Pe ofițerul de poliție Alexandr Dovbuș, din Cuciurul Mare, l-am cunoscut ca poet și traducător.
Cu peste vreo 10 ani în urmă, bibliotecara șefă a bibliotecii din Cuciurul Mare, fostul raion Storojineț, doamna Natalia Bevțic, ne-a poftit pe mai mulți oameni de creație din regiune la o întâlnire în biblioteca sa.
Știam că organiza mereu întâlniri și prezentări de carte pentru comământenii săi vestiți, unul dintre ei a fost regretatul publicist, folclorist, etnograf, muzeograf Mircea Mintenco.
De data aceea am avut o întâlnire cu ofițerul de poliție, originar din acest sat Alexandr Dovbuș. În afară de serviciul său, Alexandr Dovbuș mai avea o îndeletnicire, mai rar întâlnită printre confrații săi. Scria poezii. Am descoperit atunci, poeziile sale pline de dragoste și afecțiune de meleagul drag, de țară, de oamenii apropiați, de literatură, cultură, civilizație.
Ce m-a surprins a fost faptul că cunoștea și limba română, deși era destul de tânăr pe atunci, puțin trecut de 40 de ani. Mai mult chiar mi-a mărturisit că poetul său îndrăgit era chiar marele clasic al literaturii române Mihai Eminescu.
În cartea pe care a prezentat-o atunci sunt câteva dintre aceste traduceri „La Steaua”, „Peste vârfuri”, „Și dacă”. „O, mamă”.
A făcut o traducere literară perfectă. S-a înscris astfel, în rândurile traducătorilor din toate timpurile și în diferite limbi ale nemuritorului vers eminescian.
Mi-a dăruit cu autograf cartea „Свята задуманість вогню”. Pe urmă eu am prezentat atât cartea, cât și am scris în presa românească și cea ucraineană despre evenimentul în cauză.
Ne-am mai întâlnit cu Alexandr Dovbuș și la alte măsuri literare la Cuciurul Mare. Era un om cult, erudit, citit, bine educat.
Pe urmă schimbările ce au intervenit în viața noastră, legate fie de problemele cotidiene, pe urmă de pandemie, acum de război, ne-au cam separat pentru o vreme de aceste întruniri literar-culturale la care asistam cu plăcere.
Și iată că pe neașteptate, vestea neagră a ajuns la noi toți. Ofițerul în rezervă, deja, poetul și traducătorul Alexandr Dovbuș, după o boală grea (nici nu știam că se îmbolnăvise), la doar 55 de ani a părăsit această lume.
A rămas unica fiică Nadejda, căreia i-a dedicat cartea respectivă, fără tatăl grijuliu și iubitor, soția Natalia văduvă. Apropo, amândouă au fost atunci prezente la întâlnirea despre care vorbeam mai sus. Probabil că și părinții, (sper să fie măcar ei în viață, încă), cărora le-a mulțumit în carte pentru sprijinul financiar acordat, dar și numeroșii săi prieteni, foștii colegi de serviciu, sătenii, cunoscuții.
A plecat dintre noi un om talentat și bun la suflet. Mare este durerea familiei, dar și a tuturor celor care l-au cunoscut.
Nu ne rămâne decât să ne rugăm la bunul Dumnezeu pentru sufletul său, să aibă odihnă veșnică pe meleagul veșniciei. Bunul Dumnezeu să-i întărească pe toți membri familiei, să le dea puteri și sănătate să poată trece peste această mare durere. Iar amintirea sa va rămâne veșnică pe acest pământ.
Eleonora Schipor
Urmăriți-ne pe Telegram
ȘTIRI POPULARE
S-AR PUTEA SĂ-ȚI PLACĂ
