Munții, cu câteva creste încă înzăpezite, ne priveau din depărtare

Admirând peisajele de după geamul mașinii, nici nu am observat cum noi, cei din Cernăuți, ne-am pomenit chiar în pragul școlii gimnaziale Sadova, unde eram deja așteptați. Gazdele Cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți” la care am poposit azi, ne-au ieșit în întâmpinare cu colac rumen și afinată cu miros dulce de vară. Era prezent primarul localității Sadova, Mihai Constantinescu și directorul școlar Diana Horga.

Elevii acestei instituții de învățământ erau îmbrăcați în haine autentice, cu pieptaruri ornamentate tradițional. Blana călduroasă, cum se poartă pe la munte, de dihor, înfrumuseța portul copiilor, care au pășit pe scenă, pentru a prezenta un moment folcloric, respectiv cântece populare specifice zonei.

La Sadova am venit, căci mă simt pasionată de arta condeiului. Am venit să ascult cum își exprimă emoțiile, bucuriile sau regretele, frământările sau speranțele alți semeni ai mei, care au darul inspirației și cultura scrisului. Am fost însoțită de prietenele mele Elena Tărâțeanu și Ana Cristina Mihaesi Tărâțeanu, fiica și soția regretatului poet Vasile Tărâteanu, unul dintre fondatorii acestui cenaclu literar. În echipa noastră noastră au fost și colegii de condei: Dumitru Zaidel, Gheorghe Ungureanu, Gheorghe Bodnariuc, Vasile Carlașciuc, sonetistul Nicolae Șapca, jurnalista și publicista Maria Toacă, interpreta populara și poetesă Sofia Roșca, conducător artistic al Ansamblului “Țărăncuța”, profesoara de muzică, talentata interpretă, fosta primărița a satului Mahala, Elena Nandriș, conducator artistic al ansamblului “Vocea neamului”.

Ghidați de valorile eterne, poeziile din cadrul acestui cenaclu, au fost consacrate mamei, femeii, dragostei, copilăriei, păcii si libertății.

Autorii, cu dibacie și-au mânuit și versul alb, și versul clasic, trăiri ale sufletului evocate și în lirică, și în proză.

Cu siguranță mi-a plăcut creația fiecăruia dintre oaspeții cenaclului. Am urmărit aici oameni cu har, am întâlnit vechi prieteni, am făcut cunoștință cu noi talente.

O amprentă în suflet mi-a lăsat poezia de debut a lui Valentin Pașcovici. Versurile lui sunt exact despre stări și evenimente pe care le-au trăit străbuneii mei, refugiați, deportați, omorâți. Emoțiile, cu care a citit, vibrația vocii lui, s-a reflectat și într-o vibrație generală cu sufletele celor prezenți în sală. Poezia lui a trezit lacrimi. Trecutul nu poate fi uitat. Nu pot fi iertate tragediile si fărădelegile secolului douăzeci.

Ne-a încântat cu vocea-i caldă interpreta Daiana Ivaşcu. Durerea desparțirii dintre parinți și copii, dorul de casă și dorul de mama au fost cântate într-o melodie nostalgică.

O liniște s-a lăsat în sală când în scenă a apărut un poet, la care motivul cheie a fost dragostea. Ovidiu Donisa a evidențiat în versurile sale gingășia față de femeie. Poezia în care apare dragostea este una extraordinară, una plină de sensibilitate, o poezie profundă, care valorifică mult și acuma, dar și odată cu trecerea anilor va fi actuală.

Întâlnirea la Cenaclu a fost plină de emoții. Fotografiile vor păstra aceste momente unice. Un eveniment valoros. Sincere mulțumiri organizatorilor, îndeosebi prozatorului și poetului Vasile Al Ioanei, moderatorului, dl. profesor Neculai-Marcel Flocea, dnei. profesor doctor Luminița Taran și dnei. Gabriela Braha. Profesorului și poetului de o rară inteligență, domnului Valerian Bedrule, care cu flori pentru doamne, ne iese în cale de fiecare dată când venim în România la „Mașina cu poeți”. Aducem mulțumiri tuturor… atât celor din Câmpulung, care au organizat, gazdelor, cât și celor care au participat la această frumoasă manifestare culturala.