Predicții privind situația de securitate din regiunea extinsă a Mării Negre: „Cel puțin până la sfârșitul anului 2025 războiul din Ucraina va fi o realitate geopolitică”

Primul invitat al Asociației „Casa Mării Negre” Constanța în cadrul proiectului „Invitatul CMN la Pontul Euxin” lansat în februarie a.c. a fost politologul, jurnalistul și lectorul universitar Marin Gherman (Cernăuți-Suceava), coordonator editorial BucPress, care a analizat situația de securitate din regiunea extinsă a Mării Negre (starea actuală și predicții).

Potrivit interviului publicat inițial pe portalul Asociației „Casa Mării Negre” Constanța, războiul din Ucraina pare tot mai mult un proces care se învechește, iar factorii de instabilitate din anul 2024 se adaugă celor pre-existenți (din 2023), printre care blocarea porturilor din sudul Ucrainei și problema exporturilor ucrainene. „Au crescut astfel, cumulativ, tensiunile militare și geopolitice dincolo de limitele geografice ale regiunii extinse ale Mării Negre”, potrivit analizei.

Merită menționat faptul că Centrul Media BucPress este prima organizație non-guvernamentală parteneră a Asociației Casa Mării Negre, urmare a Acordului de colaborare și parteneriat semnat de cele două instituții în 2018.

În februarie a.c. Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House / CMN Constanța a lansat două proiecte analitice noi, la care BucPress Cernăuți este partener media. Aceste proiecte sunt „Cronicile Mării Negre. Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin” și „Invitatul CMN la Pontul Euxin”, ambele coordonate de dr. Dorin Popescu, analist politic, președinte și membru fondator al Asociației „Casa Mării Negre”, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate în Serviciul Exterior al Ministerului Afacerilor Externe al României – la Moscova, Cernăuți și Sarajevo, inclusiv în funcții de conducere: gerant interimar, prim-colaborator al șefului Misiunii).

Răspunsurile oferite de Marin Gherman la întrebările puse de Asociația „Casa Mării Negre” în cadrul proiectului analitic.

 Cea mai importantă tendință de degradare a situației de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre; tendințe similare ce pot fi anticipate în perioada imediat

Situația de securitate din regiunea extinsă a Mării Negre depinde în principal de războiul din Ucraina. Preluarea inițiativei tactice de către Rusia în război reprezintă un factor negativ la începutul acestui an, generând discuții și temeri privind evoluțiile din regiunea transnistreană, securitatea din sudul Ucrainei, destabilizarea estului european, transformarea Mării Negre într-un lac rusesc – unul al haosului și al instabilității. A devenit mult mai agresiv războiul hibrid. De exemplu, propaganda rusă prezintă retragerea armatei ucrainene din Avdiivka (estul Ucrainei) ca fiind o victorie strategică importantă asupra nazismului, existând multiple prognoze credibile în mediul analitic privind continuarea acțiunilor ofensive ale Rusiei.

În acest context, Marea Neagră a devenit prizonierul acestor evenimente. Capacitatea de dezvoltare a regiunii sau de ieșire din acest cerc vicios este strâns legată de securizarea ei, obiectiv foarte greu de realizat pe termen scurt și mediu. Mai pot fi menționate o serie de evenimente politice cu o mare încărcătură simbolică, cum ar fi uciderea opozantului rus Navalnîi, remanierile din cadrul aparatului de conducere militară ucraineană și intrarea lui Putin în campania electorală regizată de Kremlin. Din păcate, factorii de instabilitate din anul 2024 se adaugă celor pre-existenți (din 2023), printre care blocarea porturilor din sudul Ucrainei și problema exporturilor ucrainene; au crescut astfel, cumulativ, tensiunile militare și geopolitice dincolo de limitele geografice ale regiunii (blocarea vămilor de către protestatarii din Slovacia, Polonia, Ungaria și alte state). Tensiunile din regiune, nerezolvate până acum, au emigrat sau au fost extinse foarte rapid în regiunea Dunării, în centrul Europei și într-o serie de capitale occidentale. Marea Neagră și situația din această zonă devin un factor important pentru (ne)liniștea Europei.

Evoluțiile recente ale războiului din Ucraina; predicții pe termen scurt pe această temă

Ne așteptăm la activizarea Rusiei pe toate direcțiile frontului în legătură cu criza de muniție și de resurse umane în Ucraina, în contextul mai larg al tergiversării sprijinului militar din partea SUA. Ne mai așteptăm la o activizare a Rusiei la nord sau nord-est. Ca factori negativi poate fi menționată oboseala de război în creștere în societatea ucraineană, dar și în Occident, ceea ce complică mult ecuația geopolitică actuală. Pe termen  scurt ne așteptăm la noi ofensive ale Rusiei care să fie prezentate în interior ca „eliberare” a Ucrainei de naziști și naționaliști, iar intensitatea acțiunilor militare ar putea deveni mult mai mare concomitent cu apropierea zilei (pseudo)alegerilor prezidențiale la care participă Putin.

Există anumite speranțe în interiorul societății ucrainene privind găsirea unor soluții atipice pe câmpul de luptă de către noul șef al armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, care l-a înlocuit recent pe Valeri Zalujnîi. Sunt puține șanse ca Ucraina să reușească să-și schimbe brusc metodele de luptă. Dependența Ucrainei de armele și munițiile din Occident reprezintă o problemă enormă pentru Kiev, care încearcă din răsputeri să se reinventeze în planul comunicării politice. Autoritățile trebuie să devină sincere cu societatea, să pregătească populația pentru un război de lungă durată, să recunoască anumite dificultăți, dar în același timp, să nu cauzeze o dezamăgire a populației în plin război cu Rusia.

Prioritățile Ucrainei și ale Occidentului, pentru perioada imediat următoare, în reacția de răspuns la războiul declanșat de Federația Rusă

Ucraina a intrat într-o perioadă/fază a defensivei care ar putea dura tot anul 2024. Kievul speră să reziste, să-și întărească pozițiile, să-și perfecționeze legislația în domeniul mobilizării, să lanseze noi linii de producție de armament, drone și muniții pentru a spera la o contraofensivă la începutul anului 2025. În acest context, în perioada imediat următoare, Occidentul va încerca să se opună oricăror încercări ale Rusiei de a extinde conflictul asupra unor altor state sau regiuni. Factorul electoral este cel care face diferența în acest an. Discursurile politicienilor occidentali față de Ucraina vor deveni mult mai nuanțate, uneori prudente. În acest context, există riscul aprofundării Occidentului în discuții politice interne de sorginte electorală, subiectul ucrainean devenind mai puțin important în plan internațional. Rusia așteaptă acest lucru, având speranțe că se va înțelege mult mai bine cu o altă elită politică din SUA sau UE după alegeri. Așadar, Ucraina are drept prioritate să mențină sub control cât mai multe teritorii, iar Occidentul – să nu-i ofere Rusiei un avânt al optimismului militar pe câmpul de luptă. În lunile următoare, o altă prioritate importantă a Ucrainei este să nu-i permită Rusiei să înainteze prea mult, pentru a nu descuraja rezistența și optimismul ucrainenilor. Un război psihologic este suprapus peste cel de tip clasic în Ucraina.

Principalele evenimente de impact politic și geopolitic așteptate a se produce în perioada imediat următoare în regiune:

În ciuda faptului că alegerile din Rusia sunt o formalitate, după acest scrutin, Putin ar putea fi și mai decis să-și atingă țintele în Ucraina – schimbarea conducerii politice, alipirea unor noi teritorii, distrugerea țării vecine din interior, dar și pe cale militară. În perioada imediat următoare vom asista la un nou val de propagandă pro-Kremlin, care va avea ca scop să descurajeze orice sprijin occidental pentru Ucraina, prezentând-o ca pe o cauză pierdută. Rămâne de văzut cum vor fi calibrate relațiile dintre Rusia și Turcia după finalizarea alegerilor prezidențiale și în ce mod UE și NATO vor reuși să fie mai inventive pentru securizarea acestei regiuni. Din mai multe perspective, absența în trecut a unei viziuni strategice occidentale pentru Marea Neagră a favorizat insecuritatea actuală generalizată.

Nivelul de gravitate al situației de securitate din regiunea transnistreană a Republicii Moldova

Gravitatea acestei situații de securitate este exagerată în unele medii analitice. Transnistria ca proiect geopolitic hibrid al Rusiei este ca un cal troian în Republica Moldova, dar poate fi folosit și pe teritoriul Ucrainei la un moment dat.

Fără un sprijin din afară și o prezență a trupelor regulate ruse în proximitatea regiunii transnistrene, factorul separatist de acolo este irelevant militar, dar important din punct de vedere al narațiunilor războiului Rusia-Ucraina/Occident. Nu cred că locuitorii din Transnistria și militarii de acolo vor să intre în război împotriva cuiva, chiar dacă anume pentru acest scop ei sunt ținuți acolo de ani de zile. Regiunea a devenit o zonă a confortului pentru cei cărora le plac rublele rusești, odihna în Occident și starea politică hibridă permanentă în interiorul Republicii Moldova. Elitele transnistrene nu vor cu adevărat să fie în componența Rusiei, dar nici a Republicii Moldova. Ele știu că Moscova va avea nevoie de acestea atâta timp cât statutul regiunii va fi incert. Situația de securitate din regiunea transnistreană se va degrada dacă Rusia va înainta în regiunea sudică a Ucrainei, iar prezența militară ucraineană va slăbi considerabil.

Soluții pentru reconfigurarea designului securitar colectiv pentru țări din regiune precum Ucraina și Republica Moldova

Ambele state au nevoie de o apropiere instituțională, civilizațională și politică de Occident, fie prin integrare europeană sau euroatlantică, fie prin decolonizare (decomunizare, desovietizare) ca proces complementar. Trecutul acestor state care au fost sub cizma rusească este o problemă pentru ele. Să comparăm doar posibilitățile de diseminare a unor știri false în România cu cele din Ucraina sau Republica Moldova. Prin intermediul spațiului informațional de limba rusă,  Moscova are o serie de pârghii de influență asupra celor două foste state sovietice. Evenimentele politice recente arată că neutralitatea militară pentru vecinii Rusiei și pentru statele mici este o idee falimentară. Nu poți fi neutru și dezarmat lângă un stat care visează la refacerea imperiului. În acest moment, Ucraina caută disperată diverse garanții de securitate care ar putea înlocui temporar garanțiile din cadrul NATO, iar Republica Moldova își configurează un parcurs european absolut necesar. Indiscutabil, fără sprijinul Occidentului, acestor două state le va fi foarte greu să găsească soluții colective de securitate, făcând abstracție de războiul care se desfășoară la doi pași de România. Istoria din ultimii o sută de ani ne arată că o securitate colectivă regională este fragilă sau chiar imposibilă fără sprijinul unor mari actori din Occident.

Nivelul de periculozitate al tendințelor de destabilizare din Caucazul de Sud:

Există unele tendințe alarmante în Caucazul de Sud (parte a regiunii extinse a Mării Negre).

Pe termen scurt, tendințele destructive din regiune ar putea rămâne la nivel potențial/teoretic în urma concentrării Rusiei pe sprijinul frontului din Ucraina.

Printre posibilele surprize geopolitice ale viitorului aș remarca o instabilitate social-politică în Georgia – stat aflat într-o zbatere specifică între o politică prooccidentală și tradiții politice favorabile oligarhilor proruși sau ieșirea de sub control a situației din conflictul armeano-azer. Deocamdată, situația geopolitică și de securitate din Caucazul de Sud depinde de consensul informal ruso-turc, care a generat o reconfigurare specifică a regiunii și de concentrarea Kremlinului pe războiul din Ucraina. Pe termen scurt regiunea pare a fi una stabilă, însă cu un potențial de hibridizare pe termen lung și mediu. Nu exclud apariția în această zonă a unor noi actori, care privesc la statele din Caucazul de Sud ca la o poartă de intrare în inima Europei, dominată de proiectul euroatlantic.

Impactul intern și extern al alegerilor prezidențiale din Federația Rusă, de la 15-17 martie a.c.

După alegerile prezidențiale vom avea de a face cu o Rusie tot mai agresivă și mai izolată de Occident. Va fi o Rusie în care Putin va fi și mai convins că este atotputernic în plan intern și extern. Rusia dă și va da mai multe semne de autoritarism care se transformă în neo-totalitarism, cu o preluare, de către statul-corporație (oamenii lui Putin), a controlului total asupra economiei în contextul războiului din Ucraina, a monopolului ideologic, a adevărului (doar presă controlată de Kremlin), având loc în paralel persecutarea oricărui pluralism, inclusiv de sorginte culturală.

În același timp, ne putem aștepta la noi aventuri geopolitice periculoase ale lui Putin, care este dominat de ideea misiunii sale istorice, civilizațional-eurasiatice: declanșarea unor noi războaie în regiune, creșterea șantajului nuclear, intensificarea atacurilor cibernetice.

Pe de altă parte, consolidarea puterii liderului de la Kremlin înseamnă concentrarea întregii responsabilități politice și economice în mâinile unui singur om. Dacă Rusia se va clătina la un moment dat în urma sancțiunilor, a războiului, a sărăciei sau a oricăror alți factori, toate pietrele vor zbura în direcția lui Vladimir Putin, ceea ce reprezintă o șansă pentru deputinizarea țării. Acest scenariu îl putem considera o lebădă neagră demult așteaptă de Occident și de ucrainenii care luptă împotriva agresiunii militare ruse.

Principalele teme de casă (preocupări, priorități, nevoi, urgențe etc.) în pregătirea Europei/Occidentului pentru o confruntare militară directă cu Federația Rusă

În evaluarea mea, Europa/Occidentul trebuie să fie pregătite de un mare război cu Rusia – paradoxal – pentru a-l face imposibil în viitor. Moscova lui Putin atacă statele sau popoarele care nu sunt pregătite de război și încearcă să inventeze agende politice false/improprii interne prin intermediul războiului hibrid, pentru a distruge solidaritatea și reziliența vecinilor săi. Rusia a știut întotdeauna cum să provoace eradicarea capitalului social în estul Europei, iar acum, cu ajutorul războiului cibernetic și informațional, are la îndemână o sumedenie de mecanisme de slăbire a lumii libere.

Occidentul trebuie să se pregătească de orice scenarii de criză, începând cu un război direct cu Rusia și aliații săi și terminând cu probleme energetice, economice, nucleare, tulburări social-politice sau colapsarea sistemului electric. Nimic nu poate fi exclus.

O mare problemă a Occidentului este populismul în creștere, care pune sub semnul întrebării aceste primejdii, de parcă nu ar exista un război în inima Europei. Este foarte importantă experiența ucraineană în acest sens. Dacă nu erau lupte în anii 2014-2022 în estul țării, ucrainenii nu aveau trupe instruite și oameni profesioniști, elemente de sprijin care mult timp au constituit nucleul armatei în acest război.

O altă problemă a Occidentului este reprezentată de capacitățile slabe și mecanismele ineficiente, uneori absente, de mobilizare civică. Rezistența și reziliența ucrainenilor se bazează pe credința fanatică în interesul național, iar aceste sentimente sunt folosite de politicieni pentru a încuraja și mai mult rezistența. Rețeta rezistenței ucrainene nu este întru totul valabilă pentru o serie de state europene în care faza avântului patriotic a rămas în trecut. De aceea, Occidentul/Europa trebuie să se pregătească altfel de un posibil război cu Rusia, trebuie să elaboreze din timp orice scenarii negative, orice metode de combatere a atacurilor și de depășire a crizelor. Nu este un lucru ușor de făcut! În plus,se mai observă un clivaj la nivelul mediului politic și al celui militar: specialiștii în apărare vorbesc despre primejdii și înarmare, iar politicienii liniștesc spiritele și calmează publicul pentru că vor să fie votați la viitoarele alegeri. Aceste spirale ale tăcerii, create de procesul electoral, ar putea genera surprize geopolitice neplăcute. Sunt tot mai evidente deficiențele comunicaționale la capitolul transmiterii unor informații profesioniste populației despre pericolele militare.

Totuși, nu cred că un război NATO-Rusia ar putea avea loc pe termen scurt, în ciuda faptului că nu exclud diverse provocări hibride la frontierele cu statele din estul Europei chiar în acest an (căderea unor drone, a unor rachete, intrarea unor grupuri înarmate neasumate de Rusia pe teritoriul unor state NATO etc.). Pe termen mediu și lung, dacă situația Rusiei în războiul din Ucraina nu se va clătina, o confruntare directă cu Occidentul este tot mai probabilă.

Scenariul cel mai probabil al finalizării războiului din Ucraina și al reconfigurărilor regionale și internaționale post-conflict

Ofensiva Rusiei se va opri la un moment dat, acolo unde va fi oprită de ucraineni cu sprijinul Occidentului. Kremlinul se oprește acolo unde este oprit și nu acolo unde a planificat să se oprească, ne arată istoria. Va urma din nou o fază a stabilizării frontului, posibil într-o formă puțin nefericită pentru Ucraina dacă ajutorul occidental va continua să fie oferit târziu sau dozat. Rămâne o întrebare deschisă dacă va reuși Ucraina să organizeze o contraofensivă în 2025 sau dacă ambele părți vor căuta un armistițiu pe măsura epuizării resurselor.

Din mai multe perspective, și în special cea a resurselor din acest război, cel puțin până la sfârșitul anului 2025 războiul va continua să fie un subiect al actualității geopolitice europene.

Dacă vorbim de o reconfigurare postconflict, aceasta depinde indiscutabil de modul cum se va termina războiul. O înfrângere a Ucrainei va însemna o Rusie tot mai periculoasă și tot mai prezentă ca factor de instabilitate în sistemul securității regionale și globale. O victorie a Ucrainei va genera un alt scenariu, mult mai optimist, însă nu cred că o victorie totală a Kievului poate fi posibilă fără o destrămare a Rusiei sau o deputinizare.

Scenariul mixt este cel al înghețării treptate a conflictului, timp de doi-trei ani, și găsirea unor compromisuri din cauza epuizării resurselor în război, cu păstrarea potențialului de escaladare peste câțiva ani.

Indiferent de scenarii, cert este că ura față de Rusia va fi o constantă sociologică în Ucraina pentru zeci de ani înainte. În ciuda teritoriilor controlate de trupele Moscovei, Ucraina pare ruptă civilizațional pentru totdeauna de lumea rusă. Noile frontiere simbolice sunt totuși mult mai occidentale în Ucraina decât cele trasate pe linia tranșeelor și fortificațiilor ridicate de armata invadatoare.

Despre autorul invitat de Asociația „Casa Mării Negre” Constanța

Marin Gherman este director al Institutului de Studii Politice și Capital Social (Cernăuți, Ucraina), doctor în științe politice, lector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (România), președinte și redactor-șef al Centrului Media BucPress din Cernăuți, Ucraina, membru al consiliului științific și de experți al rețelei internaționale Erasmus Expertise (Paris). A fost editorialist la ziarul „Libertatea” (București) (2022-2024) și este redactor la „Veridica” (din 2020) – publicație specializată în monitorizarea, analiza și demontarea campaniilor de fake news, dezinformare și manipulare din Europa Centrală și de Est.