Kievul nu s-ar opune în niciun fel la revenirea parohiilor românești din Ucraina la comuniunea directă cu Patriarhia Română – analiză LARCIS

Principala dilemă care privește situația românilor din Ucraina este este cum să sprijini românii de acolo fără să intri în coliziune cu statul aflat în război cu Federația Rusă și pe care România îl susține necondiționat?

În esență, singura soluție care a mai rămas în condițiile unei legi a educației drasticie și asumate grăbit de administrațiile Poroșenko și Zelenski, și în legătură cu care pe termen scurt și mediu nu se mai poate face nimic, este chestiunea religioasă. În Ucraina, bisericile în care se slujea în limba română erau de două ori mai multe decât școlile în care se preda în limba română. Prin urmare, biserica îndeplinea/îndeplinește, dincolo de funcția religioasă, și una care ține de prezervarea limbii române și a identității naționale. Prin urmare, pe agenda problematicii românilor din Ucraina trebuie să fie, în primul rând, problema dreptului și posibilității românilor de acolo de a se ruga în limba română.

Soluția vine, după cum demostrează un material publicat în Adevărul de LARICS în parteneriat cu Laboratorul de Sociologie și Geopolitica Religiilor (LSGR) din cadrul ISPRI, de la precedentul creat de credincioșii ortodocși din Ucraina de Rit Vechi, care, recent, în noiembrie 2022, s-au desprins de Moscova și au intrat în subordinera canonică a Mitropolia de Rit Vechi de la Brăila (România). Prin urmare, o comunitate religioasă din Ucraina funcționează legal, în conformitate cu legislația de resort a Ucrainei, sub oblăduirea canonică a unei instanțe religioase din România.

Ca precedent, după cum arată și analiza, „cazul este deosebit de important pentru românii ortodocși din Ucraina, arătând că, dacă aceștia și-ar exprima voința desprinderii de jurisdicția abuzivă a Patriarhiei Ruse de la Moscova și revenirii în comuniunea canonică directă a Patriarhiei Române, autoritățile de la Kiev nu s-ar opune în niciun fel”.

Tehnic, dincolo de aspectele religioase, lucrurile au decurs în felul următor:

1. Elaborarea și înregistrarea juridică a unui Statut propriu de organizare și funcționare a Bisericii Vechi Ortodoxe din Ucraina.

2. Serviciul de Stat pentru Entopolitică și Libertatea de Conștiință, aflat în coordonarea Cabinetului de Miniștri al Ucrainei prin Ministerul Culturii și Politicii Informaționale, a înregistrat juridic noul Statut de organizare și funcționare a Bisericii Vechi Ortodoxe din Ucraina, înzestrând-o cu personalitate juridică distinctă, fapt consemnat în Registrul Unic de Stat al persoanelor juridice, al persoanelor fizice autorizate și formațiunilor obștești.

Precedentul oferit de rușii lipoveni din Ucraina trebuie luat în seamă ca soluție legală și canonică realistă, responsabilă și corectă.

Pașii, în cazul credincioșilor ortodocși români din Ucraina, ar fi, în esență, identici:

1.    Clericii și comunitatea ortodoxă românească din Ucraina se organizează, elaborează și înregistrează juridic un Statut propriu de organizare și funcționare, sub denumirea de „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, unde se precizează că limba de slujire „limba română”.

2.    Serviciul de Stat pentru Entopolitică și Libertatea de Conștiință, aflat în coordonarea Cabinetului de Miniștri al Ucrainei prin Ministerul Culturii și Politicii Informaționale, înregistrează juridic noul Statut de organizare și funcționare a „Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina”, înzestrând-o cu personalitate juridică distinctă.

3.    Această entitate, recunoscută și legalizată, poate fi așezată sub oblăduirea canonică a Mitropoliei Basarabiei, Bisericii Ortodoxe Române etc. și își poate desfășura activitatea în cadrul constituțional al Ucrainei.

Astfel, se va fi epuizat un potențial conflict religios între București și Kiev, izbucnit deja pe ici pe colo și manipulat ideologic de către Rusia, sau între credincioșii ortodocși români din Ucraina și statul ucrainean. Din moment de aceștia nu vor mai fi subordonați unei biserici a unui „stat recunoscut prin lege drept stat agresor împotriva Ucrainei și/sau ocupă provizoriu o parte a teritoriului Ucrainei”, așa cum precizează legislația în vigoare din Ucraina, nu va mai exista niciun temei pentru un conflict nedorit, în realitate, de nimeni.

În plus, „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” ar putea deveni o punte solidă de legătură între statele România și Ucraina, potrivit analizei, care poate fi citită integral AICI.