Publicistul și criticul literar Ștefan Broască din Cernăuți s-a retras către cele veșnice

Ne-a părăsit și Ștefan Broască – ultrimul mohican al procesului literar nord-bucovinean postbelic.

El a aparținut unei generații (Vasile Levițchi, Arcadie Suceveanu, Ilie Tudor Zegrea, Ștefan Hostiuc, Simion Gociu, Grigore Bostan, Mircea Lutic, Grigore Crigan, Vasile Tărâțeanu) care în a doua jumătate a secolului trecut au încercat să reanimeze viața literară din nordul Bucovinei. Deși are unele inperfecțiuni, totuși creația acestor scriitori prezintă o valoare estetică demnă de întreaga literatură românească în ansamblul ei. În ultima sa carte, apărută ceva mai bine de o lună în urmă, ne mărturisea că acești scriitori, „în special poeții s-au învrednicit cu cărți de bună literatură artistică”. S-a grăbit să-i apară această carte cât mai repede fiindcă avea încă a ne spune multe lucruri despre noi, cum să ne întărim moralul, să depășim greutățile și să nu disperăm.

M-a rugut în ultimele zile să merg neapărat cu el în Țară. Avea o presimțire. Vroia să-și întâlnească prietenii din România, să revadă locurile unde a fost și a editat atâția ani ziarul „Plai Românesc”. I-am îndeplinit această ultimă dorință, am fost cu el la Suceava și la mănăstirile bucovinene. Peste tot îmi vorbea despre prietenii lui, mulți dintre ei părăsinudu-l ceva mai devreme. Se simțea uneori fericit, dar cădea adesea în uitare și tristețe.

Odihnește-te în pace, drag prieten! Acolo printre autori și cărțile lor.

Condoleanțe fiicei Corina.

Ștefan Broască – publicist, critic literar, eseist. Născut la 18 ianuarie 1949 în Băhrineşti, fostul judeţ Rădăuţi, acum raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina.

Urmează şcoala de 8 ani din Băhrineşti (1963) şi şcoala medie 10 din Cernăuţi (1966). În acelaşi an devine student la Facultatea de Filologie (secţia limba şi literatura română), pe care o va absolvi în 1971.

În anii 1971–1973 – profesor de limba şi literatura română la şcoala din satul natal.

Serviciul militar obligatoriu – anii 1973–1974.

Din ianuarie 1975 – colaborator la redacţia ziarului regional de limba română „Zorile Bucovinei”, iniţial în calitate de corespondent, iar apoi de şef de secţie – până în august 1997.

Din noiembrie 1996 – redactor-şef al publicaţiei „Plai Românesc”, vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească din reginea Cernăuţi.

În anii 2002 – 2007 – redactor superior la Editura „Svit”, redacţia din Cernăuţi de manuale pentru şcolile româneşti din Ucraina.

Pensionat din ianuarie 2009.

Autor a sute de articole de actualitate social-politică, de critică literară, eseuri, tablete, recenzii şi cronici literare în presa românească din Nordul Bucovinei („Zorile Bucovinei”, „Plai Românesc”, „Concordia”, „Arcaşul”, „Septentrion literar”); din Republica Moldova („Literatura şi arta”),din România („”România liberă”, „Curierul Românesc”, „Cotidianul”, „Flacăra”, „Familia Română”, „Naţiunea”, „Crai nou”, „Bucovina” etc.), Canada şi SUA („Cuvântul Românesc” ş. a.).

Volumul de eseuri şi tablete „Hăitaş de clipe” – 1999, Timişoara. „Acolo unde trăiesc autori şi cărţi”, cronici și articole – 2022, Cernăuți.

În curs de editare „Valea Plângerii” – publicistică.

Traducător a circa 30 de manuale pentru şcolile româneşti din Ucraina.

Laureat al premuiului Fundaţiei Culturale a Bucovinei – 1997.

Dragoș OLARU