desfășurate cu succes nu vor face mare lucru pentru a schimba politica externă a Ucrainei. O ipotetică schimbare a conducerii în Ucraina în viitorul apropiat – inclusiv a președintelui – nu va duce la o apropiere substanțială între Rusia și Ucraina, contrar opiniei unor observatori externi.

Andreas Umland analizează perspectivele politice din Ucraina, concentrându-se pe viitoarele alegeri prezidențiale și posibilii candidați. În ciuda fluctuațiilor de popularitate, Volodimir Zelenski rămâne favorit, având un avans semnificativ față de rivalii săi, inclusiv Petro Poroșenko. Generalul Valeri Zalujnîi este singurul cu o popularitate comparabilă, însă nu și-a exprimat intenția de a intra în politică.

Opoziția reală la Zelenski provine mai degrabă din rândul naționaliștilor și veteranilor de război decât din zona de centru-stânga sau pro-rusă, care și-a pierdut influența după 2022. În acest context, se preconizează o creștere a prezenței foștilor militari în viața politică ucraineană.

Autorul critică abordarea administrației Trump, care ar fi analizat posibilitatea sprijinirii unor figuri politice precum Poroșenko și Iulia Timoșenko. Umland consideră acest demers o eroare strategică, întrucât aceștia nu sunt favoriți și nu ar schimba direcția geopolitică a Ucrainei.

În final, Umland respinge ideea că organizarea alegerilor ar contribui la încheierea războiului, susținând că această narativă este promovată de Moscova pentru a masca adevăratele cauze ale conflictului.

Citește articolul pe Contributors