Rezultatele studiului „Comunitatea românească din Cernăuți, Transcarpatia și Odesa. Barometru social – 2024”

Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți (IPSSC) a finalizat cercetarea realizată în cadrul proiectului „Comunitatea românească din Cernăuți, Transcarpatia și Odesa. Barometru social – 2024”, anunță centrul analitic din nordul Bucovinei pe website-ul său. 

Obiectivul proiectului, care a fost finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României, a fost acela de a identifica așteptările, atitudinile și necesitățile etnicilor români din Ucraina în cel de al treilea an de război.

În perioada 1 august – 15 septembrie 2024 a fost sondată opinia reprezentanților comunității românești din trei regiuni: Cernăuți (nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, Ținutul Herța), Odesa (sudul Basarabiei) și Transcarpatia (Maramureșul din dreapta Tisei). Datele au fost colectate prin interacțiunea cu 250 de lideri și membri ai societăților pentru cultura românească, profesori, muzicieni, preoți – reprezentanți ai elitei economice, politice și culturale din cele trei regiuni.

În afară de colectarea datelor prin chestionar, IPSSC a realizat 10 interviuri structurate cu reprezentanții societăților pentru cultura română, a școlilor și organelor de presă din Ucraina. Structura datelor colectate pe teren: 5 interviuri în regiunea Cernăuți, 3 – în regiunea Odesa, 2 – în regiunea Transcarpatia. Din cele 10 persoane intervievate 5 sunt bărbați și 5 sunt femei.

Informațiile au fost colectate cu ajutorul partenerilor instituționali din cele trei regiuni și analizate de experții permanenți ai institutului. Proiectul de cercetare a fost coordonat de Marin Gherman, director al Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, lector univ. dr. la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, președinte și coordonator editorial al Centrului Media BucPress din Cernăuți.

Din echipa de proiect au făcut parte Sergiu Barbuța, expert IPSSC, președinte al Societății Culturale „Valea Prutului” și Mariana Belciuc, membră IPSSC, președintă a Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Cernăuți.

În urma desfășurării proiectului de cercetare, a văzut lumina tiparului o broșură care poate fi citită și în regim online (AICI).

Broșura oferă o serie de informații privind modul cum apreciază etnicii români din Ucraina schimbările legislative în domeniul minorităților naționale, introduse în 2023 la solicitarea UE și a statelor membre; evaluarea sprijinului oferit de România; analiza climatului social-politic din Ucraina; structura mediului asociativ românesc din Cernăuți, Odesa și Transcarpatia; modul cum este văzută de către elita intelectuală din Ucraina situația confesională și inițiativa BOR de a înființa o structură confesională; dimensiunile tensiunii bisericești, măsurate sociologic; problemele presei de limba română și a colectivelor cultural-folclorice; accesul la informații în limba română și cele mai importante canale de comunicare interne și externe; distanța socială între etnicii români și societatea ucraineană; distanța între etnicii români și România; necesitățile specifice (noi) cauzate de invazia rusească în Ucraina; gradul de implicare civică a etnicilor români și de solidaritate în mediul asociativ românesc din Ucraina.

Principalele concluzii ale studiului

Datele colectate în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa cu ajutorul metodelor cantitative (chestionar online) arată că majoritatea etnicilor români (membri ai societăților culturale, jurnaliști, cadre didactice, preoți etc.) discută în limba română în familie, dar folosesc ucraineana și/sau rusa în afara acesteia. În societate, românii se află într-un mediu bilingv sau chiar trilingv. A fost identificată o îngrijorare semnificativă cu privire la viitorul limbii române în Ucraina: 61,6% dintre participanții la sondaj cred că aceasta va fi mai puțin vorbită în viitor.

Experiențele de discriminare din motive etnice și lingvistice sunt raportate de o parte dintre respondenți, iar schimbările legislative recente privind drepturile minorităților nu sunt văzute ca având un impact clar, opiniile fiind deseori împărțite. Respondenții remarcă că drepturile și mai ales situația lor nu s-au îmbunătățit după invazia rusă din 2022. În plus, statul ucrainean este văzut ca principalul responsabil pentru dificultățile din viața comunității românești, urmat de alte cauze interne și externe, inclusiv războiul.

Majoritatea etnicilor români din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa consideră Federația Rusă responsabilă de declanșarea războiului la scară largă, menționând și rolul nociv al liderului rus, Vladimir Putin. Un segment semnificativ al respondenților crede că marile puteri globale au o parte din vină în război, iar alții indică diverse entități precum Ucraina, NATO sau Uniunea Europeană. În ceea ce privește deznodământul conflictului, o majoritate anticipează un armistițiu fragil, cu posibilitatea unui nou război, în timp ce o minoritate crede în victoria Ucrainei.

Războiul a avut un impact negativ asupra vieții etnicilor români din Ucraina, 90,4% raportând o înrăutățire a condițiilor de trai comparativ cu perioada dinaintea invaziei. Românii percep climatul social-politic actual ca fiind dominat de frică și incertitudine. Doar un mic procent al vorbitorilor de limba română constată o situație de toleranță și solidaritate.

Asigurarea dreptului de a se ruga în limba maternă nu este considerată o provocare majoră de jumătate dintre participanți la sondaj, deși unii recunosc complexitatea situației bisericești. Relațiile dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și autoritățile de la Kiev sunt văzute de etnicii români nu prin prisma războiului, ci prin cea a situației bisericilor din localitatea lor. 45,2% dintre respondenți declară că bisericile subordonate Mitropoliei Kievului și Întregii Ucraine nu sunt conectate juridic sau canonic cu Moscova. În același timp, 23,3% remarcă o legătură directă cu a acestor biserici Rusia, iar 17,8% văd o afiliere generală, dar nu în cazul bisericilor din localitatea lor.

Majoritatea etnicilor români își exprimă susținerea pentru inițiativele Bisericii Ortodoxe Române de a crea o structură bisericească în Ucraina. Au fost identificate îngrijorări majore legate de posibilele impedimente din partea autorităților ucrainene și a altor structuri bisericești pentru inițiativa BOR. Sprijinul pentru inițiativa BOR este larg răspândit, subliniind importanța identității culturale și religioase în comunitatea românească din Ucraina.

Studiul sociologic evidențiază o conectare puternică a comunității românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa la presa de limbă română, cu un interes marcat pentru agențiile de știri, ziarele online și presa periodică pe suport de hârtie. Liderii culturali, academici și politici sunt implicați în sprijinul proiectelor de presă, reflectând importanța păstrării legăturilor culturale. Românii din Ucraina se informează, de asemenea, din surse media românești, televiziunea publică și ziarele online fiind printre cele mai populare.

În contextul războiului, comunitatea românească se confruntă cu dificultăți legate de bombardamente, accesul la resurse de diferite tipuri și stresul permanent. Aceste condiții influențează percepția asupra accesului la educație și cultură în limba română, deși problema identității etno-lingvistice este una fundamentală încă din perioada antebelică.

Politica României față de Ucraina este evaluată pozitiv de aproape jumătate dintre respondenți, fiind evidențiat sprijinul sub formă de granturi și ajutoare umanitare. Sunt importante proiectele finanțate de România, precum bursele pentru elevi și taberele de vară pentru copii. Totuși, românii din Ucraina sugerează necesitatea unei susțineri mai mari a educației în limba română, a presei, dar și implementarea de proiecte de infrastructură și de creare a unor noi locuri de muncă. Sondajul indică o dorință clară de a consolida identitatea național-lingvistică prin sprijinirea școlii, educației și presei de limbă română, subliniind importanța acestor elemente în menținerea legăturilor culturale și naționale în timp de criză.

Relația dintre etnicii români din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa și instituțiile statului român este percepută ca fiind constructivă – 61,6% dintre respondenți apreciază deschiderea și ajutorul oferit de acestea. Totuși, o parte semnificativă a comunității remarcă o discrepanță între promisiunile și acțiunile efective ale autorităților românești.

În contrast, relația cu instituțiile ucrainene este mai critică. 56,2% dintre respondenți spun că promisiunile autorităților ucrainene nu se realizează, iar 24,7% consideră organele puterii de stat din Ucraina ca fiind închise (reci) față de cererile lor. Perspectivele asupra influențelor externe și presiunilor din partea statului ucrainean sunt împărțite. Mai mult de jumătate dintre respondenți nu au resimțit presiuni directe.

În linii mari, influența climatului asociativ românesc este percepută pozitiv, cu un indice de relații constructive de 6,7 din 10. Aproape jumătate dintre respondenți consideră că organizațiile românești colaborează bine, însă o minoritate percepe climatul asociativ ca fiind marcat de concurență și neîncredere.

Studiul a evaluat și distanța socială a românilor din Ucraina față de alte etnii. Rezultatele indică o distanță mare față de ruși, probabil amplificată de actualul conflict și de factorii istorici, dar și o dorință de colaborare limitată cu comunitatea ucraineană. Romii sunt puțin mai acceptați decât rușii și mult mai respinși decât ucrainenii, gradul de interacțiune variind în funcție de context. Aceste rezultate subliniază intimitatea (izolarea) culturală și socială a comunității românești, reflectând impactul contextului politic și al sensibilităților istorice asupra interacțiunilor interetnice.

Interviurile structurate realizate în perioada 1 august – 15 septembrie 2024 au dezvăluit principalele provocări cu care se confruntă comunitatea românească din Ucraina.  Cu ajutorul metodei calitative de colectare a datelor a fost analizată complexitatea situației privind drepturile lingvistice, culturale și religioase în contextul determinat invazia Rusiei asupra Ucrainei. Părerile  sunt împărțite: unii intervievați consideră că drepturile comunității nu s-au schimbat semnificativ de la debutul conflictului, în timp ce alții cred că situația s-a înrăutățit vizibil din cauza mobilizării militare și a restricțiilor impuse de legea marțială. Aceste măsuri au adâncit temerile și izolarea comunității, provocând dificultăți economice severe.

Problemele cauzate de ucrainizarea treptată a instituțiilor de învățământ sunt percepute ca o amenințare majoră la adresa identității culturale românești. Lipsa resurselor pentru educația în limba română și absența unor finanțări adecvate au pus presiuni considerabile asupra păstrării limbii și culturii române. Drepturile garantate de Constituția Ucrainei nu sunt întotdeauna aplicate eficient, ceea ce complică și mai mult starea comunității sub actuala presiune a invaziei ruse. De asemenea, se remarcă un climat social-politic în deteriorare, caracterizat de o stare generală de anxietate și lipsă de încredere în viitor. Tensiunile bisericești sunt adesea alimentate politic, mulți români dorind o afiliere mai mare la Patriarhia Română pentru a-și salva bisericile. Aceste aspecte religioase sunt adesea un pretext pentru conflicte politice sau sunt percepute ca provocări politice.

România a oferit ajutor umanitar și burse, care au fost bine primite de români, dar este nevoie de o gestionare mai transparentă și eficientă a acestor fonduri. De asemenea, este esențial ca România să se implice mai mult în protejarea drepturilor românilor din Ucraina, mai ales în contextul dificil al războiului.

Propunerile formulate în urma interviurilor cu comunitatea românească din Ucraina sunt diverse și accentuează mai multe domenii de importanță strategică, culturală și educațională. Este vorba de un set de acțiuni care ar putea îmbunătăți sprijinul României pentru românii din Ucraina.

Modificarea sprijinului instituțional. România ar trebui să crească sprijinul acordat comunităților românești și să aibă o politică externă pro-activă. Acest sprijin trebuie să includă consolidarea legăturilor culturale și educaționale, promovarea sărbătorilor tradiționale și protejarea școlilor cu predare în limba română.

Recunoașterea românilor ca populație băștinașă. Este foarte important ca vorbitorii de limba română din Ucraina să fie recunoscuți drept populație băștinașă. Această recunoaștere ar genera extinderea drepturilor și oportunităților etnicilor români în relația cu statul ucrainean.

Transparentizarea și eficientizarea finanțărilor. Este necesară revizuirea politicilor de acordare a granturilor (proiectelor) și monitorizarea strictă a fondurilor alocate pentru acțiuni culturale și educaționale. A fost formulată propunerea înființării unei instituții dedicate supravegherii acestor proiecte, care să asigure utilizarea adecvată și transparentă a resurselor statului român.

Dialog cultural și politic. România trebuie să organizeze conferințe și simpozioane cu participare activă a comunității românești din Ucraina și să renunțe la manifestări formale (electorale, politice) care nu oferă un cadru al dialogului real. În acest context, distribuirea burselor și ajutoarelor ar trebui să evite susținerea indirectă (involuntară) a practicilor care duc la ucrainizarea școlilor românești.

Implementarea unor legi. Este amintită necesitatea de a pune în aplicare prevederile Legii 299/2007, inclusiv organizarea anuală a Congresului Românilor de Pretutindeni și funcționarea reală a Consiliului Românilor de Pretutindeni. Trebuie acordat accesul gratuit al românilor de pretutindeni în instituțiile culturale din România, măsură legală văzută ca fiind esențială pentru menținerea identității culturale.

Dezvoltarea centrelor culturale. Este propusă inaugurarea unor centre culturale și educative românești în teritoriile cu populație majoritar românească. Este vorba de ICR Kiev, care ar avea filiale în cele trei regiuni unde locuiesc compact etnicii români din Ucraina.

Licee private românești. Înființarea de licee private în localitățile românești din Ucraina, care să funcționeze după programele din România ar putea salva învățământul românesc și ar contracara politica de asimilare.

Reintegrarea parohiilor ortodoxe. Biserica Ortodoxă Română ar trebui să depună eforturi mari mari pentru a readuce sub jurisdicția sa parohiile ortodoxe românești din Ucraina, oferind suport spiritual și cultural comunităților locale.

Restaurarea patrimoniului cultural. Restaurarea Casei lui Aron Pumnul din Cernăuți este o necesitate urgentă, iar finalizarea acestui proiect ar semnifica o reînnoire a angajamentului României față de simbolurile culturale românești din Ucraina și ar îmbunătăți percepția comunității internaționale asupra valorilor românești.

Consolidarea coeziunii comunității. Organizarea de forumuri și întâlniri între liderii români din diverse regiuni istorice ar favoriza formarea unei strategii coerente de menținere și dezvoltare a identității românești în Ucraina.

Așadar, în cel de al treilea an de război, comunitatea românească din Ucraina se confruntă cu multiple dificultăți adânc înrădăcinate în trecut și prezent, unele determinate de conflictul cu Rusia și de contextul socio-politic complicat din Ucraina. Invazia a adâncit problemele preexistente legate de drepturile lingvistice și culturale. Situația reală a școlilor pune în pericol educația în limba română, amenințând astfel păstrarea identității culturale românești. Comunitatea românească resimte efectele negative ale mobilizării bărbaților în armată și restricțiile impuse de legea marțială, care limitează libertatea de circulație și afectează grav economia. Situația economică instabilă, combinația dintre politica ucraineană și efectele devastatoare ale războiului, amplifică nesiguranța și neliniștea în rândul populației românești.

Românii din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa își doresc o mai mare implicare din partea statului român, fiind recunoscători pentru ajutorul umanitar, pentru bursele alocate și proiectele finanțate. Nevoile principale vizează susținerea educației în limba maternă, promovarea culturii românești și păstrarea identității religioase. Există o cerere clară pentru organizarea de centre culturale și educative românești, care să asigure continuitatea valorilor etnice în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa. Provocările generale includ și unele tensiuni bisericești, care riscă să devină din ce în ce mai mari. Etnicii români din Ucraina manifestă o nemulțumire profundă față de climatul social-politic din perioada conflictului, percepându-l ca fiind dominat de frică. Această stare de nesiguranță poate fi depășită prin măsuri urgente de restabilire a încrederii în societate.

Majoritatea românilor cred că războiul se va încheia cu un armistițiu, deși mulți sunt sceptici cu privire la viitor și se tem de posibilitatea apariției unui nou conflict pe teritoriul Ucrainei chiar și după semnarea unui eventual acord de pace.

Broșura care coținute rezultatele și metodologia studiului poate fi citită AICI.