Mica Mare Unire a lui Alexandru Ioan Cuza a început de la… Dorohoi!

Pentru un grup de români din Cernăuți, dar și pentru toți prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța, invitați de prof. dr. Vasile Adăscăliței la simpozionul dedicat anivesării a 164 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia, evocarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de la care avem Țara noastră România, a început de la Dorohoi.

S-au grăbit gazdele din Dorohoi să anticipeze evenimentul sărbătoririi Unirii Principatelor Române, cu gândul și dorința de a fi împreună cu prietenii din Basarabia și Cernăuți, pentru care ziua de 24 ianuarie e o sărbătoare de suflet la ei acasă. Nefiind nicicând siguri de situația din vama de la Porubna-Siret, ne-am grăbit și noi, cernăuțenii, pornind cu noaptea în cap la drum. Însă, ca de obicei, am așteptat mult și bine până ne-am văzut la poarta vămii. Între timp, la câțiva zeci de kilometri, în holul Liceului ”Grigore Ghica” din Dorohoi, înarmat cu răbdare, aștepta să întâmpine oaspeții întârziați, Dumitru Petraru, cu un colac cât roata carului din urătura lui bădica Traian.

Am intrat în sala de festivități, numai bine când moderatorul dr. Vasile Adăscăliței îl anunța pe un fiu al Ținutului Herța, Marin Gherman, publicist, lector la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, care a ținut o interesantă prelegere despre Mihail Kogălniceanu.

În contextul evenimentului, dr. Marin Gherman a abordat teoria modernizării și în calitatea-i de politolog a vorbit despre Kogălniceanu din punct de vedere al științelor politice, prezentându-l, alături de Alexandru Ioan Cuza, ca arhitect al României. Aceste două mari personalități, răsărite de pe pământul Moldovei, sunt dovada că am avut în rădăcinile noastre oameni care au știut să construiască temeinic, ”ca această casă, România, să nu se prăbușească”, am reținut din prelegerea tânărului politolog. Elita devotată idealurilor Domnitorului Cuza era conștientă că la fundamentul acestei Case stă tradiția strămoșească, perpetuată de oamenii din popor, de cei tari în suferință.

Ca urmaș al lor, a fost prezentat gazdelor, gospodarul din Oprișeni, Ilie Bezușcu, românul care a înălțat un bust al lui Ștefan cel Mare, în fața casei sale, dacă în locuri publice din nordul Bucovinei nu se poate. ”Dumnezeu mi-a dat putere să fac acest lucru, pentru că îmi curge prin vene sânge de român. Ștefan cel Mare a trecut cu oastea sa de arcași pe la noi, în luptele de apărare de năvălirile dușmanilor. Când am pornit această lucrare, mă întrebau unii dacă nu mi-i frică. Eu mă tem numai de judecata lui Dumnezeu”, a spus bărbatul trecut prin multe încercări ale destinului. După condamnarea, fără nici o dovadă de vinovăție a tatălui său și moartea mamei, șase copii au rămas pe drumuri. Un frate și o soră i-au murit în anii foametei, iar cei patru supraviețuitori au crescut la o casă de copii. Astfel apar la noi oameni tari ca piatra, harnici gospodari și buni români, trăsături de caracter ce-i definesc pe românii din ținutul Cernăuțiului, despre care a vorbit și Elena Nandriș, cunoscută la Dorohoi ca primărița din Mahala, oaspete așteptat pretutindeni în România. Elena Nandriș a amintit că se apropie luna februarie, cu ecouri din cele mai tragice în istoria comunei natale Mahala, când sunt comemorați martirii masacrați în Lunca Prutului.

Redactorul-șef al publicației ”Monitorul bucovinean”, poetul-sonetist Nicolae Șapcă, a evocat Unirea Principatelor în dimensiunea unirii spirituale a tuturor românilor, începând de la Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Eminescu, ca o permanență în conștiința și sufletul românilor din actuala regiune Cernăuți. Aici aș consemna un fapt înscris în istorie: pe ultimul său drum, la întoarcerea acasă pentru a fi redat gliei natale, sicriul cu corpul neînsuflețit al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza a trecut prin Cernăuți. Poate și datorită acestui detaliu din biografia iubitului Domn al Moldovei, am fost invitați și distinși de prietenii din Dorohoi, Diplome de Onoare din partea primăriei orașului (pentru promovarea consecventă a spiritului de unitate și identitate națională), fiind înmânate de către dr. Vasile Adăscăliței celor care au luat cuvântul, dar și celorlalți invitați din Cernăuți – poeții Gheorghe Ungureanu (profesor) și Gheorghe Bodnariuc (jurist), activistul public Mihai Gherman, precum și invitaților care n-au putut trece granița, bunăoară, președintele Societății pentru Cultura și literatura Română în Bucovina, Vasile Bâcu și cercetătorul arhivelor, Dragoș Olaru. Suntem onorați să-i aducem de la Dorohoi aceeași diplomă Consulului General al României la Cernăuți, doamnei Irina Loredana Stănculescu, ca un sincer gest de prețuire din partea botoșănenilor pentru neostenita-i activitate întru unitatea spirituală și culturală a românilor, precum și celorlalte etnii conlocuitoare în Bucovina.

Au întregit momentul festiv cu melodii pe versuri eminesciene și un potpuriu de cântece populare, minunatul cor ”George Enescu”, condus de maestrul dirijor Gheorghina Gușulei, pornită pe drumul creației din Ropcea nordului Bucovinei. Emoționantă a fost întâlnirea doamnei Gheorghina cu Elena Nandriș, colege la Liceul de Arte din Cernăuți. Despre cât de mult ne lipsește Cuza-Domn ne-a cântat folkistul Vasile Tănase, din creația lor proprie au citit poeții George Mahalu și Dorel Aurel Lungu. Cu informații mai puțin cunoscute s-a prezentat profesorul Sorin Ignatescu de la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, relatând despre piese de mobilier și alte lucruri ce au aparținut Domnitorului unificator al Principatelor Românești. Profesorul Vasile Adăscăliței a intervenit cu detalii bune de luat aminte pentru actualii conducători: după înlăturarea de la tronul țării, Alexandru Ioan Cuza n-a luat nimic cu sine din aceste obiecte, ba chiar a restituit toți banii ce i-a primit în timpul domniei.

Suntem recunoscători pentru momentele de unire sufletească gazdelor, în persoana primarului Dorin Alexandrescu, viceprimarului Cristian Dogaru, prof. Vasile Adăscăliței, dlui Constantin Gologan, care a avut grijă să ne întâmpine cu flori. Dar mai ales, mulțumirile vin de la bucuria întâlnirii cu vechi prieteni ca Eugenia Cimborovici-Teodoreanu și Alexandru Teodoreanu, ca neostenitul maestrul fotograf Vali de Hudești, dar și noiile legături frățești cu soții Ciobănașu, intelectuali de viță aleasă, dar și gospodari de frunte din Pomârla, cu reședința la Dorohoi. Însă destinul Măricicăi Ciobănașu, al cărei tată, Dumitru Crihan, a trecut pe brânci hotarul ce a despărțit satul Probotești în 1940, își va prelinge lacrima altă dată.