Despre cercetare și inovație cu specialistul Oleksandr Petrenko
În ultimii ani, cercetarea a devenit din ce în ce mai importantă, iar rezultatele cercetărilor din toate domeniile pot avea un impact major în schimbările și îmbunătățirea vieții oamenilor. În România, s-au creat în opt centre universitare, în cele opt regiuni de dezvoltare, câte un centru de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător. Un astfel de centru, există la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, reprezentativ pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României.
Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din Suceava își propune în primul rând promovarea științei în rândul tinerilor și atragerea acestora spre cercetare. De asemenea, un alt obiectiv major este acela de a promova rezultatele cercetării în rândul publicului larg și al comunităților locale pentru a ilustra importanța cercetării în dezvoltarea economică a comunității. Centrul COACH-USV vine și în sprijinul cercetătorilor din afara României prin crearea de condiții favorabile integrării acestora în instituții de cercetare, dezvoltare, inovare (CDI) pentru a-și desfășura stagii de cercetare de scurtă sau lungă durată.
Aflat în România, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, cercetătorul Oleksandr Petrenko (O.P.), originar din Ucraina și care își desfășoară activitatea de cercetare actualmente în Austria, a fost intervievat de Oana Andreea Grosu (O.G.), consilier psiholog în cadrul centrului COACH-USV. Redăm mai jos interviul.
O.G.: Dacă ar fi să dați o definiție cercetării, atunci când erați la începutul activității Dvs., care ar fi aceasta și cum ați defini cercetarea acum, după ce ați publicat numeroase articole științifice și ați îmbogățit lumea academică?
O.P.: În explicația mea non-textuală, este ca și cum aș găsi informații noi despre lumea din jurul nostru, despre sănătatea umană în cazul meu, toate acestea având scopul de a ajuta oamenii să depășească anumite condiții sau boli. Cred că, în general, cercetarea este destul de grozavă și reprezintă un subiect imens de definit, care poate aduce noi informații despre funcționarea lumii, despre natură. Poate că acesta este un context larg, dar nu s-a schimbat foarte mult de când lucrez în acest domeniu. Am rămas la această definiție.
O.G.: Ce vârstă aveați când ați decis că vreți să deveniți cercetător?
O.P.: E greu de spus. Adică, eram în al treilea an de studii medicale, în Ucraina studiam în primii trei ani subiecte premedicale, cum ar fi fiziologia, histologia, farmacologia, și a fost atât de distractiv și am simțit că este un subiect foarte important și că există multe lucruri necunoscute. Am decis atunci că ar merita să urmez această cale ca, în cele din urmă, să ajung aici, așa că aș spune că în urmă cu aproximativ 10,11 ani.
O.G.: Deci aveți un deceniu de muncă în cercetare – un deceniu de inspirație pentru cercetare și un pic mai puțin de o jumătate de deceniu sau, de fapt, o jumătate de deceniu de muncă efectivă de cercetare într-un laborator…
O.P.: Da, așa este.
O.G.: Cum se naște inovarea? Dumneavoastră ce credeți? Și care este motivația Dvs.?
O.P. : În primul rând, cred că inovarea este un proces haotic. Nu-l poți forța, nu-i poți obliga pe oameni să facă inovație așa pur și simplu. Inovația se naște într-un mediu liber, foarte deschis, un mediu în care poți vorbi cu alți oameni, să vezi ce funcționează, ce nu funcționează și să experimentezi. Deci, cred că inovarea este importantă atunci când oamenii recunosc o nevoie nesatisfăcută, fie că este vorba de un nou tip de medicament, un nou dispozitiv medical sau orice altceva. Și încearcă să găsească o modalitate creativă de a satisface această nevoie cu ceva ce nimeni nu a mai făcut înainte. În cazul meu, inovarea este ceva ce pot scrie în articolele mele, de exemplu, în studiile mele. Este vorba de utilizarea unor algoritmi de calcul sau experimente care nu au mai fost încercate înainte, iar unele dintre ele au avut succes și astfel am ajuns la o inovație în moduri de a face lucrurile. De exemplu, am folosit învățarea automată pe baza unor parametri de laborator foarte simpli ai pacienților pentru a le prezice presiunea portală și un rezultat clinic important, ceea ce nimeni nu a mai făcut până acum sau cel puțin la scara la care am încercat să o facem. Asta poate că se apropie cel mai mult de întrebarea privind inovarea.
O.G.: Care este principalul motiv pentru care ați ales acest domeniu și nu altceva?
O.P.: Ca medic, am fost foarte, foarte interesat să fac cercetare într-un domeniu aplicat sănătății umane. În momentul de față, aș defini domeniul meu ca fiind biologia sistemelor, adică legarea proceselor moleculare fiziologice complexe între ele, observând cum interacționează. Ceea ce m-a adus aici, cred că este pasiunea mea de a descoperi lucruri noi despre bolile umane, despre sănătatea umană, iar la un anumit punct, să încerc să găsesc niște opțiuni mai bune pentru pacienți. Și de aceea sunt aici.
O.G.: Ce părere aveți despre proiectul COACH-USV, un nou centru care este finanțat de Uniunea Europeană, prin Planul Național de Redresare și Reziliență, care vine să sprijine cercetătorii și să promoveze cercetarea în rîndul tinerilor?
O.P: Este foarte important să implicăm tinerii, cum ar fi tinerii profesioniști sau tinerii studenți în cercetare, deoarece cel puțin din experiența mea, acesta este un punct deficitar. Cred că faptul că aveți un program național în acest sens în România este foarte important și cu cât există mai mulți oameni care sunt interesați de știință și sunt dispuși să încerce să studieze în diferite domenii științifice, cu atât mai mulți oameni de știință buni veți avea în cele din urmă, pentru că ei vor afla dacă le place sau nu le place. Sunt de părere că este grozav că faceți asta și sper că va avea succes și va avea un rezultat bun acest proiect.
O.G.: Se merită să fii cercetător?
O.P. : Eu consider că da. Este o pasiune, este ceva foarte personal să fii un cercetător, iar ceea ce văd la mulți colegi și la mine însumi este că îți poți îmbogăți cunoștințele în permanență. Cred că este un mod de viață. Toată viața ta este legată de asta. Este un punct de vedere subiectiv, nu știu dacă se potrivește oricui, dar cel puțin la mine așa funcționează și așa cred că se întâmplă și la alți cercetători.
O.G.: Cum găsiți echilibrul între munca pe care o faceți și timpul liber, hobby-urile, viața de familie?
O.P.: Nu mă pricep foarte bine să găsesc acest echilibru și nici mulți dintre colegii mei, din păcate, pe care îi cunosc. Hobby-urile mele, cred că în ultimii ani, au devenit din ce în ce mai puțin prioritare. Chiar dacă am avut unele greutăți la început, familia mea m-a sprijinit dintotdeauna, au ajuns să înțeleagă că, deși nu este cea mai echilibrată muncă din lume, este totuși o muncă importantă, așa că au făcut tot ce au putut să mă sprijine. Uneori participăm în afara biroului la conferințe online pentru că proiectul este important și trebuie să pregătim ceva de urgență. Uneori, avem pacienți care au nevoie de sprijin în afara orelor de program. Și în cazul meu, unul dintre studiile mele, de exemplu, se referă la boli hepatice rare, unde nu se poate rata ocazia pentru că sunt cazuri rare. Și ai putea să întâlnești doar câteva sute de pacienți de-a lungul vieții. Deci, da există un sacrificiu pe care-l faci în detrimentul vieții de familie, dar vreau să spun că funcționează cumva pentru mine momentan, și sigur ar putea fi mai bine, sper că va deveni mai bine la un moment dat.
O.G.: Acesta este unul dintre obiectivele proiectului nostru de a sprijini cercetătorii pentru a găsi un echilibru între munca pe care o fac, o muncă importantă și viața personală.
O.P.: Vedeți Dvs. nu este o lume perfectă. Este la fel ca în orice alt loc de muncă, ceea ce înseamnă că vei fi mai echilibrat și nu vei vedea această presiune că dacă nu publici anul acesta, chiar dacă ești un om de știință bun, nu vei obține un grant, nu vei obține o prelungire a contractului. Așadar, o mai mare siguranță a locurilor de muncă, poate o abordare revizuită a agențiilor de finanțare a granturilor, modul în care acestea văd potențialul unui grup de cercetători ar putea ajuta în acest sens. Altfel, mediul este destul de ostil pentru acest echilibru sănătos, aș spune eu. Se cere să publici din ce în ce mai mult. Știți expresia “Publish or perish”.
O.G.: Vă rog să ne spuneți câte ceva despre publicațiile Dvs. și să ne explicați sumar, într-un limbaj comun, astfel încât toată lumea să poată înțelege ceea ce faceți?
O.P.: Este foarte simplu, pentru că până acum am două lucrări publicate și încă una la care lucrez acum. Prima este mai aproape de inima mea, iar tema ar fi biomarkerii fibrozei hepatice, modul în care a fost dezvoltată și modul în care a fost regresată. De ce este important? Deoarece fibroza hepatică este o afecțiune patologică care apare într-o boală hepatică cronică atunci când regenerarea eficientă nu mai este posibilă. Anumiți agenți nocivi, cum ar fi alcoolul, virusul hepatitei C sau compușii hipatoxici, deteriorează țesutul hepatic și, deoarece este vorba de o afectare cronică, acesta nu poate fi înlocuită în mod eficient, fiind înlocuită de fibroză. Uneori este foarte ușor să aflăm acest lucru prin efectuarea unei biopsii, deci practic prin metoda invazivă de prelevare a țesutului de la pacienți, pentru a studia acest lucru. Ideea noastră a fost că ar putea exista anumite gene a căror funcție o putem studia și pe baza căreia putem vedea dacă există fibroză în ficat, dacă aceasta progresează, deci avem nevoie să aflăm dacă situația se înrăutățește sau se ameliorează, cum ar fi în cazul pacienților abstinenți de la consumul de alcool sau al pacienților vindecați de hepatita C. Și despre asta este studiul în care am arătat, pe mai multe modele de șoareci, care sunt markerii asociați cu aceste afecțiuni, progresia-regresia fibrozei gripale. În cele din urmă am ajuns la date umane și am confirmat care dintre gene par a fi, de asemenea, legate într-un cadru uman.
O.G.: Și ce rezultate ați obținut?
O.P.: Am obținut numărul de gene, care nu au fost anterior conectate la aceste procese, la oameni și în mult mai multe modele, dar cel mai important la oameni, a căror funcție este direct legată la regresia progresivă a fibrozei. Acum, dacă mă gândesc la următorul pas, ar fi realizarea unui studiu prospectiv cu pacienți, de exemplu, tratați de HECDIC sau de boli hepatice legate de alcool, și să vedem dacă aceste gene reflectă cu adevărat procesul lor dinamic. Ca efect secundar al acestui studiu, dar unul important, am găsit și genele care reglează sau sunt legate de presiunea portală. Deci hipertensiune portală, este o presiune crescută în vasul important numit VIN portal, care este un motor al tuturor sau mai multor scenarii de compensare, cum ar fi diverse asociații de sângerare care sunt antrenamente de viață. În această privință, am găsit genele și am descris pentru prima dată unele dintre ele legate de aceste modificări ale presiunii portale. Potențial, acestea pot fi biomarkeri sau poate ținte terapeutice, dar necesită mai multă reglementare. În cea de-a doua lucrare, descrisă pe scurt, am folosit instrumente de învățare automată pentru a utiliza parametri simpli bazați pe web, pe care fiecare medic generalist din lume îi poate accesa, cum ar fi trombocitele bilirubinei, alți câțiva factori de leziuni hepatice, bilirubina și așa mai departe. Și am furnizat un calculator pentru medici, astfel încât medicii să poată imputa acești parametri, să acceseze site-ul web și să vadă rezultatele. Și ceea ce arată rezultatul este procentul, sau procentul posibilității pentru ca pacientul să aibă hipertensiune portală semnificativă. Sau chiar mai rău, și acest lucru a fost inovator într-un fel în care am folosit învățarea automată în locul testelor statistice digitale și am fost printre primii care au făcut acest lucru și au publicat și, din nou, din cauza accesibilității din ianuarie, 15 000 de utilizatori unici au folosit calculatorul nostru pe baza statisticilor site-ului web, astfel încât oamenii par interesați să folosească sistemul și este ceva cu care suntem mulțumiți, adică greu de spus, știu că unii dintre ei folosesc calculatorul în propriile lor studii, poate pentru validarea propriilor modele sau în plus față de acestea, dar da, am arătat, de asemenea, că este de fapt la fel de bun în cohorta noastră de populație din Viena ca și standardul actual pentru măsurare. Este vorba despre o boală hepatică rară numită scleroză primară și congenitală și se pare că facem o treabă excelentă până acum, arătând că noi ținte moleculare pot fi vizate în comunicațiile celulare ale acestei boli, deoarece este o boală rară. Nimeni nu știa prea multe despre modul în care celulele se comportă în această boală, poate că sunt implicate mecanisme specifice legate de boală și se pare că, în consecință, nu a existat o terapie eficientă pentru aceasta și se apropie de etapa în care putem arăta comunităților, destul de curând, că aici sunt noile mele ținte principale și aici compușii acționează asupra acestor obiective. Acestea sunt cele trei lucrări care sunt aproape de inima mea.
O.G.: Mă bucur foarte mult să aud asta, este o muncă foarte importantă pe care o faceți și foarte interesantă. Felicitări pentru tot și sper ca pe viitor să veniți cu mai multe noutăți. Cum vi se pare cercetarea românească în comparație cu cea din Austria?
O.P.: Am mai fost în România de câteva ori deja, în București pentru stagiul de cercetare la Spitalul de Urgență București unde am studiat și am făcut niște înregistrări genetice și mai apoi Institutul de Genetică ”Victor Babeș” unde am făcut și câteva experimente. Și a fost foarte interesant pentru că am văzut, comparativ cu Ucraina, cât de mult sunt integrate instituțiile de aici în programele de finanțare ale UE. Cercetătorii sunt mobili. Ei fac schimburi cu colegii lor. Există cercetători care vin în România să lucreze aici. Așadar, a fost ceva foarte interesant pentru mine și am mai observat acest lucru de câteva ori, de exemplu, cu o altă ocazie când am vizitat România pentru cursuri de bioinformatică, deoarece exista o comunitate puternică de bioinformaticieni în București. Ei foloseau această tehnologie în proiectele lor de cercetare și împărtășeau aceste cunoștințe în companii, pur și simplu. Deci cred că România are un mare potențial și noi, ucrainenii, putem învăța sau putem face schimb de idei. Nu știu cum era înainte, acum 10, 20, 30 de ani, dar în zilele noastre cred că ai tot potențialul să publici publicații importante, cum ar fi în reviste Q1 și cel puțin să colaborezi cu multe facultăți, cum ar fi cele pe care le avem aici în UE și care pot furniza cele mai bune tehnologii datorită tinerilor.
O.G.: Deci mobilitatea despre care vorbeam a fost utilă pentru dumneavoastră?
O.P.: Oh, da, cred că a fost unul dintre punctele definitorii în obținerea unui post de doctorat, deoarece, ca medic, nu ai multe oportunități științifice. Pe mine, personal, m-a ajutat să obțin unele competențe în flowcitometrie, unele în genetică acvatică, unele metode de analiză a datelor și da, în cele din urmă să poți convinge oamenii astfel încât să își dorească să lucreze în laborator, ceea ce este minunat.
O.G.: Ce sfat le-ați da tinerilor noștri cercetători care sunt interesați de medicină, dar și cercetătorilor seniori, mentorilor?
O.P.: În medicină, le-aș recomanda să încerce doar să reflecteze la faptul că este important să găsească o anumită modalitate de a echilibra sănătatea mentală și de a menține relații sănătoase cu prietenii din jur și cu familiile lor. Vor exista eșecuri, iar eu am avut o mulțime de eșecuri în experimentele mele, dar aceasta este o parte a călătoriei. Unii oameni reacționează foarte dureros la eșecuri și îmi pare foarte rău atunci când cercetătorii tineri au mentori care reacționează față de ei cu superioritate, iar ei își pierd astfel motivația. Eu am fost un caz fericit și în călătoria mea de până acum nu a fost cazul meu. Am acceptat eșecurile ca parte a procesului. Referitor la cercetătorii seniori, adică nefiind eu însumi senior, mă pot gândi doar la câteva dorințe și experiențe de comunicare. Cred că este important să poți să-i vezi pe ceilalți nu ca pe niște unități din departamentul tău sau dintr-un laborator, ci ca pe niște ființe umane reale, care investesc cu adevărat în formarea și supervizarea lor și împărtășesc cunoștințele lor fără să se gândească că sunt la fel de buni, pentru că este evident că nu sunt niciodată la fel de buni când sunt cercetători începători.
O.G.: Care sunt planurile dumneavoastră privind cercetarea și colaborarea cu Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava?
O.P.: De fapt, chiar la asta mă gândeam. Cercetarea mea actuală este în faza de încheiere chiar acum, deci îmi termin doctoratul și nu prea există un loc în care să pot corobora aceste proiecte specifice la care lucrez. De asemenea, sunt un membru fondator al comunității bioinformatice ucrainene, care se numește Genomics. Am văzut aici, în această universitate, că există o infrastructură de cluster computațional foarte puternică, și se pare că există o dorință de a partaja resursele pentru contribuții în proiecte științifice. Și aceasta este ceva de care nu am avut parte în Ucraina, și am fi bucuroși să cooperăm în acest sens și să vedem poate cum putem efectua unele analize computaționale împreună. De asemenea, partea educațională este întotdeauna o componentă importantă a procesului de a implica unii cercetători juniori, astfel încât să vadă cum funcționează în viața reală. Iar USV-ul face asta. În al doilea rând, calitatea generală a prelegerilor a fost impresionantă și văd că știți că universitatea încearcă să atragă astfel de evenimente, cum ar fi organizarea școlii din acest an, astfel încât îmi pot imagina în totalitate că va exista o posibilitate pentru noi de a discuta unele idei științifice specifice, poate a le aplica pentru scopuri comune. Ar fi minunat să avem asta aici și să colaborăm cu dumneavoastră.
O.G.: Mulțumesc pentru interviul acordat și vă doresc reușite în continuare în tot ceea ce vă propuneți să faceți!
O.P. Mulțumesc!
Sursa fotografiilor: Digital Media Center, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Acest articol a fost publicat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV) a fost aprobat în cadrul apelului de proiecte cu titlul Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM, Componenta 9 – Suport pentru sectorul privat și CDI (PNRR), Investiția I10 – Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLARFORM și va fi derulat până cel târziu la 30.06.2026.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Urmăriți-ne pe Telegram