Nectarie Cotlarciuc – Mitropolit al Bucovinei: 150 de ani de la naștere

Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (de la botez Nicolae) s-a născut la 7 februarie 1875 în localitatea Stulpicani, jud. Suceava, lângă Câmpulung (România). Era fiu de cantor bisericesc.

După absolvirea studiilor liceale la Suceava (1887-1895), a urmat studii universitare la Cernăuți (1895-1899), unde a obținut titlul de doctor în teologie și în filosofie (pentru disciplinele istorie, filologie, filosofie). Continuă studiile de specializare în centre universitare din Europa: Viena, Bonn, Würzburg și München (1899-1901).

Întors în țară, ocupă mai multe posturi didactice și administrative: profesor suplinitor la Liceul de Stat din Cernăuți (1901), funcționar la Biblioteca Universității (1902), bibliotecar (1913), director al Bibliotecii (1918).

În anul 1901 a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei din Cernăuți, iar în 1914 – preot. Peste cinci ani este avansat în treapta de protopop și arhipresbiter stavrofor, în anul 1921.

În cadrul Facultății de Teologie din Cernăuți, este încadrat mai întâi în calitate de docent universitar (1915), apoi profesor titular la catedra de teologie practică (1919), iar în perioada anilor 1920-1921 deține mandatul de decan al facultății. Astfel, Nectarie Cotlarciuc devine primul decan al facultății de teologie din această perioadă românească. Să reamintim că la 1 octombrie 1919, Universitatea cernăuțeană „Alma Mater Francesco-Josephina” se transformă în universitate românească, inaugurată solemn la 24 octombrie 1920, în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, a reprezentanților guvernului, a celorlalte universități din țară și a altor oaspeți din străinătate.

În 1918, în urma unei gripe spaniole, soția sa moare, iar preotul Nicolae hotărăște să intre în cinul monahal, ceea ce se va și petrece în 1923, la Mănăstirea Putna, primind numele de călugărie Nectarie.

La data de 10 martie 1923, în cadrul Arhiepiscopiei de Chișinău, sunt înființate două eparhii: Eparhia Cetății Albe – Ismail, având reședința la Ismail, și Eparhia Hotinului, cu reședința la Bălți. Primul titular al eparhiei de Ismail a fost Nectarie Cotlarciuc. Intrând în monahism, la 29 martie 1923 el este ales episcop de Cetatea Albă – Ismail. Investirea lui a fost marcată la data de 10 mai 1923, iar la 20 mai aceluiași an – înscăunarea. La catedra Ismailului, Nectarie Cotlarciuc s-a aflat un timp foarte scurt, fiind chemat la slujire în Bucovina.

La 7 noiembrie 1924, este ales arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei, pe care a păstorit-o până la moarte. Înscăunarea a avut loc la 10 noiembrie 1924.

Bogata sa activitate administrativă a fost dublată și de o implicare profundă în activitatea pastoral-misionară. În 1924, când Sfântul Sinod a dat ordin să fie îndreptat calendarul, Mitropolitul Nectarie a făcut dese vizite pastoral-misionare pentru lămurirea celor care se opuneau, dând îndrumările necesare pentru înțelegerea acestei schimbări.

Apreciat de contemporani drept unul dintre românii cei mai reprezentativi ai Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc a luat parte activă la mai toate manifestările de anvergură ale spiritualității ortodoxe românești, imprimându-le un statut de distinsă considerație și autoritate.

Pentru meritele deosebite și activitatea bogată desfășurată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Nectarie a fost decorat cu „Marele Cordon al Sfântului Mormânt”, „Marea Cruce a Ordinului «Coroana României»”, Comandor al ordinelor „Steaua României” și „Coroana României” și „Răsplata Muncii pentru Biserică, cl. I”.

Nectarie Cotlarciuc a fost președinte al Adunării eparhiale și al Consiliului eparhial, membru în Sfântul Sinod, iar în Parlamentul României Mari, în legislaturile întâi și a treia, a fost senator de drept, reprezentant al Universității din Cernăuți.

Ținând piept invidiei multor politicieni, el reușește să păstreze Fondul bisericesc și alte instituții din Bucovina, conducând eparhia cu multă înțelepciune mai mult de zece ani. A trecut la cele veșnice în anul 1935, la vârsta de 60 de ani.

La 4 iulie 1935, Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc a trecut la Domnul, iar activitatea sa frumoasă și bogată pe tărâmul pastoral și cultural-educațional a fost o lumină pentru toți cei recunoscători. Osemintele sale odihnesc în Cripta Mitropoliților Bucovinei din Cernăuți, locaș de cult trecut în 2024, printr-o decizie controversată a primăriei Cernăuți, în subordinea Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei (PȚU).

A luat parte la numeroase congrese și întruniri internaționale din străinătate în calitate de delegat al Bisericii Ortodoxe Române: Congresul Mișcării Ecumenice din Stockholm (1925) și Lausanne (1927); conferința episcopilor anglicani din Palatul Lambeth (1930); congresul vechilor catolici de la Viena și Bonn (1931) etc.

A fost autor al unor lucrări de Drept bisericesc, Filosofie, Omiletică și Liturgică. A scris mai multe studii în germană, publicate în țară și în străinătate.

A reeditat – cu completările necesare – prelegerile înaintașilor săi la catedră, Vasile Mitrofanovici și Teodor Tarnavschi, cu titlul: „Liturgica Bisericii Ortodoxe. Cursuri universitare”, Cernăuți, 1929, XXXII+926 p. De asemenea, a publicat numeroase studii și articole în revista „Candela” – publicație periodică a Mitropoliei Bucovinei, „Deutsche Zeitschrift für Kirchenrecht” – Tübingen, „Wochenschrift für homiletische Wissenschaft” ș.a.