“Preotul care are grijă de comunitate trebuie să ajute nu doar prin rugăciune…” Povestea părintelui din Chițmani, care a donat 30 de mașini pentru necesitățile militarilor ucraineni

În timpul conflictului armat din estul proseparatist al Ucrainei, a fost preot militar. De la începutul invaziei pe scară largă, enoriașii bisericii în care slujește preotul Iurii adună bani pentru achiziționarea mașinilor. De la începutul războiului au fost achiziționate 30 de mașini pentru militarii de pe front, potrivit audiovizualului public Suspilne Cernăuți.

Părintele Iurii din Chițmani, regiunea Cernăuți, de aproximativ 15 luni aduce mașini pentru Forțelor Armate ale Ucrainei. Cele mai multe mașini sunt livrate militarilor din satele comunității sale, care în prezent se ală pe front. Mașinile sunt căutate pe site-urile din România, deoarece este mai ușor să găsești un suv sau furgonetă ce poate fi transformată într-un vehicul de luptă.

Iurii Kaviuk, preotul bisericii din Chițmani: ”Astăzi nu mai transportăm alimente, haine sau altceva. Considerăm că trebuie să transportăm lucrurile care asigură supraviețuirea… Lucrăm de 15 luni, deci, întregul orășel Kițmani știe deja despre activitataea noastră. Transportăm mașini, care sunt cumpărare din banii colectați de oamnii din comună. Uneori și militarii  donează bani.

Aproximativ de 30 de mașini au fost aduse cu ajutorul meu. În special, 20 de mașini au fost achiziționate cu banii comunei, două mașini le-am dat din garajul meu. Deci, 30 de automobile nu sunt multe, dar pentru un oraș atât de micprecm este Chițmani cu un număr de 7.000 de locuitori … Se depun multe eforturi, oamenii se străduie, toți vor să-i ajută pe militraii noștri. Și adună bani, bani, bani…

Este o misiune importantă și de mare responsabilitate pentru mine,  deoarece banii sunt adunațși d oamneii din comună, în plus, ne ajută și cei din diaspora, oamenii noștri de acolo. Pentru ultimul automobile cei din diaspora au adunat 5600 de dolari împreună cu familia militarului Vitalii Andronik, care au donat 1000 de dolari.

Îmi amintesc de prima mașină Nissan ce a fost trimisă pe front… Un băiat de la noi a plecat și în prima noapte au evacuat răniții. Eu mă aflam atunci în  România, el mi-a telefonat: ”Părinte, acum băieții evacuiază răniții… M-am rugat. Dumnezeu a ajutat, totul a mers bine. A doua zi, el mi-a sunat și mi-a spus – ”părinte, nu o să credeți, această mașină a fost acolo unde nimic altceva nu putea circula pe acele drumuri, dar în acea noapte am evacuat 13 persoane grav rănite, i-am transportat câte doi-trei militari…”

Știți, mi-a făcut o bucurie atât de mare.. Au fost salvate 13 vieți… Acea mașină a salvat 13 vieți și munca noastră devine și mai importată. Adică, am povestit oamenilor despre aceasta, le-am spus că munca lor nu este în zadar, că prin contribuția lor am ajutat să salvâm vieți, să apropiem ziua victoriei…

Vorbesc cu militarii din comuna noastră, uneori… Ei mi-au spus că una din  mașinile noastre a fost complet distrusă, dar toți militarii au rămas în viață. Lângă mașină a explodat un proectil, mașina a fost avariată, și totuși, băieții au rămas în viață. Adică, Domnul îi ocrotește și în acest fel. Să dea Dumnezeu să fie așa și în continuare.

De la soție am susținere totală, uneori se întâmplă să mă gândesc că nu mai pot, sunt epuizat și că aș vrea să mă odihnesc măcar o lună de toate acestea… Dar soția îmi spune: “Faci o astfel de lucrare, prin tine Domnul îi salvează pe băieții noștri… și atât…”. Astfel decuvinte mă înnaripează și înțeleg că așa și este, alung atunci gândurile rele și încep să lucrez cu forțe noi, împreună cu voluntarii și enoriașii…

Îl rog pe Dumnezeu să pot continua așa… Sunt convins, că dacă nu eu voi face a ceasta, atunci… Cine? Un preot, care are grijă de comunitate, ar trebui să aibă grijă nu doar prin rugăciune, nu doar prin susținerea cuvântului viu, ci trebuie să fie și un etalon de iubire și respect față de oameni”.