Cunoașterea de sine

„Ia seama deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric.” (Luca 11,35)

Omul este o ființă creată de Dumnezeu cu trup, minte și suflet și este, așadar, o ființă a comunicării. Se naște „aproape singur”, dar viețuiește în comuniune, alături de semenii săi.

Astăzi, mai mult decât în trecutul istoriei, suntem chemați să fim împreună, iar pentru această viețuire există pravile din vechime, pe care poporul nostru le-a numit „omenie”.

Să fii om de omenie, adică cu rațiune și conștiință și nu, în ultimul rând, să te cunoști pe tine și pe Creatorul tău.

Se spune că omul, el însuși, se transpune din acest proverbial cuvânt: „om-omenie”, epocă încercată de toată modestia; oricât de înzestrat cu toate darurile ai fi, trebuie să rămâi modest. Să fii iertător cu tine și cu cei din jur.

Motivul pentru care ți se spune să ierți este că atunci când ierți, te eliberezi pe tine însuți. Tu ești cel ce câștigă, iertând. Negativitatea păstrată în tine și ura păstrată în tine îți distruge sufletul și trupul. Este o otravă! Într-adevăr, îți distruge propriul sine. Scapă de ea!

Nu te duce la culcare supărat sau animat de ură, patimă ori gelozie. În schimb, mergi la culcare lăsându-L pe Dumnezeu în inima ta. În mod inconștient, hrănești sentimente negative împotriva ta. Ori de câte ori le întreții, le sporești puterea și devin mai greu de controlat.

Când trăiești în supărare, cu mânie, ele sunt mai dificil de controlat. Când te atașezi de aceste sentimente, ele devin parte din viața ta. Așa că trebuie să înveți cum să te detașezi de ele. Atunci când întâlnești oameni cu asemenea trăsături și sentimente negative, stai departe de ei, ferește-te cât poți.

Așadar, scapă de acești dușmani interiori și umple-te în schimb cu iubire.

A învăța să te cunoști pe tine ca om, este o altă treaptă – este să scapi de mânie prin puterea de a învăța să recunosc și să văd izvoarele mâniei, dorinței și iluziei din mine. A le identifica înseamnă a recunoaște prezența unor manifestări. A vedea izvoarele înseamnă, a înțelege natura acestor iluzii – de unde provin, care sunt împrejurările care au făcut posibilă nașterea lor și de cât timp sunt acolo. Acesta este un proces de privire în profunzime.

Există otrăvuri în interiorul nostru, inclusiv dorința, mânia și iluzia. Dorința este lăcomia care ne împinge să alergăm după faimă, interese, bogăție, plăcere. Dorința este dușmanul cel mai înțelept! Este foarte puternică, chiar și practicanții spirituali pot fi ispitiți de dorințe și pot fi duși de val într-un moment de slăbiciune.

Trebuie să luptăm cu noi, prin rușinea de a ne cunoaște pe noi înșine, zi de zi, pentru a înțelege că dorința, mânia și iluzia sunt prezente în noi înșine și a observa cât de multă suferință este cauzată de aceste otrăvuri (și nu doar circumstanțele externe). Cauza principală a mâniei este în noi înșine.

Doi indivizi vor putea să audă aceleași lucruri, aceleași cuvinte și să vadă aceleași lucruri, dar cu toate acestea, doar unul se va înfuria. Cuvintele și evenimentele doar stimulează ce este prezent în noi. Dacă nu ar exista semințele mâniei depozitate în conștiință, acestea nu ar avea cum să iasă la iveală în noi. Trebuie să ne stăpânim noi înșine mânia înainte să îi ajutăm pe alții să facă același lucru.

Când ești mânios, chipul arată ca o bombă pe punctul de a exploda. Închide ochii, oprește urechile și întoarce-ți atenția spre propria ființă pentru a domoli vâltoarea. Zâmbește, chiar dacă îți este greu. Zâmbetul relaxează sute de mușchi minusculi, redându-ți chipului o înfățișare mai plăcută. Când nutrești sentimente negative, devii cel mai mare dușman al tău, iar atunci când sentimentele sunt pline de iubire și bunătate, manifești cea mai bună parte din tine.

Iubirea Necondiționată învinge întotdeauna. Iubirea Adevărată este un mod de a fi în viață care hrănește, îngrijește, sprijină și, prin propria natură, este iertător.

Este un adevăr consfințit: dacă ai un copil, un prieten sau pe cineva în preajmă căruia îi este dificil să se schimbe, caută să-i arăți iubire în loc de negativitate – și chiar să o manifești. Este nevoie de răbdare și înțelegere, dar tu exprimă iubire, și vei fi copleșit de influența ei uluitoare. O persoană care are Iubire Necondiționată merge pe stradă simțindu-se bine dispusă. Ea răspândește iubire, înlătură trivialitățile opresante ale vieții și ține de un loc, îmbrățișează întreaga omenire.

A avea o viață armonioasă și iubitoare înseamnă a reduce stresul, această persoană devenind din ce în ce mai puțin vulnerabilă, deoarece este aliniată cu iertarea.

Iubirea adevărată este iubirea necondiționată. Iubirea necondiționată este o decizie pe care o luăm în noi înșine,depunând, desigur efort și suflet.

Dumnezeu este iubire, prin urmare iubirea este o expresie a divinului. Dacă Dumnezeu este iubire, iar noi suntem o scânteie din El, înseamnă că iubirea este, de asemenea, o expresie a naturii noastre divine. Dar, cum este o conexiune atât de odinioară încântătoare, noi am uitat cum să iubim cu adevărat.

Dacă poți iubi cu adevărat, tot ceea ce întreprinzi, vei fi plin de bucurie. Nu vei ști niciodată ce înseamnă frica sau nefericirea. „Iubirea desăvârșită alungă frica.” Dacă ai un suflet plin de iubire adevărată, nu vei ști niciodată ce înseamnă frica. Iubirea este protectoare, cooperantă…

Înălțătoare, holistică și supremă. Este caracterizată prin căldură, recunoștință, apreciere, împlinire, viziune, puritate, motivație și dulceață. Iubirea este un mod de a fi!

Este energia care radiază atunci când sunt îndepărtate blocajele. Este mai mult decât un gând sau o emoție – este o stare de ființă. Iubirea este ceea ce am devenit pe calea renunțării. Fiecare suflet poartă o poveste. Suntem pe rând oameni fericiți, oameni dezamăgiți, oameni care greșesc. Dar cât timp ne rămâne o urmă de bunătate și un strop de credință, putem înțelege că viața e perfectă în esența sa. Iar aceasta este tot ce contează: să devenim, să fim și să rămânem oameni de omenie.

                                                                                           Pr.Dr.Radu Ilaș