Este tânăra Iulia Gheorghian din frumosul sat bucovinean Pătrăuții de Jos, de pe Valea Siretului.
Deși a absolvit Facultatea de Biologie, de multă vreme este îndrăgostită de poezie. Este un suflet sensibil și mereu dornic să facă fapte bune. Este o ființă credincioasă și cu multă evlavie în suflet. Iubește florile, viața, satul în care a văzut lumina zilei, Bucovina; este muncitoare și pricepută la toate.
Este membră a cercului literar „Lira”, ce activează de mai multă vreme pe principii obștești, la biblioteca din Pătrăuții de Jos. Îi place autenticul în toate. Nu degeaba scrie adesea versuri cu condeiul pe hârtie. Este ceva frumos în asta, în era calculatoarelor și a modernismului. Iubește portul, obiceiurile și tradițiile neamului nostru.
De mai mulți ani scrie versuri. Multe dintre ele au fost publicate în revista „Făgurel”, în ziarele „Zorile Bucovinei” și „Gazeta de Herța”, precum și în câteva cărți de-ale mele, în special în „Pătrăuții de Jos, tu ești baștina mea”, „Începătorii” și „Muguri pe ramul creației”.
Acum propunem atenției cititorilor un grupaj de versuri ale Iuliei, selectate din ziare și cărți. Îi dorim succese în continuare și, în ciuda tuturor greutăților acestei vieți, îi urăm ei și semenilor ei un viitor fericit și vise frumoase care să se împlinească neapărat.
ELEONORA SCHIPOR
De ce, oare?
Oare de ce, frate,
Suntem noi departe,
Cred că-s vinovate
A noastre păcate.
Să ne spovedim,
Să ne curățim,
Să plângem mai mult,
Mai mult să postim.
Și-atunci vom vedea,
Dacă-i voia Sa
Să fim împreună
Pe un colț de lună.
Voi, suflete smerite
Răbdând dureri cumplite,
Veți fi pe veci slăvite,
Alături de Hristos.
Cununi de biruință
Pe creștet veți purta.
Suferințe grele
Au răbdat strămoșii
Prin lagăre
Ce le-au făcut rușii.
Unii au căzut
Sub durerea mare,
Alții au rămas
În credință tare.
Să îi pomenim,
Să ne amintim,
Prin a lor răbdare
Astăzi mai trăim.
Fratele meu drag
Dăruit de Sus,
Eu atâta cer
Domnului Iisus.
Să-ți fie aproape,
Când te poticnești
Și să îți îndrepte
Pașii tinerești.
Să-ți lumine calea,
Să-ți alunge jalea,
Dorurile toate
Să ți le-mplinească.
Reaprindeți candela
Reaprindeți candela în suflet,
Nu lăsați s-o spulbere străinul,
Toți să fim o inimă și-un cuget
În întreaga lume – tot românul.
Puneți și tămâie în cățuie
S-alungăm de-aici pe necuratul,
Toată lumea cu mirare spuie
Iată ce-nflorește la ei statul.
Case românești cu prag de piatră,
Să ne-ntoarcem toți la vechea vatră
Și cu mâinile în sus la rugăciune
Să ne fie țara o minune.
Doamne, Tu ne ești singura nădejde
Pentru cei de jos – rai și mângâiere,
Pentru cei de sus – mare biruință,
Pentru tot poporul – scut în neputință.
Doamne, fii cu noi, altul n-are cine,
Și printre nevoi ne ridică capul
Ca să fim cu Tine la rău și la bine,
Că doar Tu ai murit pentru noi, săracul.
Sânge mult căzu pe a Crucii față
Până ți-ai dat ultima suflare,
Dar prin Tine noi dobândit-am viață,
Doamne, Tu ne mântuie, dă-ne alinare.
Doamne, miluiește…
Împliniți-mi ultima dorință,
Dați-mi mai un dram de suferință
Pentru țară, neam și tot poporul
Să ne mântuiască Blând Păstorul.
Să ne ierte multele greșale
Ce-am făcut din mare nepăsare
Și că răstignit l-am pe Dânsul,
Pentru Cel ce n-a știut surâsul.
N-a știut vreodată fericirea
Ca să ne câștige nemurirea,
N-a avut unde să-și plece capul
Noi să plângem pentru El, săracul,
Să deschidem ușile-ncuiate
Să primim pe orișicare frate,
Să ne fie dor mereu de Dânsul
Ce și-a mâncat pâinea doar cu plânsul.
Iisuse, Doamne, Împărate,
Iartă, șterge marile păcate,
Ne primește-n cer cu Tine,
Așa cum noi fost-am mai înainte,
Până ce Adam păcătui,
Când pe dânsul Eva-l ispitì,
Până ce-a fost șarpele alungat…
Pedepsiți au fost de greu păcat,
Te îndură, Doamne Milostive,
Căci curând noi toți venim la Tine.
Mie somnul nu îmi vine
Bade, mă gândesc la tine,
De ce nu ești lângă mine,
De ce ochișorii tăi
Nu-i sărut cu dor
Și cu mult amor.
Sper să te-ntâlnesc
Cât mai în curând,
În brațe să te strâng,
La margine de crâng.
2024
Lumea
Lumea trăiește într-o lumină luciferică,
Lumea suferă de o nebunie completă,
Lumea caută o ieșire din impas,
Lumea nu știe că Calea ești Tu.
2025
Lacrimile
Nici o lacrimă nu cade pe pământ,
Ci de mâini de îngeri ele-s adunate
Și sunt duse către tronul Sfânt,
Ca un dar de preț sunt căutate.
Dumnezeu cu milă le sărută
Și dorințele le împlinește,
Dăruind răsplată mare, multă
Celuia ce aproapele iubește.
Plâng călugării și mamele plâng,
Plâng îndrăgostiții și poeții,
A lor lacrimi îngerii le strâng
Și se schimbă toate-n sensul vieții.
Dacă inima te doare, suflet drag,
Las-să curgă ca din nori șiroaie,
Dumnezeu primește al tău dar
Și-ai să ai o bucurie mare.
Copil cu mâinile de aur
Ce bine că exiști pe lume,
Te-aș îmbrăca numai în lauri
Pentru-ale tale fapte bune.
Ți-aș împleti cununi de crini,
De trandafiri și lăcrimioare
Ca să răzbați printre străini,
Să strălucești ca blândul soare.
Să fii iubit de toată lumea,
Să ai succes în tot ce faci
Și să trăiești cu drag minunea
De-a fi în cer cu toți cei dragi.
Durere
Sunt bonavă, de-atâta durere
Îmi pare că și lacrimi n-au rămas
Pentru Moldova visurilor mele
De dor uscatu-s-au pe-al meu obraz.
Ce va mai fi doar Domnul știe
Și cât această cruce vom purta,
De-a trăi la alții în robie
De-a nu avea un sat în țara sa.
Măicuță Sfântă, inima-mi alină,
Mai varsă lacrimi pentru-acest pământ,
Ca să ne fie Țara o grădină,
Cu roua dimineții și-al păsărilor cânt.
De ce?
De ce nu ești aici?
Privirea să ți-o beau…
Atunci când m-ai privit,
Aripile-mi creșteau,
Să zbor spre cerul Sfânt,
Pe Sfântul să implor
Să fi cândva al meu,
Să nu mai fie dor
Și nici o depărtare
Pentru inimi durute,
Ci numai desfătare
Și visuri împlinite.
Cernăuți
Un alt oraș ca tine-n lume nu-i,
Din Bucovina Sfântă – sfânt vlăstar,
N-am vrea să te-nchinăm nimănui,
Ci-am vrea să stai de strajă la hotar.
Păzind Moldova – țara lui Ștefan
De orice rău și de orice urgie,
Să ne-nflorească țara an de an,
De-acum pân-la Cereasca împărăție.
