Despre valoarea Tezaurului Uman Viu de la Crasna, dincolo de feeria sărbătorii

Încă mult timp va dura această zi a bucuriei la Crasna, sfințită, elogiată prin alese cuvinte, cântece și dansuri din străbuni. Am știut întotdeauna că la românii din Crasna putem găsi tot ce ne este scump și drag sufletului: biserici cu hramul Sfintei Născătoare, casa unde a poposit Mihai Eminescu în drum spre Putna, o măreață mănăstire închinată Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, nume vechi ca Paraschiva, Rahira, Ilaria, Magdalena, Achelina… De la 1 februarie 2025, crăsnenii au aflat că mai există ceva, mai bine zis „cineva” foarte important în comunitatea lor – un Tezaur Uman Viu și acesta nu este nimeni altul decât meșterul lemnar Dumitru Iliuț, un om modest și bun creștin, care, într-un simplu șopron, continuă meșteșugul a patru generații de dulgheri din neamul lor.
Mai mult de jumătate de secol trăiește Dumitru Iliuț pe pământ, de la o vârstă fragedă a preluat de la tatăl său instrumentele și măiestria sculptatului în lemn, fără să se gândească, fără să-și dea seama că prezintă o adevărată comoară chiar și pentru lumea de azi deprinsă cu tehnica modernă. Citind fragmente din dosarul său, înaintat Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii al României, Mărioara Calancea, președintele Asociației CCPCT „Arboroasa”, a enumerat un florilegiu de obiecte de artă decorativă, dar și de folosință în gospodăriile țărănești – căruțe, juguri, coșuri pentru faietoane, coveți pentru scăldușcă, leagăne, măciuci pentru Malancă, lăzi, roabe, porți, mobilier gospodăresc, obiecte de utilizare rituală sau cotidiană. Mai pe scurt, în mâinile lui Dumitru Iliuț lemnul ia forma a tot ce-i trebuie omului – de la leagăn pentru prunci până la racle (sicrie) pentru răposați.
Găzduind o manifestare atât de valoroasă, cum nu s-a mai pomenit pe meleagurile noastre, ca festivitatea de prezentare, promovare și decernare a titlului Tezaur Uman Viu- 2024, ediția a XXII-a, acordat de România unui consătean de-al lor, crăsnenii, în persoana primarului Ștefan Dragun și a doamnei profesoare, Larisa Bruja, directoarea Liceului „Alexandru Ilischi”, unde a derulat evenimentul, s-au pregătit la cota maximă. În fața oaspeților au fost scoase cele mai strălucitoare comori folclorice, programul artistic, dirijat armonios de profesorul de română Petru Mazur, punând în lumină viitori pretendenți la titlul de Tezaur Viu. Copiii din clasa IV-a a învățătoarei Angela Ursachi, vestind prin cântece „Suntem florile grădinii din cununa Bucovinei” liceenii dansatori ai suitei de la Crasna, instruiți de coregraful Elena Crâstopeac, minunații copilași ai soților Ion și Ilaria Ursachi, ansamblul instrumentiștilor de la Școala de Arte, elevii de la Liceul nr.1 și de la Gimnaziul din Crasna – toți au etalat o zestre demnă de admirație. Solista Magdalena Motrescu, dând glas cântecului „În Bucovina nu știi ce-i hodina”, adică odihna, statul degeaba, parcă a cântat despre nevestele venite la sezătoare, care cât a durat spectacolul au tors, au cusut, au împletit ciorapi… Cred că au bucurat-o pe scumpa comoară a Crasnei, Artista Poporului din RM, Maria Iliuț, vocile fetelor din grupa vocală a Liceului-gazdă, cu solistele Elena Motrescu, Valentina Nicorici, Paraschiva Ursachi.
Sunt încă multe de apreciat, de estimat în privința programului artistic, însă aș vrea să mă opresc la câteva momente de o semnificație deosebită ce depășesc feericul fiorilor emotivi. Pe lângă bucuria revenirii acasă a renumitei Maria Iliuț și întâlnirii cu duioasa interpretă a dorului celor de prin străinătăți, Maria Știrbu Ciobanu, din comuna Cajvana, înfrățită cu Crasna, evenimentul i-a pus în valoare pe crăsneni în fața autorităților ucrainene, prin prezența adjunctului șefului Administrației Militare Regionale Cernăuți, Roman Greba și a reprezentanților statului român, în persoana ES Ambasadorul României la Kiev, Alexandru-Victor Micula, a Consulului General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, împreună cu membrii corpului diplomatic – consulul Cristian Dacica și referentul principal Florin Stan. Din partea Ministerului Culturii al României a fost de față consilierul superior Andrei Teodor Cemortan. Sperăm să aibă impact favorabil pentru muzeele vizitate (cel de la Liceul din Iordănești) și vizita domnului Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Român. Spectacolul, relicvele din muzeu, oamenii întâlniți la Crasna, fără doar și poate, i-au convins pe membrii Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial (dr. Virgil Nițulescu, dr. Natalia Lazăr, dr. Elena Iagăr) că și românii din regiunea Cernăuți, precum și cei din Transcarpatia reprezentați de prof. Vasile Belia, promotorul virtuosului ceteraș Ion Șuman (Maramureșul istoric), distins de asemenea cu titlul onorific Tezaur Uman Viu, sunt purtători și creatori de valori naționale.
Doar, după cum au menționat oaspeții din România, și românii noștri trebuie să se bucure de dreptul de a fi beneficiari ai acelorași valori. În acest context, de reținut este momentul semnării de primarul Crasnei Ștefan Dragul și primarul comunei Vicovul de Sus, Vasile Iliuț a unui acord de colaborare și ajutorare între neamuri și buni vecini. Un semn al prețuirii și onoarei a venit din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Cu binecuvântarea ÎPS Calinic, părintele Mihai Cobziuc, consilier eparhal la biroul relații pentru minorități, i-a înmânat omagiatului meșter Dumitru Iliuț cel mai înalt ordin al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților – Crucea Bucovinei. E o mare onoare pentru întreaga comună, pentru toți românii care știu să-și poarte cu demnitate Crucea de Dumnezeu predestinată. Iar meșterul lemnar Dimitru Iliuț, prin faptele creștinești, prin lucrările la înzestrarea bisericii, despre care a povestit preotul paroh Vasile Paulencu, a meritat să poarte Crucea Bucovinei.