Interviu cu Lukașenko: Cine are mai mult nevoie de negocieri și de pace? / OPINIE

Interviu cu Lukașenko: Cine are mai mult nevoie de negocieri și de pace? Săptămâna trecută, președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, care pe parcursul războiului la scară largă s-a obișnuit cu rolul de purtător de cuvânt neoficial al Kremlinului, a amintit din nou despre negocierile dintre Rusia și Ucraina. El a declarat că negocierile trebuie să înceapă imediat. Acest apel a fost făcut de Lukașenko la unul dintre principalele canale TV de propagandă rusă, informează publicația ucraineană TrueUA. Acest pas subliniază importanța declarațiilor lui Lukașenko despre necesitatea negocierilor de pace. Dar cui îi sunt necesare (mult mai necesare) aceste negocieri?

Președintele autoproclamat al Belarusului, desigur, a declarat că negocierile sunt necesare în primul rând Ucrainei. Și, oricât de paradoxal ar suna, parțial are dreptate. De fapt, astfel de manipulări se bazează pe principiul clasic al „propagandei Goebbels”, unde un sâmbure de adevăr este combinat cu mesajele dorite de autorii manipulării. Aceasta este metoda propagandei rusești, care nu ezită să-l folosească și pe Aleksandr Lukașenko.

Așadar, Ucraina are nevoie de negocieri și de o încetare a focului? Fără îndoială. Ucraina luptă în condiții extrem de dificile de mai bine de doi ani și jumătate. În ciuda pierderii unor întreprinderi importante, cum ar fi industria metalurgică din Mariupol, economia țării nu s-a prăbușit. Cursul dolarului se menține la un nivel acceptabil în condițiile actuale.

Însă, situația nu poate dura prea mult timp. În plus, Ucraina se confruntă deja cu o adevărată catastrofă umanitară. O parte din populație a murit, un număr mult mai mare a părăsit țara — și mulți dintre aceștia nu vor să revină acasă. În plus, rata natalității a scăzut dramatic, ceea ce va duce la probleme serioase în viitor (așa cum s-a întâmplat în anii ’90, ceea ce face necesară mobilizarea bărbaților între 50-55 de ani, care nu vor putea câștiga războiul). Toate acestea, inclusiv problemele ecologice, cer o încheiere cât mai rapidă a războiului. Dar, în ce condiții? Cea mai simplă opțiune ar fi oprirea luptelor armate pe actuala linie a frontului. Dar această soluție, în primul rând, nu va rezolva toate problemele Ucrainei. Și, în al doilea rând, va amâna războiul pentru viitor, ceea ce este inacceptabil.

În plus, pentru negocieri sunt necesare două părți. Iar Rusia nu intenționează să accepte condițiile Ucrainei, așa precum s-a subliniat de mai multe ori la Moscova. La fel, nici Ucraina nu va accepta condițiile Rusiei, deoarece aceasta ar însemna capitulare. Niciun președinte ucrainean nu va accepta un astfel de pas. (Nici  Ianukovici nu a făcut-o, deși parțial a acționat în favoarea lui Putin în noiembrie 2013, dar și atunci Ucraina nu a capitulat.)

Așadar, Ucraina are nevoie de negocieri și de un armistițiu, dar în condițiile actuale, acestea ar putea fi un scenariu mai rău pentru țară decât războiul. În prezent, forțele armate ucrainene se apără și au preluat controlul asupra unei părți din Rusia (din regiunea Kursk – n.r.), lovind grav asupra imaginii politice a imperiului.

Apropo de imperiu. Este a doua parte a conflictului actual — și, deși Aleksandr Lukașenko nu a spus acest lucru, dar și imperiul are nevoie de negocieri și de un armistițiu. Cu toate acestea, motivele pentru care sunt necesare negocierile diferă oarecum de cele ale Ucrainei. Analizând situația din Federația Rusă, este esențial să înțelegem un aspect — tot ceea ce se spune la Kremlin și în spațiul media controlat de acesta nu are aproape nicio legătură cu realitatea. De ce armistițiul și negocierile sunt necesare (mult mai necesare) Rusiei?

Primul factor este destul de evident — problemele de personal. Oricât de mult ar încerca Kremlinul să trimită ”carne de tun” formată din militari pe bază de contract, devine din ce în ce mai dificil să mobilizeze populația. Din acest motiv, suma plății unice a crescut în unele regiuni ale Rusiei până la o sumă astronomică de 2 milioane de ruble. Dacă ar fi fost suficienți voluntari dispuși să lupte, o astfel de măsură nu ar fi fost necesară,  deoarece resursele financiare ale bugetului rus sunt în scădere. Al doilea factor este economia imperiului, care se îndreaptă treptat, nu doar spre o criză, ci spre o catastrofă. Gravitatea situației a început să fie recunoscută deschis și de șefa Băncii Centrale a Federației Ruse, Elvira Nabiullina, ceea ce este un semnal serios. Un alt semnal este refuzul treptat, și din ce în ce mai extins, al sistemului bancar chinez de a coopera cu statul agresor sub amenințarea sancțiunilor impuse de SUA. Al treilea factor nu este încă evident, dar va deveni tot mai puternic. Acesta se referă la nemulțumirea regională față de politica centrului federal, nemulțumire care va fi amplificată de eșecurile de pe frontul din Kursk și de utilizarea (și pierderile) soldaților. După ce forțele armate ucrainene au început ofensiva în Kursk, Kremlinul a recunoscut că nu poate apăra regiunile sale. Eșecul constă în nerespectarea promisiunii de a nu folosi tineri recruți și recunoașterea falimentului complet al schemei de recrutare bazate pe contract pentru completarea unităților din ”operațiunea militară specială”.

Cel mai important aspect este că, dacă Ucraina este susținută într-un fel sau altul de Occident, Rusia nu mai are pe nimeni care să o sprijine cu adevărat. China, sub amenințarea sancțiunilor secundare, își va reduce la minim sprijinul financiar pentru Rusia, iar Putin nu mai are pe cine să se bazeze. Poate pe Coreea de Nord și Iran în ceea ce privește armele și munițiile, dar fără bani, nu va avea nici sprijinul acestor țări. Iar Kremlinul se confruntă tot mai mult cu probleme financiare.

Pentru Rusia, negocierile și armistițiul sunt mult mai importante, cel puțin în acest moment istoric, decât pentru Ucraina. Putin își arde acum resursele aproape de ultimul nivel, încercând să reziste până la alegerile din SUA din noiembrie, dar ce se va întâmpla dacă pe 5 noiembrie, americanii nu îl vor alege pe Trump, ci pe Harris? Chiar și victoria lui Trump nu garantează nimic pentru Putin, deoarece dictatorul rus este puțin probabil să fie de acord cu condițiile vechiului-noului președinte al SUA, iar acesta din urmă nu va ceda deschis în fața Kremlinului.

În concluzie, Aleksandr Lukașenko a apărut la „Rossia 1” înainte de începerea noului sezon politic și înainte de toamna electorală din SUA, deoarece negocierile sunt mai necesare pentru dictatorul Putin, nu pentru Volodimir Zelenski.

Rusia, în ritmul actual, ar putea ajunge la epuizare, la fel ca Germania în 1918 — când a pierdut Primul Război Mondial, luptând aproape tot timpul pe teritoriul străin. Timpul lui Putin este pe sfârșite. De aceea, și-a trimis ”slujitorul” (Aleksandr Lukașenko – n.r.) la TV cu acest mesaj, potrivit sursei citate.