De la Chișinău, trei păstori ai valorilor românești cu drag de Țara Fagilor

Trebuia să se întâmple și ceva bun, ceva care încălzește sufletul în aceste zile de imprevizibilă iarnă. Nu știu cum în Basarabia, dar prin părțile noastre, mai demult, se spunea că trebuie să legăm hornul, când ne soseau oaspeți de foarte mult timp așteptați. Adică și hornul putea să se năruie de-atâta așteptare.

Domnul Ion Ignat, directorul Liceului nr. 6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, a legat prietenie cu instituții similare din Ucraina și România, iar de curând a primit oaspeți așteptați de mai mult timp din capitala Moldovei, Chișinău. Firul legăturilor românilor din Cernăuți cu oameni de cultură și ai scrisului din Republica Moldova s-a rupt în ultimii ani, mai întâi din cauza pandemiei, apoi și a războiului din Ucraina. Însă orice obstacol poate fi depășit, dacă există voință și dragoste de frați, fapt dovedit de vizita celor trei soli ai Basarabiei la Cernăuți – Iulian Filip, poet, dramaturg, folclorist, dar și doctor în filologie, dr. Veaceslav Reabcinschi, lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, dr. Mariana Cocieru, șefa sectorului de folclor la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petreceicu Hasdeu”.

Din păcate, „iarna” ce a dat peste noi în miez de primăvară a zădărnicit dialogul oaspeților cu elevii de la Liceul „Alexandru cel Bun”. Ei, și ca mesageri ai poveștilor, mai mult de dragul copiilor au făcut acest drum lung. Vremea nefavorabilă îi ține din nou pe elevi din Cernăuți în case, în aceste zile lecțiile desfășurându-se în regim online. Dar cu o zi înainte la Crasna, și ieri la Dinăuți, poetul Iulian Filip, îndrăgit de copii de la debutul cu placheta „Neîmpăcatul meșter”, 1974, a avut bucuria să citească din cărțile sale împreună cu elevii acestor școli.

Și la Liceul „Alexandru cel Bun”, directorul și profesorii prezenți s-au străduit ca oaspeții să se simtă în largul lor, în casa mare a valorilor românești. Gazda, dl Ion Ignat le-a povestit din istoria clădirii și a parcursului până la statutul de liceu al primei școli cu predarea în limba română din centrul Cernăuțiului.

L-a evocat pe primul director, regretatul Mihai Jar, a amintit de primele două clase românești înființate pe lângă școala ucraineană nr. 5 care au stat la temelia începutului învățământului în limba română după 1990 la Cernăuți.

Prezent la întâlnire, poetul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, a răsfoit imaginar pagini din cronica vieții culturale a unei perioade de avânt literar, când poeții se întâlneau mai des. Ne-a părăsit o întreagă generație a oamenilor de creație – Mircea Lutic, Grigore Crigan, Ilie Luceac, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Broască, Ilie Zegrea, iar alta tânără, care să completeze acest gol e doar pe drumul devenirii. De aceea suntem mai vulnerabili, mai slabi în fața demolatorilor de cultură.

Scriitorul Iulian Filip, cunoscut prin poezie, dramaturgie, proză şi folclor, nume de referință în literatura din Basarabia, a avut un cuvânt temeinic de încurajare pentru exponenții culturii naționale din nordul Bucovinei, vorbind despre reperele care de sute de ani ne-au menținut ființa identitară – comorile folclorice. Cetatea de rezistență a spiritualității neamului este folclorul, spune poetul care a efectuat investigații în localități bucovinene, pe la Crasna și Oprișeni, ultima expediție fiind în 1986.

La Chișinău valorifică și cântă tezaurul nostru popular bucovineanca din Crasna Maria Iliuț. Despre exigența și dragostea interpretei față de fiecare piesă a portului popular, de textele cântecelor culese de la izvoare a vorbit Mariana Cocieru, care cunoaște mai bine decât oricine școala Mariei Iliuț. Or, paralel cu munca științifică la Institutul de Filologie Română, ea face parte din ansamblul „Crenguță de iederă”.

Veceaslav Reabcinschi era mulțumit că a reușit să-l aducă pe poetul Iulian Filip la Dinăuți, baștina soției sale. De fapt, el a și insistat să pornească echipa lor la drum, convins că făclia culturii trebuie să ardă și să ne unească ca neam: „Moldova, ca țară mică și cu un neînsemnat potențial economic, numai prin cultură se impune în fața altor popoare”.

În lipsa copiilor, Iulian Filip n-a citit din poeziile sale, decât una despre melc, spectaculos, cum îi șade bine unui excelent cunoscător al teatrului popular. A lăsat pentru biblioteca Liceului o frumoasă colecție din cărțile sale și ale Ionelei Hadârcă (literatură pentru copii, tradusă în ucraineană). Multe din aceste cărți au fost donate copiilor refugiaților ucraineni în Republica Moldova, pentru ei fiind efectuate traducerile. Așa sunt prietenii noștri basarabeni – lirici, romantici, primitori și săritori la nevoie.