Destinul Bisericii Româneşti din nordul Bucovinei în perioada sovietică: credinţă, limbă, identitate

Cea de-a doua ediţie a volumului dedicat trecutului Bisericii Ortodoxe Române, în variantă revizuită şi adăugită, este o contribuție importantă la completarea documentarii privind destinul instituţiei ecleziastice în timpul totalitarismului [Destinul Bisericii româneşti din nordul Bucovinei în perioada sovietică: credinţă, limbă, identitate, coord. Alexandrina Cernov, ediţia a II-a, Putna, Editura Nicodim Caligraful, 2022, 255 p.].

Prin cele 22 de titluri incluse în cuprinsul acestuia, cititorului interesat i se oferă, deopotrivă, informație științifică și perspective memorialistice asupra temei. Cuprinzătoarea enciclopedie a crimelor totalitarismului roşu, Cartea neagră a comunismului, coordonată de Stéphane Courtois (ediţia I, Paris, 1997; Bucureşti, 1998), include date despre instrumentele regimului politic în ceea ce priveste opresiunea și anihilarea oricărei opoziții. În cazul de față, tomul coordonat de Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, pare să completeze documentarea Cărţii negre, descriind grupuri etnice dislocate, călăi și ideologie funebră, numeroase destine frânte și peste toate o instituție cu slujitorii săi, care a suferit împreună cu poporul. O simplă trecere în revistă a cuprinsului volumului etalează studii științifice, articole de sinteză, micromonografii, portrete biografice, texte memorialistice, eseuri și reproduceri ale unor documente de arhivă – pe scurt, istorie și literatură într-un titlu aflat acum la o necesară ediţie a II-a.

Fără a insista, semnalăm studiul semnat de academician Alexandrina Cernov, dedicat bisericilor ortodoxe din nordul Bucovinei în statul ateu, unde se subliniază că au suferit deopotrivă oameni și edificii de cult; ,,Au suferit nu numai oameni cu credinţă în Dumnezeu, ci şi edificiile de cult” (p. 29).

Pentru o privire asupra trecutului Mitropoliei de la Cernăuți, putem parcurge sinteza datorată lui Dumitru Covalciuc, de unde aflăm că, în 1940, sovieticii au impus bisericilor din regiune incredibile ,,impozite pe credință” (p. 64).

O contribuție valoroasă remarcăm la Adrian Iliuț, care ne oferă date statistice despre bisericile din Bucovina având la bază o cercetare în Arhivele Statului Cernăuți. Se evidențiază că cel mai vechi lăcaș de cult este cel din Crasna Ilschi din 1723 (p. 81).

În privința micromonografiilor, reținem titlul Rodicăi Zegrea despre Biserica din Prisăcăreni (1784 – 1954), unde se arată, întemeiat, că localitatea și-a păstrat identitatea românească datorită Bisericii (p. 101-102), prilej la meditație asupra rostului credinței în viața neamului. Nu întâmplător subtitlul cărții este Credință, limbă, identitate.

Publicista Maria Toacă-Andrieş semnează două articole bine conturate, care evidenţiază personalităţi de vrednică amintire: În timpuri de restrişte ne apără sfintele noastre altare (p. 103-113) şi Credinţă şi suferinţă la românii din Boian (p. 114-125). Primul subliniază chipul luminos al preotului Mihai Ivasiuc, care ,,a redat duhul liturgic Capelei Mitropoliţilor din vechiul cimitir din Cernăuţi”, refăcută cu susţinerea ÎPS Daniel, mitropilitul Moldovei şi Bucovinei, actualul patriarh al României (p. 112-113). Cel de-al doilea titlu, pune în valoare personalitatea lui Iraclie Porumbescu, preot şi scriitor, supranumit Creangă al Bucovinei, părintele neîntrecutului compozitor Ciprian Porumbescu, slujitor al Bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului” din Boian, între 1857 – 1859 (p. 122), lăcaş al cărui destin a cunoscut efectele distrugerilor comunismului, renăscând datorită credinţei boincenilor inimoşi. 

În mod inspirat, volumul reţine în cuprinsul său eseul filosofului Constantin Noica:  Bisericuțele noastre (p. 193-195). Gânditorul fiinţei sufletului românesc glosează despre ,,bisericile Bucovinei care stăpâneau natura”, despre ,,dimensiunea noastră uitată” și despre cum ,,în fiecare toamnă moare câte un sfânt… pe pereți și în suflete, pentru că nu îndrăznim” (p. 195).

Astfel, textele cărţii pot fi interpretate şi în această cheie, anume despre ce poate însemna îndrăzneala de a fi alături de sfinții și martirii neamului nostru, între altele publicând și rostindu-le viața curajos în limba rugăciunii acestora.

Personal, am studiat în Arhivele Naționale ale României pentru a documenta o altă temă dedicată instituţiei Bisericii în timpul regimului comunist. Dintre sutele de file parcurse, redau aprecierea unui slujitor al altarelor, preot protopop Gheorghe Bariţ din Tg. Frumos: ,,Cei care sunt pentru biserică sunt și pentru țara în care trăiesc”. Şi nu întâmplător, aceşti slujitori au avut de suferit.

Revenind la cartea amintită aici, nu putem decât să fim de acord cu aprecierea reţinută în prefaţa semnată de coordonatoarea volumului: ,,Biserica şi şcoala valorifică toate resursele umane ale colectivităţii, contribuie la menţinerea permanenţei spirituale şi culturale” (p. 3). Îndemnăm pe toţi cei interesaţi de aprofundarea zodiei roşii a bolşevismului să includă acest volum în lista lecturilor obligatorii menite să ducă la decriptarea integrală a ororilor totalitarismului.

Cartea poate fi citită online pe website-ul bibliotecii de carte românească „Glasul Bucovinei” – AICI

Viorica STAN, pentru revista „Glasul Bucovinei” (Cernăuți-București)