Războiul cu Rusia pune sub presiune democrația ucraineană. De ce amânarea alegerilor este răul cel mai mic?

Invazia la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei și decretarea legii marțiale la Kiev au întrerupt ciclurile electorale tradiționale, iar alegerile parlamentare și prezidențiale au fost amânate pentru o viitoare perioadă de pace.

Amânarea alegerilor este folosită de propaganda rusă pentru a pune sub semnul întrebării legitimitatea lui Volodomir Zelenski și a diviza societatea ucraineană din interior. Deocamdată, majoritatea ucrainenilor sunt de acord cu amânarea alegerilor, dar numărul lor este în scădere și au început să se audă tot mai tare voci critice la adresa lui Volodmiri Zelenski.

Majoritatea ucrainenilor sunt de acord cu amânarea alegerilor din cauza războiului, dar nu pe termen nedefinit. Zelenski, acuzat de tendințe autoritare

În ciuda multiplelor explicații ale autorităților ucrainene privind imposibilitatea desfășurării alegerilor locale, parlamentare sau prezidențiale din cauza invaziei la scară largă a Rusiei, acest subiect creează anumite disensiuni în interiorul societății. Clivajele interne nu sunt generate de dorința ucrainenilor de a participa, în plin război cu Rusia, la un scrutin, ci de frica față de eventualele tendințe antidemocratice, cauzate de absența unei rotații la guvernare. Acest lucru explică, de fapt, de ce Volodimir Zelenski a recurs la o serie de remanieri în guvern, imitând rotația electorală, imposibilă în perioada războiului. Spre deosebire de Rusia și Belarus, conduse de aceiași lideri politici mai multe decenii la rând, din 1991 și până acum ucrainenii au ales cinci președinți, iar pe unul dintre aceștia, Viktor Ianukovici, l-au făcut să fugă din țară în perioada Euromaidanului pentru poziția sa prorusă și antieuropeană.

Ucrainenii înțeleg că alegerile nu pot avea loc pe timp de război. Potrivit sondajelor, 67% dintre ucraineni se pronunță împotriva desfășurării alegerilor în perioada războiului, considerând că apărarea statului este prioritară acum. Acest procent este însă în scădere – în octombrie 2023, numărul ucrainenilor care nu erau de acord cu ideea de a desfășura alegeri în plin război cu Rusia era de 81%. Sondajul realizat de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev în februarie a.c. arată că a crescut numărul respondenților care susțin că la un moment dat vor fi necesare alegeri în ciuda acțiunilor militare. Deocamdată, majoritatea „anti-alegeri” se subțiază de la o lună la alta, dar continuă să fie o majoritate.

Există anumite îngrijorări privind viitorul democrației și al statului de drept după încheierea războiului, iar unii politicieni s-au plâns de creșterea tendințelor antidemocratice în Ucraina. De exemplu primarul orașului Kiev, fost pugilist Vitali Kliciko, l-a acuzat pe președintele Volodimir Zelenski în decembrie 2023 că distruge democrația ucraineană. „La un moment dat nu ne vom deosebi cu nimic de Rusia, unde totul depinde de moftul unei singure persoane”, a declarat Kliciko, menționând presiunile exercitate de autoritățile centrale asupra consiliilor locale. Au existat și alte declarații ale unor primari sau lideri locali, care constatau concentrarea excesivă a puterii în mâinile lui Zelenski. În contextul amânării alegerilor din cauza războiului, a devenit mult mai vizibil clivajul elite locale – elite naționale, care își dispută resurse limitate.

Propaganda rusă îl acuză pe Zelenski că nu caută pace și nu vrea alegeri pentru a rămâne la putere

Subiectul alegerilor amânate pe o perioadă nedeterminată este folosit de organele guvernamentale de presă din Rusia pentru a convinge publicul din spațiul ex-sovietic, dar și din Occident, că președintele Volodimir Zelenski va rămâne la putere mulți ani înainte. De aceea, potrivit propagandei pro-Kremlin, războiul din Ucraina este în interesul elitelor ucrainene care se îmbogățesc și vor guverna în continuare, profitând de legea marțială care interzice alegerile.

Presa rusă îl acuză pe Zelenski că a refuzat să negocieze o pace cu Rusia, ceea ce i-ar fi permis să „nu-și ucidă poporul” și să organizeze alegeri. În același timp, unii editorialiști ruși scriu că liderul de la Kiev se teme de alegeri, știind că poporul nu îl va mai susține în contextul unor mari nemulțumiri în armată față de elitele politice de la Kiev, acuzate de „manifestări neonaziste”.

În realitate, Volodimir Zelenski continuă să fie un președinte sprijinit de ucraineni, în ciuda descreșterii în sondaje, comparativ cu anul 2022. Pierderile societății, ale elitei politice și economice ucrainene în urma războiului sunt enorme. Infrastructura este distrusă, datoriile statului cresc, iar majoritatea cheltuielilor sociale depind de împrumuturile externe. Potențialul economic al statului este din ce în ce mai mic. Au fost distruse sau afectate serios marile uzine, rafinării, întreprinderi și infrastructura civilă. Presa rusă pune între paranteze intervenția militară a Kremlinului și crimele de război comise de Moscova, acuzându-l pe Zelenski de toate problemele ucrainenilor, de parcă nici nu ar avea loc un război în Ucraina.

Pe rețelele de socializare și canele de Telegram administrate de Rusia este promovată o narațiune falsă, potrivit căreia de la sfârșitul lunii mai a.c. Volodimir Zelenski nu va mai fi legitim, pentru că îi va expira mandatul. Metanarațiunea delegitimării președintelui Zelenski, promovată insistent de Rusia, este dezvoltată cu ajutorul unor articole de presă despre o posibilă lovitură de stat la Kiev, care ar urma să fie organizată de militarii ce vor pace și își propun să scape de „neonaziștii de la conducere”. Verdica a scris despre o narațiune falsă promovată pe YouTube și Telegram despre un treilea Maidan la Kiev, care i-ar putea salva pe militarii ucraineni, va opri războiul și va fi un prim pas spre o stabilitate în Ucraina. Subiectul elitelor „nelegitime” și „naziste” va fi una dintre narațiunile false de bază ale propagandei ruse în primăvara și vara acestui an.

Petro Poroșenko rămâne principalul rival politic al lui Volodimir Zelenski

Războiul la scară largă declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în anul 2022 a schimbat foarte mult viața politică internă, dar și percepțiile cetățenilor față de democrație, guvernare, pluralism, subiectul securității devenind tot mai important. Opozantul tradițional al lui Zelenski, fostul președinte Petro Poroșenko, șeful Grupului parlamentar „Solidaritatea europeană”, s-a remarcat în 2022 prin refuzul de a mai critica regimului politic de la Kiev, spunând că va colabora o perioadă cu puterea pentru a nu permite dispariția statului și a națiunii ucrainene. Poroșenko a amintit de evenimentele militar-politice de acum o sută de ani, când trupele bolșevice au reușit să preia puterea la Kiev, folosindu-se de neînțelegerile din interiorul elitelor ucrainene de atunci. Republica Populară Ucraineană s-a prăbușit în anii războiului civil (1917-1920), fiind înlocuită cu o republică sovietică socialistă, creată de Moscova pe teritoriul Ucrainei.

În anii 2023-2024 Petro Poroșenko a început să vorbească din ce în ce mai dur despre echipa lui Zelenski, acuzând anturajul președintelui de incompetență, absență de viziune strategică și chiar colaborarea cu FSB. Discursul lui Poroșenko a devenit tot mai acid pe măsură ce s-au cronicizat problemele legate de livrările occidentale de arme și muniție și a devenit tot mai clar că așteptata contraovensivă ucraineană era un eșec.

Fostul președinte a dat vina atât pe Vest, cât și Kiev, care nu a fost eficient în a-i convinge pe liderii occidentali să fie alături de statul ucrainean în aceste clipe grele. În 2024, Petro Poroșenko l-a criticat pe premierului Denis Șmigal pentru gestionarea proastă a economiei ucrainene pe timp de război și apărarea unor interese economice ale prietenilor lui Zelenski.

Aceste declarații sunt difuzate de posturile de televiziune pro-Poroșenko, printre care NV, Radio NV, Preamyi, Kanal 5. În același timp, celelalte posturi naționale de televiziune transmit în mod centralizat o emisiune zilnică de câteva ore, finanțată de autorități, pentru informarea populației pe timp de război. Criticile opoziției sunt umbrite de știrile pozitive pro-Zelenski, care sunt prezentate publicului ca eforturi guvernamentale de combatere a fenomenului de fake-news pe timp de război.

Oleksii Arestovici: de la un lider în echipa lui Zelenski, la un outsider al politicii ucrainene 

O perioadă de timp unul dintre cei mai mediatizați lideri ucraineni a fost consilierul președintelui, Oleksii Arestovici. Numit ideologul lui Zelenski pe timp de război, Arestovici a avut un rol important în comunicarea strategică a Kievului după declanșarea invaziei la scară largă. În 2022 Arestovici a reușit să calmeze spiritele și să încurajeze rezistența, vorbind despre „încheierea războiului până în aprilie” sau „despre victoria Ucrainei până la toamnă”.

Divorțul politic dintre Arestovici și Zelenski a fost văzut de unii observatori politici drept un semnal al unei posibile lansări a unui nou proiect politic la Kiev, dar acest lucru nu s-a întâmplat, iar între timp Arestovici a scăzut enorm în sondaje. Societatea ucraineană s-a arătat a fi profund dezamăgită de o serie de declarații ale fostului consilier al lui Zelenski, catalogate ca fiind pro-ruse. De exemplu, Arestovici a declarat în direct, într-o emisiune la TV, că asupra unui bloc de locuit din orașul Dnipro nu a căzut o rachetă rusească, ci una ucraineană. Era doar o presupunere care a fost exploatată de propaganda rusă pentru a construi o serie de narațiuni false despre cum „Kievul își bombardează civilii”. Și alte declarații date de Oleksii Arestovici, care pot avea dublu-sens, au fost folosite de propaganda rusă.

Potrivit celui mai recent sondaj, încrederea societății în Oleksii Arestovici este de doar 11%, iar neîncrederea – de 83%. Ucrainenii au declarat că au încredere mai mică în Arestovici decât în Iuri Boiko, un lider prorus care se întâlnea la Moscova cu Putin în 2021 pentru a discuta despre pacea în Ucraina. Arestovici a fost criticat în repetate rânduri atât de opoziția condusă de Poroșenko, cât și de echipa lui Zelenski pentru că și-a schimbat în mod fundamental discursul privitor la unele subiecte precum un posibil dialog cu Moscova sau unele cedări din partea Kievului. De asemenea, de numele lui Arestovici este legată dezamăgirea ucrainenilor privind finalizarea războiului în câteva luni. Fiind autorul promisiunilor despre o victorie rapidă a Ucrainei în război, Arestovici este văzut ca un lider care i-a mințit pe ucraineni în perioada crizei.

Ucrainenii au mai multă încredere în militari decât în politicieni

Potrivit sondajelor, nu Volodimir Zelenski, ci Valeri Zalujnîi, fostul șef al armatei ucrainene, se bucură de cea mai mare susținere din partea ucrainenilor.  Mulți analiști politici de la Kiev îl văd pe Zalujnîi ca pe principalul oponent al lui Zelenski la alegerile prezidențiale din viitor. Contraofensivele de succes din toamna anului 2022 în regiunile Harkov și Herson i-au adus lui Zalujnîi faima unui comandant de top, de tip occidental. Pe rețelele de socializare se discută despre Zalunîi ca despre un profesionist.

Demiterea lui Zalujnîi și numirea lui Oleksandr Sirski în locul acestuia a generat reacții explozive pe rețelele de socializare și în presă, de la critici aduse lui Zelenski pentru o decizie catalogată drept necugetată sau cel puțin neexplicată societății, la mulțumiri aduse lui Zalujnîi pentru eroism. Mulți și-au adăugat la profilul de pe Facebook „recunoștință generalului”. A fost o situație asemănătoare cu cea de după înfrângerea lui Petro Poroșenko la alegerile prezidențiale din 2019. Atunci, cei 25% dintre ucraineni care au votat cu Poroșenko, scriau pe rețelele de socializare că aparțin acelui sfert din societate care sprijină profesionalismul, nu actorii.

Sociologii din Ucraina constată că încrederea în Zelenski a scăzut cu 5% după demiterea lui Zalujnîi. Mai mult decât atât, la capitolul încrederii în liderii politici, Zelenski este situat mai jos decât Kirilo Budanov, șeful serviciului de spionaj militar ucrainean. La mijlocul lui februarie a.c. 94% dintre ucraineni au declarat că au încredere în Valeri Zalujnîi, 66% – în Kirilo Budanov și 64% – în președintele Volodimir Zelenski. Nu departe de Zelenski este situat un alt actor devenit politician și voluntar, Serhii Pritula, care se bucură de încrederea a 61% dintre cetățeni.

Amânarea alegerilor – răul cel mai mic în perioada războiului

Viața politică din Ucraina în perioada războiului diferă foarte mult de cea din perioada păcii. În numele securității naționale și a mobilizării în fața inamicului extern, opoziția este mult diluată. Presa – „câinele de pază al democrației” – se arată ceva mai puțin critică cu autoritățile, fără a-și fi abandonat însă misiunea, după cum arată anchetele care încă se publică și denunță corupția. Nu există proiecte electorale importante create ca o alternativă la Zelenski, iar discursul preelectoral este absent în spațiul public.

În același timp, decizia luată de autoritățile ucrainene pare a fi răul cel mai mic. Războiul a dus la dislocarea unei bune părți din populație și pierderea a aproape o cincime din teritoriu, la care se adaugă riscul constant de bombardamente, ceea ce ar pune în pericol oamenii care se înghesuie la vot. În plus, din cauza legii marțiale sunt interzise proteste, mitinguri și greve, iar criticile împotriva autorităților (obișnuite într-o campanie electorală) pot fi catalogate drept o acțiune finanțată de Moscova cu scopul de a destabiliza statul. Dată fiind și lipsa de competiție politică reală, generată tot de circumstanțe, alegerile în acest moment ar fi nu doar riscante, ci și lipsite de legitimitate.

Analiză apărută inițial pe Veridica – publicație specializată în monitorizarea, analiza și demontarea campaniilor de fake news, dezinformare și manipulare din Europa Centrală și de Est