Război în Ucraina. Mărturiile șocante ale unei refugiate din Berdianskul ocupat de putiniști

”Pleacă de aici, de altfel te vor ucide…” Povestea profesoarei de limba ucraineană, care s-a evacuat din orașul Berdiansk, ocupat temporar de trupele ruse, a fost înregistrată de reporterul  audiovizualul public Suspilne Cernivtsi.

Olga Nikolaeva, persoană strămutată intern: ”Am lucrat profesoară de limba și literatura ucraineană în școala nr.3, una dintre cele mai bune din Berdiansk, prima școală cu predare în limba ucraineană…

În data de 13 mai 2022 au venit la mine soldații ruși, au sărit gardul vre-o 21 de persoane. Cu arme… că de ce l-am forțat pe soțul meu să vorbească în ucraineană. Dar nu m-am speriat de ei… Le-am povestit despre cântecele noastre… Despre Ucraina… Stăteau și ascultau fascinați. Apoi a continuat un dialog care nu le-a plăcut, au discutat cu mine vre-o trei ore. M-au luat la comendatura lor și m-au interogat… Mi-au luat telefonul, bineînțeles că l-au verificat. În telefon era multă informație, nu am reușit să șterg toate informațiile și mesajele, nu m-am gândit atunci la așa ceva. Au citit totul ce era acolo și mi-au pus sute de întrebări, apoi au început să telefoneze prietenilor mei… Abea atunci am înțeles pericolul adevărat… Eram la un pas de moarte…

Părinții și elevii mei au început să mă sune, toți îi rugau să mă elibereze. Punctul de plecare a fost rugămintea mamei… M-a rugat să fug din oraș, să plec imediat, că de altfel mă vor ucide… Mi-a spus cu lacrimi în ochi: ”Trebuie să iubești Ucraina în liniște, să nu știe nimeni de gândurile tale…  I-am răspuns, că niciodată nu voi putea să iubesc țara ca unul care și-a pierdut graiul”.

Am plecat de acolo… Prietenii  m-au ajutat. Am scăpat cu viață, slavă Domnului. Mi-a fost nespus de greu… Am parcurs 200 km în patru zile. Sub focuri de arme… În spatele nostru era tehnica militară a ocupanților, iar în fața lor – noi, carne de tun… Eram ca un scut din oameni vii… Împușcau mereu, iar noi ne ascundeam în mașini. În data de 16 mai 2022 am părăsit orașul Berdiansk.

La Cernăuți am fost cazată în căminul Universității Naționale. Acum aceasta este casa mea. Mi-au telefonat fetele de la Centrul Kolping, un centru care oferă ajutor psihologic. În timpul discuției noastre au aflat că sunt profesoară de limba ucraineană și mi-au găsit un loc de muncă. Așa, precm spunea și Lina Kostenko –”limba maternă aduce zâmbetul pe chipul oamenilor…” La noi, acasă, toată lumea vorbea în  ucraineană. Din copilărie… Orașul Berdiansk este un oraș unde se vorbește mai mult în limba rusă, dar oamenii comunică și în rusă, și în ucraineană. Prin urmare, era la modă să vorbim în limba maternă. Nu erau probleme. S-au depus multe eforturi pentru ca în estul țării să vorbim în limba ucraineană. După 2014, oamenii au devenit și mai deschiși în dorința de a învăța limba ucraineană”.