Comemorarea Masacrului de la Fântâna Albă: Două evenimente, două perspective

Pe 1 aprilie 2025, la 84 de ani de la tragicul masacru de la Fântâna Albă, comunitatea românească din nordul Bucovinei și autoritățile ucrainene au organizat, separat, două ceremonii de comemorare. Evenimentul a adus un omagiu martirilor români uciși de grănicerii sovietici în pădurea Varniței, dar totodată a scos în evidență o realitate tot mai vizibilă: organizarea principală a comemorării trece treptat din mâinile comunității românești în cele ale autorităților ucrainene. Acest proces reflectă schimbările politice și sociale din regiune, dar și pierderea, an după an, a influenței românilor în organizarea acestui eveniment de suflet.

Comemorarea organizată de comunitatea românească: între tradiție și luptă pentru memorie

Ceremonia organizată de comunitatea românească a început la 10:00 dimineața, cu o slujbă de pomenire oficiată de un sobor de preoți în frunte cu protopopii Ioan Gorda (Hliboca) și Vasile Covalciuc (Storojineț), în fața monumentului ridicat în memoria celor căzuți. Printre participanți s-au numărat reprezentanții Consulatului General al României la Cernăuți, în frunte cu Excelența Sa Irina Loredana Stănculescu, alături de consulul Cristian Dacica și referentul principal dr. Florin Stan. Au fost prezenți și membri ai Societății „Golgota” și ai altor organizații românești din regiune, printre care scriitorul și publicistul Nicolae Șapcă și istoricul dr. Vasile Adăscăliței din Dorohoi.

Procesiunea a început din satele istorice ale tragediei – Suceveni, Carapciu, Cupca, Pătrăuți, Dimca, Bahrinești – exact ca în urmă cu 84 de ani, când coloana de români pornea spre graniță, purtând doar icoane și nădejdea într-un viitor mai bun. Drumurile acoperite de frunze moarte și liniștea pădurii au fost martori tăcuți ai acestei reîntoarceri simbolice, unde preoții și credincioșii au rostit rugăciuni și au aprins lumânări la troițele ridicate în amintirea celor căzuți.

În cuvântările lor, protopopul Ioan Gorda și părintele Vasile Covalciuc au subliniat importanța păstrării memoriei acestui eveniment, iar istoricul Vasile Adăscăliței a evocat primele încercări de comemorare, realizate de câțiva cercetători români în anii ’90, în ciuda interdicțiilor impuse de regimul sovietic. Președintele Societății „Golgota”, Vasile Rauț, a depus o coroană de flori la mormintele comune, în timp ce elevii Liceului „Mihai Eminescu” din Carapciu, printre care tânăra Veronica Frătăucean, au recitat poezii dedicate martirilor.

Printre participanți s-a numărat și moș Ionică Semeniuc, de 92 de ani, martor indirect al evenimentului, care, în pofida vârstei înaintate, a fost prezent pentru a-și onora consătenii uciși. „Acest loc ne dă puteri, ne întărește cu dragoste de neam și mândrie românească”, a spus el, sprijinindu-se pe baston și privind cu ochii umezi spre pădurea care ascunde atâtea destine frânte.

Comemorarea organizată de autoritățile ucrainene: o perspectivă oficială

Începând cu ora 12:00, autoritățile ucrainene au organizat propria lor ceremonie, coordonată de primarul comunei Camenca, Vasili Zahariuk. Evenimentul a avut o participare numeroasă, cu prezența șefului Administrației Militare de Stat a regiunii Cernăuți, Ruslan Zaparaniuk, a prim-vicepreședintelui Consiliului Regional, Mîkola Huitor, și a deputatului Ivan Muntean. Invitați speciali au fost și primarii unor localități din România – Vasile Iliuț (Vicovu de Sus), Ion Pavel (Dumbrăveni) și reprezentanți ai administrației din Milișăuți.

Ceremonia a început cu o slujbă religioasă oficiată de preoții Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei (PȚU), în frunte cu controversatul Roman Grișciuk. Spre deosebire de anii trecuți, slujba a inclus și rugăciuni în limba română.

Momentul oficial a inclus discursuri despre evenimentele din 1941, dar și comparații cu actualul război din Ucraina. Mîkola Huitor și Ivan Muntean au fost printre puținii care au menționat explicit faptul că victimele masacrului au fost etnicii români, în timp ce majoritatea oficialilor au folosit termenul „bucovineni” sau „oameni”. Primarul Vasili Zahariuk a relatat cum tatăl său, de 90 de ani, își amintește încă de acele zile negre.

Un moment deosebit a fost intonarea imnurilor naționale ale României și Ucrainei, urmat de decernarea unor diplome de gratitudine primarilor români, pentru sprijinul acordat refugiaților ucraineni în ultimii trei ani. De asemenea, consulul general al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, a subliniat importanța menținerii memoriei acestui eveniment tragic și a exprimat recunoștință pentru sprijinul autorităților ucrainene în organizarea ceremoniei.

Tinerii din ansamblul folcloric „Ai lui Ștefan, noi oșteni” din Vicovu de Sus, județul Suceava, au încheiat manifestarea cu interpretarea cântecului „Bucovină, ce-ai pățit?”.

O comemorare împărțită, o memorie care trebuie păstrată

Deși ambele evenimente au fost marcate de respect și solemnitate, este evident că organizarea principală se mută treptat spre autoritățile ucrainene, iar comunitatea românească își pierde, încet, rolul central. De la primele comemorări timide, organizate de români la începutul anilor ’90, până la ceremoniile actuale, în care discursurile oficiale sunt dominate de politica regională, drumul memoriei la Fântâna Albă reflectă realitățile geopolitice ale zilelor noastre.

Cu toate acestea, pentru românii din nordul Bucovinei, acest loc rămâne un Ierusalim al suferinței și al demnității. Fie că sunt pomeniți de preoții români sau de autoritățile ucrainene, martirii de la Fântâna Albă își dorm somnul de veci sub rădăcinile brazilor, așteptând generațiile viitoare să le păstreze vie amintirea.