Războiul pozițional din Ucraina riscă să se cronicizeze pe termen mediu – jurnal de bord geopolitic al Asociației „Casa Mării Negre” Constanța

Actualul război pozițional din sudul și estul Ucrainei riscă să se cronicizeze pe termen mediu. Cele două părți nu au resursele necesare unei înaintări semnificative/strategice de-a lungul actualei linii a frontului, potrivit Cronicilor Mării Negre din 3 febraurie 2024 – un proiect analitic al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House, coordonat de Dorin Popescu.

Cronicile sunt realizate ca sinteze săptămânale privind principalele evoluţii și tendințe politice, militare, economice, geopolitice, securitare care au loc în regiunea extinsă a Mării Negre. Cronicile noastre scriu, descriu și rescriu Jurnalul de bord geopolitic al Mării Negre! Partener media al proiectului: Centrul Media BucPress, https://bucpress.eu.

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția I, sâmbătă, 3 februarie 2024

Cronici albe[2]

• Perspectiva unei confruntări militare directe (război; război convențional) Rusia-NATO. Perspectiva unui război de facto între Federația Rusă și NATO, ca efect al posibilei declanșări, de către Moscova, a unor acțiuni militare directe, similare invaziei pe scară largă din Ucraina, într-o țară membră NATO, rămâne incertă și îndepărtată. Obținerea unor succese militare consecutive și ireversibile ale armatei ruse pe actualul front din sudul Ucrainei, sub forma unor noi ocupări de teritorii pe actualul culoar teritorial din nord-vestul Mării Negre, mărește însă riscul acestei perspective. O confruntare directă cu NATO nu reprezintă o prioritate a actualului proiect imperialist și hegemonic al Moscovei. Federația Rusă nu are resurse pentru fronturi simultane și are încă restante/neîndeplinite numeroase obiective prioritare proprii precum ocuparea teritorială parțială a Ucrainei, înaintarea teritorială de-a lungul culoarului menționat, blocarea accesului Ucrainei la Marea Neagră, realizarea joncțiunii teritoriale cu raioanele transnistrene ale Republicii Moldova. Timp de cel puțin 2-3 ani, resursele și acțiunile Rusiei se vor focaliza pe îndeplinirea acestor obiective, respectiv pe crearea/ocuparea Novorusiei ca parte a proiectului hegemonic URSS 2.0, URSS redivivus.
• Pregătiri pentru război. În același timp, pregătirea pentru război a țărilor NATO, mai ales a celor aflate în proximitatea actualului conflict, este imperativă. România se află nu doar în proximitatea unui conflict, ci și pe direcția principală de înaintare a trupelor ruse, iar riscurile apropierii armatei ruse de granița României, în nord-vestul Mării Negre, cresc constant. Rezistența forțelor armate ucrainene pe acest culoar temporizează înaintarea teritorială a Rusiei, dar nu poate oferi garanții pe termen mediu și lung. Fereastra oportunității unei liniști relative până în momentul în care trupele ruse pot înainta semnificativ pe acest culoar poate fi mai scurtă decât se anticipează în prezent. În acest context, pregătirea sistemică pentru război este obligatorie. Aceasta trebuie să înceapă acum (“ieri”) și trebuie să fie una holistică, de la pregătirea populației pentru apărare la restartarea industriei militare, de la creșterea bugetului alocat apărării la educația patriotică în școli, de la achiziții strategice pentru toate categoriile de forțe la creșterea rezilienței populației în fața campaniilor de dezinformare, de la investiții masive în infrastructura militară la reducerea analfabetismului funcțional și recuperarea încrederii populației în instituții și în proiectul de țară al României. Confiscarea politică și electorală a temei este deosebit de gravă.
• Războiul riscă să devină temă electorală principală în campaniile din 2024. Tema războiului (a celui actual din Ucraina și a celui prezumtiv, Rusia-NATO) va fi abordată/manageriată, în contextul electoral al scrutinelor din 2024, prin multiple deformări și degradări. Interesul pentru adoptarea de măsuri multiple și stratificate care să pregătească mai bine România pentru amenințările directe actuale riscă să rămână pur declarativ sau marginal, în acest context (electoral, pre- și post-electoral).
• Asigurarea securității Republicii Moldova redevine o temă urgentă. În scenariile ce includ obiectivul prioritar al Moscovei de a ocupa largi teritorii în sudul (și estul) Ucrainei prin posibila înaintare a armatei ruse spre Herson, Nikolaev și Odesa, tema asigurării securității Republicii Moldova este prioritară pentru România și aliați. Următoarea țintă prezumtivă a Rusiei, după Ucraina, în cazul menținerii ocupării actualelor teritorii ucrainene și al realizării altor ocupări teritoriale, în regiunile Herson, Nikolaev și Odesa, este Republica Moldova. Scenariul provocării unor conflicte simultane, de către Federația Rusă, în alte spații ale lumii (scenariu evocat recent de șeful Statului Major General al Forțelor Armate ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi[3]), pare puțin fezabil în prezent. Cel mai probabil, Moscova își va orienta, aloca și consuma în mod prioritar resursele sale strategice pentru atingerea obiectivelor în acest război.
• Actualul război pozițional din sudul și estul Ucrainei riscă să se cronicizeze pe termen mediu. Cele două părți nu au resursele necesare unei înaintări semnificative/strategice de-a lungul actualei linii a frontului. Ministrul rus a apărării a evocat recent[4] o presupusă inițiativă strategică pe care ar avea-o în prezent trupele ruse în Ucraina, însă înaintările teritoriale ale armatei ruse pe front sunt modeste, iar evaluarea oficialului rus este exagerată. Inițiativa actuală a armatei ruse pe front rămâne una de ordin tactic.
• Demilitarizarea liniei de separare în Ucraina. Președintele rus a evocat recent (în calitate de candidat la președinția Rusiei, în cadrul unei acțiuni electorale[5]) teza necesității demilitarizării liniei de frontieră cu Ucraina, pe teritoriul Ucrainei, astfel încât teritoriile ruse să nu poată fi atinse de loviturile de artilerie ale armatei ucrainene. Dincolo de natura de consum intern/electoral a mesajului, nu excludem posibilitatea ca vehicularea acestei teme în spațiul public să deschidă/anticipeze un set mai larg de pre-condiții pe care Moscova le pregătește pentru un viitor moment al negocierilor. Președintele Putin vede această linie demilitarizată exclusiv pe teritoriul Ucrainei, în oglindă cu perspectiva Ucrainei, care enunța (prin consilierul prezidenţial Mihailo Podoliak) încă din 2023 obiectivul unei linii demilitarizate în Rusia, în apropierea frontierei, pe o lățime de cca 100 km (zonă demilitarizată, fără baze militare, fără efective de amploare și fără echipamente militare semnificative, eventual sub control internațional; se invocă în mod curent diferite precedente și modele, precum Coreea sau Cipru).
• De la linia demilitarizată la linia de demarcație politică între Rusia și SUA; acordul Putin-Trump. În mediile analitice din Rusia și Ucraina se intensifică predicțiile privind un posibil acord între Vladimir Putin și Donald Trump (în cazul realegerii acestuia ca președinte al SUA) privind reîmpărțirea sferelor de influență și noua ordine mondială. Regimul lui Putin este direct interesat de revenirea administrației republicane la Washington. Efectele politice pozitive pentru Moscova ale revenirii lui Donald Trump la Casa Albă sunt gestionate însă, deocamdată, relativ prudent în presa rusă obedientă Kremlinului.
• Medieri internaționale. Două instrumente de mediere internațională a tematicilor sensibile în dialogul dintre Federația Rusă și Ucraina se mențin, în momentul de față, funcționale. Unul dintre acestea (medierea schimburilor de prizonieri, realizată de Emiratele Arabe Unite) produce efecte chiar și după episodul prăbușirii avionului militar rusesc de transport Il-76 în regiunea Belgorod. Schimburile de prizonieri au continuat[6] după formula 195-195 (militari). Președintele Zelenki a anunțat eliberarea a 207 prizonieri ucraineni (militari și civili) conform acordului de mai sus.
• Așteptări modeste privind întâlnirea Putin-Erdoğan. Un al doilea instrument de mediere internațională, cel realizat de Turcia, poate fi reconfigurat cu ocazia așteptatei întâlniri la vârf Putin-Erdoğan[7]. În ultimele luni, după retragerea unilaterală a Federației Ruse din Inițiativa privind exportul de cereale prin Marea Neagră, acest mecanism de mediere nu a mai produs efecte directe. Întâlnirea celor doi lideri poate genera unele consecințe în planul revenirii condiționate a Federației Ruse în acest acord. Negocierile continuă în multiple formate pe această temă. Așteptările generale privind rezultatele acestei întâlniri sunt însă mai degrabă modeste. Predicție: nu se prefigurează rezultate notabile ale noii întâlniri a președinților Rusiei și Turciei.
• Tensiunile sociale sporesc în Rusia. În pofida aparentei liniști din Federația Rusă, tensiunile sociale sporesc. Tematica socială a mesajelor de consum intern ale președintelui (și ale candidatului la președinția rusă) Vladimir Putin se intensifică, iar măsurile și inițiativele privind menținerea și promovarea prin forță a presupusului consens civic privind războiul împotriva Ucrainei se accelerează; în Adunarea Federală se discută în prezent celebrul proiect de lege care prevede înăsprirea pedepselor legale până la confiscarea averii pentru infracțiuni privind răspândirea fake-urilor privind armata rusă, discreditarea forțelor armate etc. Duma de Stat a aprobat în cea de-a treia lectură[8] proiectul menționat, care, în momentul de față, se dezbate în Consiliul Federației. Proiectul prevede modificarea și completarea în acest sens a Codului Penal.
• Sprijin financiar suplimentar al UE pentru Ucraina. Decizia Consiliului European de a acorda Ucrainei un sprijin financiar suplimentar de 50 de miliarde de euro poate reprezenta un impuls pozitiv și un model de succes pentru negocierile actuale din SUA privind deblocarea noului angajament financiar pentru Ucraina (Kievul așteaptă pentru acest an prima tranșă a sprijinului UE, în valoare de cca 18 miliarde euro[9]; o parte din aceasta, în cuantum de 4,5 miliarde euro, ar putea sosi în Ucraina deja în cursul lunii martie a.c.[10]). Pentru perioada următoare, sunt probabile și evoluții privind utilizarea activelor rusești înghețate din Europa pentru finanțarea suplimentară a Ucrainei, atât acum (în faza de conflict), cât și în faza de reconstrucție.
• Washingtonul poate răspunde pozitiv stimulului primit de la Bruxelles. Sunt așteptări moderate privind rezultatele noilor negocieri din Statele Unite privind cererea suplimentară de urgență a Casei Albe sub formă de fonduri suplimentare pentru Ucraina de cca 61 de miliarde de dolari, cerere a cărei aprobare Partidul Republican o condiționează de modificarea politicii de frontieră. Predicție: în pofida eforturilor și negocierilor în curs, nu pare posibil ca aceste negocieri să conducă la deblocarea acestui nou sprijin financiar pentru Ucraina; retoricile electorale se inflamează rapid în SUA și reduc considerabil perspectivele unor compromisuri salutare pe această temă.
• Memorandum SUA-Ucraina în domeniul consolidării controlului asupra utilizării sprijinului militar. Pentru a înlesni și urgenta negocierile din SUA privind acordarea unui sprijin financiar suplimentar și a tempera suspiciunile și acuzațiile de corupție în domeniul exploatării armamentelor occidentale, partea ucraineană a semnat recent[11] cu autoritățile americane un Memorandum privind intensificarea controlului utilizării echipamentelor militare primite de Ucraina din SUA. Semnarea acestui document este văzută la Kiev ca un catalizator al lobby-ului forțelor politice pro-Ucraina de la Washington.
• UE găsește soluții pentru blocaje interne. Înlăturarea veto-ului Ungariei privind acordarea noului pachet suplimentar de sprijin al UE pentru Ucraina deschide posibilități similare și sporite ale Uniunii Europene de a depăși obstacole interne similare privind obținerea consensului pe teme conexe sprijinului Ucrainei. Mediile analitice ruse evocă posibile compromisuri făcute de liderii UE în schimbul votului Ungariei (dezbaterea anuală și formularea de propuneri pentru reevaluarea/revizuirea, o dată la doi ani, a Facilității Ucraina) și o continuare a politicii reticente și restrictive a Ungariei privind Ucraina, însă este cert că la Bruxelles sunt soluții pentru blocajele toxice ale Budapestei. Totodată, Ungaria nu va participa la livrările de echipamente militare realizate prin Facilitatea Europeană pentru Pace a UE și nici nu va contribui financiar în cadrul UE pentru astfel de livrări, dar nici nu va bloca funcționarea Facilității.
• Alegerile prezidențiale în Rusia (15-17 martie 2024) se vor derula fără surprize notabile. Așteptările privind acceptarea candidaturii lui Boris Nadejdin[12] (perceput ca și candidat anti-război) sau, mai mult, eventuale scoruri notabile ale acestuia la “alegerile” prezidențiale din martie a.c., sunt nerealiste. Mașinăria electorală a regimului lui Putin a pregătit deja scorul care va fi declarat oficial. Presa obedientă numește deja acest scrutin drept “un referendum pentru încrederea în Putin”. Contracandidații actuali[13] ai lui Vladimir Putin sunt marionete ale regimului sau nu dispun de resursele politice pentru a conta la alegeri. Predicție: autoritățile electorale din Federația Rusă vor anunța o victorie a candidatului Vladimir Putin cu un scor de 78%-82%.
• Chiar și diminuat/redus, sprijinul tehnico-militar pentru Ucraina continuă. Angajamentul UE de a livra Ucrainei 1 milion de obuze până în martie 2024 nu poate fi onorat integral. Se menționează în scenariile optimiste un maxim de cca 600.000 de obuze la termenul menționat. La ultima reuniune a Consiliului European[14], tema sprijinului tehnico-militar pentru Ucraina a fost reluată cu insistență, discutându-se mai multe variante de sprijin. La nivelul Comisiei Europene au fost formulate recent[15] noi angajamente de sprijin tehnico-militar – livrări de elicoptere, tancuri, mijloace de apărare antiaeriană și muniție de artilerie, conform nevoii convenite la reuniunea extraordinară a Consiliului European de a accelera livrarea de muniții și armamente către Ucraina. SUA au livrat Ucrainei primul lot consistent de rachete cu rază lungă de acțiune tip GLSDB (Ground Launched Small Diameter Bomb, bombe cu diametru mic lansate de la sol, care ar putea compensa numărul limitat de rachete ATACMS). Un nou pachet semnificativ de sprijin tehnico-militar (transportoare blindate, rachete și sisteme de apărare antiaeriană, muniții de artilerie de calibru 155 mm, tancuri de deminare etc.) a fost anunțat și de Germania. Bulgaria a transmis recent primul lot de transportoare blindate către Ucraina, pe baza deciziei Parlamentului bulgar din decembrie 2023. Lituania a transmis recent Ucrainei un nou lot de echipamente militare, inclusiv obuze pentru lansatoare de grenade Carl Gustaf. În mediile politice și la nivelul Ministerului Apărării din Canada se discută posibilitatea livrării de rachete aer-sol CRV7, care erau/sunt planificate a fi distruse. Tendința actuală este cea de a se sprijini construirea, pe teritoriul Ucrainei, cu sprijinul logistic al țărilor interesate, a unităților de producție pentru armamentele și muniția necesare forțelor armate ucrainene.
• Chișinăul caută noi soluții pentru problema transnistreană. Noul viceprim-ministru, ministru al Afacerilor Externe, Mihai Popșoi, a menționat recent intenția creării unei coaliții internaționale pentru evacuarea trupelor ruse din Transnistria. Oficialul de la Chișinău a catalogat prezența militară rusă pe teritoriul raioanelor transnistrene ca fiind una ilegală, în solida tradiție a miniștrilor de externe de orientare por-europeană. Prioritățile anunțate cu acest prilej[16] reconfirmă angajamentul puterii politice de la Chișinău față de parcursul european al Republicii Moldova și credibilitatea acestui angajament. Sunt necesare totodată eforturi suplimentare pentru ca Republica Moldova să iasă din capcana neutralității. Neutralitatea (salutată ipocrit la Moscova, dar încălcată chiar de Federația Rusă, care menține în raioanele transnistrene efective militare proprii fără acordul conducerii Republicii Moldova) va deveni tot mai clar o povară pentru apropierea Republicii Moldova de Europa și un obstacol pentru asigurarea nevoilor sale de securitate.
• Moscova ratează borne din calendarul simbolic. Din perspectiva apropierii momentului împlinirii a doi ani de la declanșarea invaziei pe scară largă în Ucraina (24 februarie), nu sunt semnale din care rezultă că armata rusă ar avea în prezent termene ambițioase privind cucerirea de noi teritorii, în special în regiunea Donețk. Rusia nu mai dispune de resurse certe pentru a bifa date sacramentale din calendarul simbolic. Se preconizează că armata rusă va încerca să îi ofere candidatului Vladimir Putin, fie cu ocazia marcării primilor doi ani de invazie, fie în preajma datei alegerilor prezidențiale, cadoul ocuppării certe și integrale a orașului Avdiivka. Nu sunt posibile obiective mai ambițioase (d.e. angajarea de lupte directe pentru Kramatorsk și Slaviansk) ce pot fi atinse până la primele borne simbolice (24 februarie sau 17 martie, ziua principală a alegerilor prezidențiale).
• Se reduce treptat fereastra/oportunitatea de pace. Sporesc semnalele din care rezultă că Vestul conștientizează tot mai mult reducerea treptată a ferestrei/oportunității de pace. Oficiali militari și politici din Germania, Olanda, Italia etc. menționează tot mai des nevoia pregătirii accentuate a armatelor lor pentru un viitor război de anvergură. Aplicația NATO Steadfast Defender-2024 a provocat noi declarații belicoase la Moscova[17]. Ipoteza unui viitor război cu implicarea unor țări din NATO și a NATO ca alianță este vehiculată tot mai des în mediile analitice occidentale. Un exces de precauție/pesimism înlocuiește în prezent excesul precedent de optimism (teza unui viitor război cu implicarea NATO provine prioritar din mediile care în mod eronat anticipau/titrau anterior victorii în cascadă ale armatei ucrainene pe frontul din sud). Recent, Olanda, Germania şi Polonia au anunțat[18] semnarea unei declaraţii pentru realizarea unui coridor militar care să permită desfăşurări militare rapide în Flancul Estic al Alianței, înainte de apariţia unui eventual conflict (“mini-Schengen militar”). Tot mai numeroase sunt, totodată, preocupările partenerilor României privind nevoia de proiecte și programe care să consolideze infrastructura militară în țara noastră.
• Prevenirea “oboselii războiului”. Kievul și marile capitale partenere încearcă să prevină o “oboseală a războiului” care să slăbească sprijinul politic, tehnico-militar, financiar, logistic, juridic etc. al Occidentului. Președintele Zelenski a solicitat recent[19] înființarea unui Fond de ajutor separat pentru Ucraina pentru contracararea agresiunii rusești. Autoritățile de la Kiev încearcă să obțină angajamente ferme de la Berlin și Londra cu privire la rolul de lider pe care Germania, respectiv Marea Britanie, l-ar putea juca în impulsionarea sprijinului tehnico-militar (european și/sau chiar internațional) acordat Ucrainei. Previziunea consensuală este că “oboseala războiului” va crește în mod constant în următoarele luni în Europa și peste Ocean, în contextul electoral cunoscut.
• Sporește din nou Planul comenzilor militare rusești. La Tula, președintele Putin anunță[20] noi creșteri ale Planului comenzilor de stat în domeniul apărării pe anul 2024 și promite finanțarea integrală a comenzilor către Complexul Militar-Industrial rusesc. Finanțarea comenzilor de stat în domeniul apărării a crescut în 2024 de 1,5 ori față de anul precedent. Liderii militari ruși apreciază că ritmul de creștere a producției militare și de asigurare cu armament și tehnică de luptă a forțelor armate proprii angajate pe frontul din sudul și estul Ucrainei reprezintă factorul decisiv al victoriei acestora.
• Moscova încearcă noi mobilizări ale aliaților pe tema războiului. Noul ministru chinez al apărării a declarat, în cadrul unei discuții cu omologul său rus Serghei Șoigu, că Beijingul va continua să acorde Federației Ruse sprijin în războiul din Ucraina. Moscova se folosește masiv de evoluțiile din Orientul Mijlociu pentru a-și securiza și multiplica angajamentele de sprijin reciproc cu Iranul. Presa ucraineană prezintă noi dovezi ale prezenței pe câmpul de luptă ale unor armamente și muniții (de artilerie) de proveniență nord-coreeană.
• Noi mijloace de război hibrid ale Federației Ruse în Republica Moldova. În contextul alegerilor prezidențiale din toamna anului în curs din Republica Moldova, Moscova și-a intensificat acțiunile propagandistice, provocatoare și destabilizatoare în Republica Moldova. Agenții săi de influență încearcă să deturneze agenda publică spre teme stabilite la Moscova: securizarea neutralității permanente a Republicii Moldova, provocări cu tentă separatistă la Comrat pe tema marcării așa-numitei “Zile a Unității Naționale”[21], obstrucționarea sistemică a parcursului european al Chișinăului prin stimularea nemulțumirilor sociale și a factorilor și vectorilor contestatari etc.
• Noi contacte de nivel înalt între Ankara și Baku. Se multiplică vizitele, legăturile și contactele între Turcia și Azerbaidjan, în condițiile în care Armenia s-a alăturat recent Curții Penale Internaționale, iar această decizie a provocat noi reacții foarte dure la Moscova. Armenia a devenit recent[22], oficial, stat parte la Statutul Curţii Penale Internaţionale / CPI. Se retrânge astfel și mai mult aria geografică a posibilelor deplasări oficiale fără riscuri ale președintelui Putin. O posibilă vizită la Erevan a acestuia ar genera riscuri imediate de reținere a sa, pe baza mandatului de arestare emis de Curte în 2023.
• Schimbări politice la Tbilisi. O rotație anticipată se produce în cercurile politice din Tbilisi, în urma deciziilor Congresului formațiunii Visul Georgian – Georgia Democratică[23] și demisiei din funcția de premier a lui Irakli Garibașvili. Potrivit acestor decizii, președintele formațiunii, actualul lider al partidului Visului Georgian, Irakli Kobahidze, este candidatul nominalizat al formațiunii la funcția de premier, iar ex-premierul Irakli Garibașvili a fost ales cu unanimitate în funcția de președinte al formațiunii. Nu se anticipează modificări în cascadă în ceea ce privește componența și obiectivele guvernării. Candidatul la funcția de premier a declarat deja că va fi schimbat din funcție doar ministrul apărării. Cel mai probabil, schimbările respective se produc pe fondul deciziei lui Bidzina Ivanișvili, fondatorul partidului Visul Georgian, de a reveni în politică. Decizia acestuia va genera și alte schimbări, în perioada următoare, la nivelul executivului georgian, din perspectiva alegerilor parlamentare din octombrie a.c., față de care Ivanișvili pare a fi elaborat un meta-plan politic. Nu se exclude o continuare a consolidării relațiilor cu Moscova ale liderilor principali ai formațiunii Visul Georgian, mascată printr-un balet narativ pro-UE și pro-Rusia al liderilor formațiunii. Este de așteptat totodată o recrudescență a disensiunilor între Palate, la Tbilisi.
• Evenimente/evoluții așteptate pentru perioada imediat următoare: 5 februarie, decizia Comisiei Electorale Centrale a Federației Ruse privind candidaturile încă neverificate pentru președinția țării; 7 februarie, decizia oficială finală a Comisiei Electorale Centrale a Federației Ruse privind candidații la alegerile prezidențiale din Federația Rusă; 12 februarie, întâlnire Putin-Erdogan în Turcia (vizită oficială); 24 februarie, evenimente publice în Ucraina, Federația Rusă, alte țări din regiune privind marcarea împlinirii a doi ani de la declanșarea invaziei pe scară largă în Ucraina; mijlocul lunii februarie, anunțarea și votarea noului Guvern în Georgia; mijlocul lunii februarie, discuții și vot în Rada Supremă a Ucrainei pe tema legii mobilizării.
• 

 Coduri roșii[24]

• Contre și controverse la Kiev. Ratingul președintelui Zelenski este în cădere liberă, pe fondul războiului pozițional din sudul și estul Ucrainei și al divergențelor de opinii, pe teme sensibile, ale acestuia cu liderii militari, în principal cu șeful Statului Major General al Forțelor Armate ucrainene, Valeri Zalujnîi. Principalii săi competitori politici ies tot mai frecvent în spațiul public, cu opinii și evaluări separate pe teme fierbinți[25]. Teza demiterii șefului armatei ucrainene circulă tot mai insistent în mediile analitice și politice din Ucraina – numele cele mai vehiculate ale posibilului succesor sunt cele ale comandantului Forțelor Terestre, generalul Oleksandr Sîrskîi și șefului Direcției pentru Informații Militare, generalul Kirilo Budanov. Potrivit datelor media, actualul șef al armatei ucrainene ar fi refuzat propuneri de numiri în alte funcții publice (secretarul Consiliului de Securitate Națională). Efectele unei crize politice la Kiev pot fi devastatoare asupra moralului trupelor și asupra capacității de rezistență militară a Ucrainei.
• Mobilizarea și demobilizarea în Ucraina. Tema critică (cea mai fierbinte) o reprezintă proiectul legii privind mobilizarea – una dintre principalele teme controversate în disputele dintre președintele Zelenski și șeful armatei ucrainene. Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a înaintat recent[26] Radei Supreme o variantă actualizată a proiectului de lege privind mobilizarea. Simultan, președintele Zelenski insistă asupra unor măsuri de demobilizare parțială și de rotație a efectivelor pe front, simultan cu mobilizările suplimentare care sunt avute în vedere a se realiza în perioada următoare. Obiectivul prioritar al puterii politice de la Kiev îl reprezintă evitarea acutizării clivajelor actuale existente în societatea ucraineană. Costurile propriu-zise ale mobilizării și dotării cu armamente, muniții și tehnică de luptă a rezerviștilor sunt estimate la 19 miliarde dolari (din surse exclusiv interne/naționale)[27]. Costurile politice sunt mult mai mari, de aici și ezitările președintelui Zelenski în a promova rapid și ferm proiectul de lege în domeniu. Predicție: președintele Zelenski va căuta soluția de compromis (un proiect de lege mai permisiv, care să rezolve parțial nevoile multiple ale mobilizării, demobilizării parțiale, rotației efectivelor și evitării clivajelor interne).

Alerte gri[28]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: posibilitatea ocupării localității Avdiivka de către trupele ruse; menținerea inițiativei tactice a acestora de-a lungul liniei frontului; menținerea atacurilor combinate cu rachete și drone rusești asupra obiectivelor militare și civile din Ucraina; intensificarea acestor atacuri în preajma alegerilor prezidențiale din Rusia (15-17 martie a.c.) și chiar a împlinirii a doi ani de la invazia împotriva Ucrainei (24 februarie a.c.); amânarea/tergiversarea/ratarea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina; demiterea lui Valeri Zalujnîi din funcția de șef al armatei ucrainene și acutizarea clivajelor politice în Ucraina; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări europene, în contextul electoral pan-european și al creșterii rapide a apetitului contestatar în unele țări membre UE.

Lebede negre[29]

• Convenirea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina.
• Blocarea accesului lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA.
• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
• Vot masiv anti-Putin și anti-război al cetățenilor ruși la alegerile prezidențiale de la 15-17 martie 2024.
• Comutarea războiului din Ucraina pe butonul negocieri.

[1] Proiect analitic al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House, coordonat de Dorin Popescu. Cronicile sunt realizate ca sinteze săptămânale privind principalele evoluţii și tendințe politice, militare, economice, geopolitice, securitare care au loc în regiunea extinsă a Mării Negre. Cronicile noastre scriu, descriu și rescriu Jurnalul de bord geopolitic al Mării Negre! Partener media al proiectului: Centrul Media BucPress, https://bucpress.eu/.

[2] Conțin decriptarea analitică a evoluțiilor securitare în regiunea extinsă a Mării Negre; vom găsi în Cronici “mai mult decât știri, mai mult decât titluri” – o prelucrare analitică inițială liberă a evoluțiilor factuale, cu accent pe tendințe și predicții.

[3] Interviu CNN, articol de opinie, 1 februarie a.c.

[4] Teleconferință cu șefii structurilor din Ministerul rus al Apărării, 2 februarie 2024.

[5] Întâlnirea cu persoanele de încredere, Moscova, 2 februarie 2024.

[6] La 1 februarie a.c.

[7] 12 februarie a.c.

[8] La 31 ianuarie 2024.

[9] Alexei Sobolev, ministru-adjunct al economiei în Guvernul Ucrainei.

[10] Iulia Sviridenko, ministrul ucrainean al economiei.

[11] 31 ianuarie a.c. Documentul a fost semnat de oficiali militari din ministerele de resort ale celor două țări.

[12] La 5 februarie, Comisia Electorală Centrală a Rusiei va dispune cu privire la candidatura acestuia. Însă unii dintre membrii Curții s-au ante-pronunțat, evidențiind presupuse erori multiple observate la verificarea listelor de semnături depuse de candidat. Predicție: Comisia Electorală Centrală a Rusiei va respinge candidatura lui Boris Nadejdin.

[13] Leonid Sluțki (Partidul Liberal-Democrat din Rusia), Nikolai Haritonov (Partidul Comuniștilor din Federația Rusă) și Vladislav Davankov (formațiunea politică „Noii Oameni”), candidaturi acceptate deja de Comisia Electorală Centrală. În prezent au loc ultime verificări ale listelor depuse de candidați minori – Boris Nadejdin (“Inițiativa Civică’) și Serghei Malinkovici (“Comuniștii Rusiei”).

[14] Inclusiv la reuniunea extraordinară a Consiliului, de la 1 februarie a.c.

[15] Ursula von der Leyen, Președinte al Comisiei Europene, 1-2 februarie 2024.

[16] La ceremonia de învestire în funcție, de la 29 ianuarie a.c.

[17] Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului: “Privim această aplicație ca pe o amenințare. Alianța NATO s-a transformat sub conducerea SUA într-un instrument de confruntare. Măsuri corespunzătoare se adoptă în regim permanent”, 31 ianuarie 2024. Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al MAE rus, a numit recent temerea Occidentului privind o invazie a trupelor ruse într-o țară membră NATO drept “o fantezie nesănătoasă”.

[18] Cu ocazia unui eveniment organizat la Agenţia Europeană de Apărare a UE.

[19] 1 februarie a.c.

[20] La 2 februarie 2024, în cadrul vizitei de lucru în teritoriu.

[21] 2 februarie, zi care marchează împlinirea a 10 ani de la organizarea, la 2 februarie 2014, la Comrat, a unui așa-zis referendum „pentru autodeterminarea externă a locuitorilor din regiunea găgăuză”.

[22] La 1 februarie a.c. a intrat în vigoare, pentru Armenia, Statutul de la Roma.

[23] Congresul s-a desfășurat la 1 februarie 2024.

[24] Conțin identificarea evoluțiilor cu potențial exploziv în regiune.

[25] Primarul capitalei, Vitali Klitschko, interviu în Le Point, 1 februarie a.c.; Petr Poroșenko, prezențe multiple la diferite televiziuni centrale; Iulia Timoșenko atrage atenția asupra riscului polarizării societății ucrainene în contextul pregătirii noii legi a mobilizării.

[26] La 31 ianuarie a.c.

[27] Șefa Comitetului pentru buget a Radei, Roxolana Pidlasa, 2 februarie a.c.

[28] Alerte de intensitate medie.

[29] Posibile scenarii/evenimente/evoluții cu predictibilitate redusă și impact semnificativ/maxim ce s-ar manifesta în regiune în condițiile coagulării tuturor factorilor favorizanți; deși lebedele negre au caracteristica de a nu putea fi prezise, o anticipare a premiselor ce le pot crea este totuși posibilă, în mediile analitice. Pentru noi, prin Cronici, anticiparea acestora devine chiar asumată, obligatorie.