Arheologii de la Universitatea Națională din Cernăuți au făcut o descoperire remarcabilă în microraionul Roșa, în apropierea centrului orașului: un cuptor de olărit bine conservat, datând din perioada romană târzie (secolele III–V d.Hr.), aparținând culturii tumulilor carpatici, asociată cu costobocii – un trib geto-dacic menționat în sursele istorice.
Descoperirea a fost realizată de o echipă condusă de Mykola Ilkiv, doctorand în științe istorice și colaborator al Centrului de Cercetare „Serviciul Arheologic de Protecție al Ucrainei”, din cadrul Institutului de Arheologie al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei.
Cuptorul descoperit este o construcție cu două camere, specifică tehnologiei avansate de producție ceramică. Camera superioară era destinată depunerii vaselor modelate la roata olarului, în timp ce cea inferioară servea drept focar. Căldura se transmitea prin orificii special amenajate, transformând lutul crud în ceramică rezistentă, destinată uzului casnic.
„Pe pardoseala camerei superioare am identificat fragmente de vase – oale și boluri – caracteristice culturii tumulilor carpatici”, explică Mykola Ilkiv. „Această cultură datează din epoca romană târzie, între secolele III și V după Hristos.”
Un aspect fascinant al descoperirii îl constituie prezența fragmentelor de amfore antice în interiorul cuptorului, alături de ceramica locală tipică. „Aceasta demonstrează existența unor relații comerciale cu lumea romană, care nu era atât de departe de noi”, subliniază arheologul.
„Aceasta este prima instalație de producție ceramică din epoca romană târzie descoperită pe teritoriul orașului”, precizează Ilkiv. „Existența unui atelier de olărit cu roată – și nu doar a ceramicii modelate manual – demonstrează un nivel tehnologic avansat al comunității locale din acea perioadă.”
În cuptor au fost identificate și oase de animale, care vor fi analizate pentru a determina speciile vânate sau domesticite de locuitorii din acea perioadă.
Toate artefactele descoperite vor fi studiate în detaliu și ulterior depuse la Muzeul Regional de Istorie și Etnografie din Cernăuți.
Cultura tumulilor carpatici s-a format la sfârșitul secolului 2 și sfârșitul secolului 4 d.Hr. în zona Carpaților, incluzând Pocuția, Maramureșul, Bucovina și nord-vestul Moldovei. Această cultură arheologică a apărut în contextul migrațiilor triburilor germanice răsăritene în regiunea superioară a Nistrului care i-a forțat pe costoboci să se concentreze în Carpați la sfârșitul secolului 2 și începutul secolului 3 d.Hr.
Cercetătorii români observă că unele elemente materiale ale acestei culturi prezintă similitudini cu tradițiile geto-dacice. Tradițiile funerare specifice – înmormântările sub tumuli (movile de pământ) – care dispăruseră din Dacia romană odată cu instaurarea administrației imperiale, continuă să fie practicate în această zonă nordică, sugerând continuitatea cu populațiile locale anterioare.
Cercetările arheologice arată că costobocii din această zonă au continuat să locuiască în aceste teritorii chiar și după secolul al V-lea d.Hr., când încep să apară primele elemente de cultură materială slavă (cultura Prague–Korchak). Tranziția pare să fi fost graduală, cu absorbirea treptată a unor influențe și populații slave în comunitatea locală existentă.
Descoperirea are o valoare deosebită pentru înțelegerea istoriei vechi a regiunii. Pe teritoriul actual al Cernăuților sunt cunoscute aproape o sută de situri arheologice din diverse epoci, de la paleolitic până la evul mediu.
BucPress
