Ion Creangă și poveștile sale nemuritoare

Sfătosule bunic din Humulești…

Deja se încălzește afară, luna lui Mărțișor este pe aproape. Iar prima zi a primei luni de primăvară ne aduce o zi deosebită: ziua de naștere a marelui povestitor român, Ion Creangă. Nu există român care să nu fi citit, auzit, admirat și zâmbit la poveștile minunate ale vestitului humuleștean.

Mulți dintre noi au avut ocazia fericită de a vizita casa-muzeu din Humulești, județul Neamț, România, și de a admira parcul din fața acesteia, unde sunt reprezentate personajele din poveștile care ne-au împodobit copilăria. Tot aici se află un muzeu cu obiecte vechi și frumoase, care ne duc cu gândul la vremurile când Nică fugea la scăldat vara, mergea la colindat iarna, se răzbuna pe pupăza din tei sau mai făcea câte și mai câte…

Prietenia dintre cei doi mari clasici ai literaturii române, Mihai Eminescu și Ion Creangă, a devenit subiect de filme și amintiri ale contemporanilor, reprezentând un model de adevărată prietenie, așa cum poate exista doar între oameni deosebiți.

În fiecare an, pe lângă tradiționalele mărțișoare primăvara și brazi împodobiți iarna, la liceul din Cupca pregătim expoziții dedicate marelui povestitor. De asemenea, elevii noștri recită versuri dedicate marilor clasici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, dar și contemporanului nostru Grigore Vieru, atât de Ziua Internațională a Limbii Materne (21 februarie), cât și de Ziua Mondială a Poeziei (21 martie). Ion Creangă ocupă întotdeauna un loc de cinste printre marii noștri înaintași.

Anul trecut, când am marcat aproximativ 135 de ani de la trecerea în neființă a celor doi mari clasici, Mihai Eminescu și Ion Creangă, la liceul nostru au fost organizate mai multe evenimente literar-muzicale. În luna martie, cu ocazia zilei de naștere a povestitorului din Humulești, am avut plăcerea de a asista la un spectacol deosebit intitulat „Ion Creangă – un Mărțișor dumnezeesc”. Fragmente din „Amintiri din copilărie” – precum „La Cireșe”, „La Scăldat”, „Pupăza din tei”, „La Colindat” sau „Caprele Irinuchăi” – ne-au făcut să zâmbim și să ne simțim din nou copii. Am admirat și un fragment din povestea „Soacra cu trei nurori”, iar versurile dedicate scriitorului ne-au emoționat. Am savurat și mărțișoare coapte, gustoase și aromate, asemănătoare celor de pe vremea când Creangă era învățător. Toate acestea au fost aduse în scenă de profesoara de limbă română, Marilena Zâgrea, metodistă și organizatoare a unui eveniment autentic și frumos, însoțit de un decor clasic. De asemenea, a pregătit un lepbook dedicat lui Ion Creangă, sprijinită de colegii săi profesori de limbă română.

În sala de festivități a liceului am amenajat o expoziție ce cuprinde cărți ale autorului, volume dedicate operei sale, portrete, ziare, reviste și broșuri.

La finele anului trecut, profesoarele de limbă română din liceul nostru au vorbit cu pasiune despre viața, opera și destinul sfătosului bunic din Humulești, atât în cadrul orelor, cât și în afara acestora.

În biblioteca mea personală, Ion Creangă și-a găsit, bineînțeles, un loc de cinste. Pe lângă seturi de ziare, dețin mai multe cărți de și despre el, fotografii cu casa din Humulești și „bojdeuca” din Țicău, Iași, unde a locuit scriitorul și unde l-a găzduit o vreme pe marele poet Mihai Eminescu.

Deși aș putea spune că știu pe dinafară toate poveștile, amintirile și chiar versurile pe care le-a scris, cu plăcere le recitesc ori de câte ori am ocazia. La fel, vizionez cu drag filmele documentare și artistice despre Creangă, Eminescu și alți mari oameni ai neamului nostru, de la care avem mereu ce învăța.

Eleonora Schipor

P.S. În imagini: un grup de profesoare de limbă română din regiunea Cernăuți la casa memorială din Humulești, profesoarele de limbă română de la liceul din Cupca în fața bustului scriitorului din curtea casei copilăriei sale, expoziția mea personală dedicată lui Ion Creangă, lepbookul și momente de la sărbătoarea în onoarea povestitorului.