„Riscăm să rămânem doar 23 de milioane”: Viitorul Ucrainei postbelice și provocările construirii unei societăți coezive

După încheierea războiului va exista viață, dar ce fel de viață? În prezent, există două scenarii posibile pentru dezvoltarea țării după încetarea focului pe front. Revista „Focus”, împreună cu un sociolog ucrainean, vorbește despre cum ar putea arăta Ucraina postbelică.

După încheierea războiului, Ucraina se va confrunta cu numeroase provocări, dar va avea și oportunități pentru schimbări radicale. Cum se va dezvolta țara depinde de mulți factori: stabilitatea politică, sprijinul internațional, starea economică, coeziunea socială și nivelul de încredere în guvern.

Revista „Focus” a analizat declarația adjunctului șefului Centrului de Recrutare al Forțelor de Apărare Teritorială ale Forțelor Armate Ucrainene, locotenentul-colonel Igor Șvaika, care a sugerat că cei care nu au servit în armată ar putea avea anumite restricții după faza activă a războiului. Totuși, experții consideră că implementarea unui astfel de scenariu este puțin probabilă. Totodată, se pune întrebarea: cum ar trebui să fie viața în Ucraina după război – cu accent pe justiția pentru militari și veterani sau cu oportunități egale pentru toți?

Pentru a discuta despre posibilele scenarii ale Ucrainei postbelice, „Focus” l-a intervievat pe președintele KIIS, profesorul la NaUKMA, Volodîmîr Paniotto.

În primul rând, sociologul menționează că viața în Ucraina după încheierea fazei active a războiului va depinde în mare măsură de cât de curând se va termina războiul.

„Fiecare lună de război costă Ucraina 100-150.000 de cetățeni: 50.000 de noi refugiați apar în Ucraina în fiecare lună și încă 50-100.000 se adaptează la viața în străinătate, se stabilesc și nu intenționează să se întoarcă. De asemenea, finalul războiului va avea un impact semnificativ, precum și compromisurile la care va trebui să se ajungă”, explică Paniotto.

După război, Ucraina va trebui să aleagă între două scenarii de dezvoltare: unul militar-civil și altul democratic-civil.

Viața după război: Societatea militar-civilă

Acest scenariu se bazează pe rolul prioritar al militarilor în structura socială a țării, unde participarea la acțiuni de luptă sau pregătire devine criteriul principal pentru accesul la drepturi și privilegii. În societate se formează o divizare între militari și civili, ceea ce poate duce la discriminarea celor care nu au fost direct implicați în război. Veteranii și militarii devin elita centrală, iar sprijinul statului se concentrează pe nevoile lor. În acest context, apar riscuri semnificative.

“Estimările arată că din cei 37,5 milioane de locuitori ai Ucrainei de dinainte de război, pe teritoriul controlat au rămas aproximativ 29 de milioane. În plus, 8 milioane sunt în străinătate sau pe teritoriile ocupate. Dacă se va implementa abordarea militar-civilă, aceasta va complica întoarcerea refugiaților care nu vor vedea perspective într-o țară cu un sistem discriminatoriu. Mai mult, aproximativ 20% din cei care rămân (aproximativ 6 milioane) doresc să emigreze, ceea ce poate provoca o criză demografică gravă. Am putea rămâne cu mai puțin de 23-25 de milioane, ceea ce va avea un impact critic asupra capacității de apărare și a posibilităților de reconstrucție a țării. Va trebui să ne bazăm pe imigrație la nivel ridicat, să încurajăm forța de muncă din țările sărace din Asia și Africa (la fel și în al doilea scenariu, dar la o scară mai mică). Iar asta creează multe probleme suplimentare”, explică Paniotto.

În acest scenariu, apar și probleme cu integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană. Respectarea cerințelor democratice ale UE, cum ar fi egalitatea drepturilor, va deveni problematică. Acest lucru va complica accesul la ajutor internațional, inclusiv la un potențial “Plan Marshall”.

Ucraina după război – Societatea civilă democratică

Acest scenariu presupune că Ucraina va rămâne o țară democratică, care respectă principiile egalității și drepturilor omului. Toți cetățenii, indiferent de participarea lor în război, vor avea drepturi egale, iar atenția statului se va concentra pe sprijinirea celor mai vulnerabile grupuri. Acest lucru va include adaptarea militarilor care se întorc de pe front și integrarea persoanelor cu dizabilități care au suferit traume fizice și psihologice.

“În acest scenariu, un rol important va fi menținerea unității sociale. Datele din cercetările sociologice arată că atitudinea față de persoanele relocate intern este relativ neutră, dar față de refugiați este deja mai rezervată. Atitudinea negativă din rețelele sociale față de aceste grupuri poate reduce procentul celor care se vor întoarce din străinătate. Cea mai negativă atitudine este față de cei care au rămas pe teritoriile ocupate sau au cetățenie rusă. Acest lucru creează un risc de tensiune socială, care trebuie gestionat prin dialog între diferitele grupuri sociale și campanii de informare pentru schimbarea stereotipurilor sociale”, continuă sociologul.

Respectarea principiilor democratice și integrarea în UE vor facilita obținerea ajutorului internațional, ceea ce va ajuta la reconstrucția infrastructurii și dezvoltarea economică. Veteranii vor primi sprijin adecvat prin programe de recalificare și reabilitare, dar fără a diviza societatea în “privilegiați” și “subalterni”. Acest abordaj va crea condiții pentru revenirea ucrainenilor care au plecat și va constitui fundamentul pentru reconstrucția țării, consideră Paniotto.

“Ucraina postbelică are nevoie de unirea societății în jurul unui scop comun – reconstrucția țării. Scenariul societății militar-civile, deși recunoaște contribuția militarilor, prezintă probleme demografice și sociale semnificative și riscul izolării internaționale. În schimb, abordarea democratică, orientată spre egalitate și sprijinirea tuturor cetățenilor, deschide calea spre integrarea în UE, atragerea ajutorului internațional și construirea unui stat puternic, echitabil și unit”, concluzionează profesorul.