Drumul din sudul regiunii Odesa spre România, printre alerte, benzinării distruse și teama atacurilor cu drone
O călătorie obișnuită din sudul regiunii Odesa spre România a devenit, în vreme de război, un drum dominat de teamă și nesiguranță. „Orice kilometru parcurs de autocar te duce mai departe de zona de război”, mărturisește reporterul BucPress din regiunea Odesa, Zinaida Pinteac, care descrie o zi din viața unui călător nevoit să străbată un traseu lung și periculos pentru a ajunge în țara vecină, unde este pace.
De patru ani și cinci luni durează războiul pe scară largă declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Dacă ne gândim la trecerea timpului, în acești ani un copilaș a crescut și a ajuns să meargă la grădiniță. Un om matur a îmbătrânit cu patru ani și cinci luni. Timpul curge. Anii trec. În tot acest timp, lumea continuă să-și vadă de treabă.
Voi încerca să descriu o zi din viața unui călător din zona Bugeacului, nevoit să parcurgă un traseu destul de lung și periculos pentru a ajunge în țara vecină, unde este pace și liniște.
Când îți iei inima în dinți și riști să pornești la drum, primul lucru pe care îl faci este să cauți un mijloc de transport. Așa este. Dar dimineața te trezești, deschizi telefonul și citești că, în timpul nopții, rușii au bombardat un parc de autocare. Vezi fotografii cu zeci de vehicule arse.
Gândul că ar fi putut fi incendiat și autocarul cu care ai stabilit să pleci te determină să suni și să întrebi dacă totul este în regulă și dacă ruta nu a fost anulată.
Auzi glasul șoferului și te liniștești. Este viu. Slavă Domnului, omul este în viață! Autocarul te interesează mai puțin. Pe primul plan este omul, care ar fi putut fi ucis în acel atac cu drone.
Pentru a lua autocarul, trebuie să aștepți într-o anumită stație. Atunci când stația se află în apropierea unui nod de cale ferată, urmărești mișcarea vagoanelor și, în același timp, privești spre cer, temându-te ca nu cumva vreo dronă rusească să atace trenul sau nodul feroviar.
Când trecerea peste calea ferată se închide, în doar câteva minute se formează în fața ta un șir de camioane care se întinde pe câțiva kilometri. Stai și numeri minutele până când trenul se va îndepărta, iar camioanele vor pleca din apropierea ta.
Șoferii care circulă pe drumurile din Ucraina își riscă viața, mai ales atunci când transportă petrol, gaze sau benzină. Coloana de mașini se îndepărtează repede, iar tu rămâi cu gândul că ai avut din nou noroc.
Autocarul sosește și urci cu ușurință, simțind că jumătate din problemă este deja rezolvată. Fiecare kilometru parcurs te duce tot mai departe de zona de război.
Dacă autocarul oprește la o benzinărie, te cuprinde panica, gândindu-te că aceasta ar putea fi bombardată. De-a lungul traseului vezi benzinării distruse, bucăți de asfalt smulse și cratere rămase în urma exploziilor provocate de drone.
Autocarul își continuă drumul. Ajungi la vamă și speri să treci cu bine în România, în țara în care oamenii privesc războiul de peste râu. Acolo este pace.
Cât de mult îmi doresc să fie pace și în Ucraina! Să pot fi liniștită, știind că nu mai ard case și că nu mai mor oameni.
