Românii din Ucraina speră că după terminarea războiului multe probleme ale comunității lor vor fi rezolvate mult mai ușor – studiu

Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți a realizat în perioada septembrie-noiembrie 2022 interviuri de tip focus grup cu reprezentanții comunității românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa în cadrul proiectului „Comunitatea românească din Ucraina: necesități, așteptări și provocări în perioada războiului (barometru social)”, finanțată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, publicând rezultatele studiului pe website-ul său.

Studiul bazat pe metoda interviului de tip focus grup și-a propus să identifice principalele probleme, păreri, așteptări și propuneri la nivelul comunității românești din Ucraina în perioada războiul, să evalueze și să ierarhizeze problemele, riscurile, așteptările pentru îmbunătățirea situației românilor din regiunile Transcarpatia, Cernăuți și Odesa. Drept grupuri țintă au fost aleși reprezentanții comunității românești din cele trei regiuni din Ucraina, unde sunt localități cu populație românească, școli cu predare în limba română și se păstrează identitatea românească prin limbă, cultură și religie.

INTERVIUL DE TIP FOCUS GRUP, DESFĂȘURAT ÎN REGIUNEA TRANSCARPATIA

6 octombrie 2022 (17:00-18:30)

Au participat 4 persoane – reprezentanți ai mediului asociativ, cadre didactice, jurnaliști, preoți. Numele participanților a fost schimbat în timpul citării.

Transcrierea rezumativă a discuțiilor la focus grupul nr. 1 (regiunea Transcarpatia)

Secțiunea I

Cât de mult a fost afectată de război comunitatea românească din regiunea Dumneavoastră? Care sunt cele mai grave probleme determinate de război?

• „…locurile noastre nu au fost direct afectate, dar simțim și noi ceea ce se întâmplă. Avem mulți refugiați și chiar de la noi foarte mulți sunt plecați peste hotare”.
• „Mulți din zona noastră și înainte plecau la muncă în UE, dar acum nu pot pleca pentru a-și întreține familiile. Unii au reușit să plece la început, părăsind casele, dar alții, și anume bărbații, trebuie să se ascundă de mobilizare”.
• „Situația privind învățământul la fel e jalnică… sunt plecați peste hotare nu doar copiii, dar și multe cadre didactice ceea ce reprezintă încă un factor care direct influențează asupra situației învățământului. Și, desigur, mulți nu se vor mai întoarce”.

Sunt oare românii din Ucraina informați corect despre evenimentele de război? Există acces la informații?

• „Sunt destule surse de informare, dar nu se știe cât de adevărate…”
• „Și da, și nu…Trebuie de citit surse oficiale”.
• „Sigur că propagandă există din ambele părți…”

Cum se va încheia războiul din Ucraina? Cine va fi învingător?

• „Cred că Ucraina deja a câștigat…”
• „Războiul se va termina cu semnarea unui Act de victorie”.

Cum apreciați politicele și atitudinea României față de războiul din Ucraina?

• „România a făcut foarte mult și a acordat cel mai mare sprijin pentru Ucraina. În plus, România susține poziția politică a Ucrainei”.
• „România mereu a fost alături de noi. Dar cu începerea războiului la scară largă, ne-a dovedit încă o dată prin tot felul de ajutor susținerea și sprijinul său”.

Secțiunea II

În ce măsură a reușit România prin granturi, ajutoare umanitare sau alt sprijin să ajute comunitatea română din Ucraina în perioada războiului?

• „România pentru prima dată ne susține pe toate planurile”.
• „Foarte mult ne ajută România….începând de la Guvern și până la un simplu cetățean”.
• „Extrem de mult sprijin”.

Care proiecte ar trebui să sprijine România în viitor? Care sunt cele mai importante? 

• „Cu siguranță trebuie susținute proiectele ce țin de educație în limba română și, la fel, promovarea culturii”.
• „Educația și cultura, căci anume ele sunt în degradare”.
• „Legea Ucrainei privind învățământul limitează la maxim dreptul de a obține studii în limba maternă. Limba română va deveni pentru copiii noștri limbă străină. Propun să fie susținută ideea de a crea școli private cu predare în limba română. Căci, altfel, pierdem totul…. (legea permite asemenea școli, care pot fi susținute de statul român)”.

Ce impact are asupra comunității românești presa de limba română din  regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa?

• „La toate evenimentele comunității sunt prezenți jurnaliști”.
• „Presa nu va mai exista”.
• „Din octombrie televiziunea publică depinde de Kiev… În regiune a mai rămas un singur ziar, care se autofinanțează și prin diverse ajutoare de către Ion Botoș de la Asociația „Dacia”. Se tipărește o dată la 2-3 luni, plus mai avem televiziunea publică din Ujgorod”.

Secțiunea III

Cum au fost respectate drepturile comunității românești de la proclamarea independenței Ucrainei și până în momentul de față? A existat discriminare etnică sau lingvistică?

• „Au fost multe și de toate…”
• „După părerea mea, integrarea, cum o numește Kievul, mai mult ar semăna să fie o asimilare (așa se simte)”.
• „Ca să te simți respectat la fel ca un ucrainean, trebuie să fii cu două trepte mai sus decât el”.

Care sunt cele mai importante probleme ale comunității românești / vorbitorilor de limba română din Ucraina din ultimii 30 de ani?

• „Educația… Păstrarea școlilor cu predare în limba română”.
• „Degradarea culturii și a educației printre tineret. Aleg școli ucrainene, fără inspirare a iubirii limbii române, culturii și istoriei României. Copiii nu știu de valori naționale. Pentru ce să fiu român, spun ei”.
• „Nu e la modă să te pronunți că ești român. Se simte distanța de Patria-mamă… Ce-i drept, acum situația se schimbă. Se schimbă atitudinea ucrainenilor față de români după ce văd acțiunile României în situația dată”.

Cum considerați că ar fi bine să fie rezolvată problema bisericească din Ucraina, ne referim la disputa dintre cele două biserici ortodoxe?

• „…fiind reprezentant al altei religii, mă abțin de la răspuns”.
• „Ca preot ortodox zic că e foarte dureros ceea ce se întâmplă. Cei ce administrează nu pricep ce fac. Soluția ar fi reorganizarea bisericii din Ucraina, dar e imposibil. La noi în comunitate majoritatea umblă la biserica ortodoxă a Patriarhiei Moscovei. Ar trebui discuții și soluționare la nivel mondial”.
• „Biserica și statul sunt diferite. Biserica e biserică, statul e stat. În ce religie m-am născut, în aceea rămân și nu mă poate nimeni convinge în ceva contrar. Nu trebuie să se implice statul în religie”.

Cum s-a schimbat viața comunității românești în contextul reformei administrativ-teritoriale, în urma căreia au apărut alte raioane, o serie de comune și o nouă structură a administrațiilor locale?

• „Comuna Slatina are doar beneficii și plusuri…”
• „Reforma administrativ-teritorială presupune schimbări pozitive pentru Solotvino (Slatina) și este destul de reușită, ce nu pot spune despre alte unități administrativ-teritoriale”.
• „Slatina a putut reuni în jurul său satele românești, doar un sat românesc a rămas într-o altă comunitate administrativ-teritorială. Desigur că mai sunt multe de făcut, dar nu le utem aliza pe toate din lipsa banilor. Dar oamenii sunt harnici, gospodari și au o viziune europeană”.

Cum apreciați relațiile dintre România și Ucraina în momentul de față?

• „Aș numi relațiile ca fiind la apogeul său de prietenie”.
• „Foarte multe face partea română”.
• „Foarte bune!..”
• „Din păcate, Ucraina nu recunoaște pe deplin totul ce face România pentru ea”.

 Analiza discuțiilor cu membrii comunității românești din regiunea Transcarpatia

Comunitatea românească din regiunea Transcarpatia nu este direct afectată de acțiunile militare din țară, dar, ca și orice altă zonă a Ucrainei, are de suferit în urma consecințelor indirecte ale conflictului armat. Sunt etnici români care luptă în estul și sudul țării, sunt mulți plecați peste hotare, alții, rămași acasă – se confruntă cu o serie de probleme financiare. Plecând la muncă în UE, odinioară ei își puteau întreține familiile. Sunt mulți transcarpatieni implicați în acțiuni de voluntariat și ajutor pentru persoanele strămutate din estul țării. Problema refugiaților include un număr mare de localnici plecați peste hotare cu familiile lor. Copiii nu-și mai continuă studiile în unele sate românești  Sunt și cadre didactice plecate peste hotare.

Toți respondenții sunt de părere că regiunea Transcarpatia este afectată în diferite domenii ale vieții, cum ar fi: economia, învățământul, sistemul medical ș.a.m.d. Informarea privind evenimentele din țară ar părea să fie suficientă, dar, după cum a menționat vorbitorul Petru, „propagandă există din ambele părți…”.

Toți participanții la focus grup sunt de aceeași părere – anume Ucraina va fi învingătoare în acest război sau deja este, fiindcă și-a câștigat respectul întregii comunități mondiale în această confruntare cu statul agresor, Rusia. De la declanșarea războiului la scară largă multe state au sprijinit Ucraina. A fost menționat faptul că anume România este una dintre cele mai deschise și prietenești țări din UE, oferind Ucrainei tot felul de ajutoare, demonstrând a câta oară bunele sale intenții ca stat vecin.

De la simplu cetățean și până la Guvern, România și poporul român au ajutat Ucraina. Toate ajutoarele umanitare, granturile, proiectele au avut un impact pozitiv și, după cum a menționat vorbitorul Anatol, „pentru prima dată România ne susține în toate domeniile”.

Anume educația, presa și cultura necesită susținere continuă pentru păstrarea identității românești și a comunității după terminarea războiului. A fost susținută ideea înființării școlilor private cu predare în limba română de mai mulți participanți la discuții, deoarece art. 7 din Legea privind învățământul este în implementare, iar consecințele realizării legislației în domeniu deja se resimt prin reducerea orelor de limba română în școli. „Copiii etnici români vor învăța limba română ca limbă străină”, susțin respondenții.

Un alt instrument important pentru supraviețuirea identitară a comunității românești îl are presa. A fost menționată dependența tot mai mare a redacțiilor publice de radio și televiziune de politicile editoriale ale Kievului, și nu de interesele comunității.

În ultimii 30 de ani de la proclamarea independenței Ucrainei au existat probleme, care la un moment dat se rezolvau și apoi apăreau din nou sau care rămâneau nesoluționate. Tot felul de politici publice ale Kievului privind integrarea comunității românești sunt niște arme invizibile de asimilare. Vorbitorul Irina a menționat: „După părerea mea, integrarea, cum o numește Kievul, mai mult ar semăna să fie o asimilare”.   În ultimii ani cu o nouă forță a fost discutată problema limbii și viitorul școlilor românești în Ucraina, inclusiv din regiunea Transcarpatia.

O altă problemă majoră ține de identitatea etnică: „Degradarea culturii și a educației printre tineret. Aleg școli ucrainene, fără inspirare a iubirii limbii române, culturii și istoriei României. Copiii nu știu de valori naționale. Pentru ce să fiu român, spun ei”. Din acest motiv, cele mai importante programe de finanțare ale României trebuie să sprijine domeniul culturii și al învățământului, idee susținută de toți vorbitorii: „Nu e la modă să te pronunți că ești român. Se simte distanța de Patria-mamă…”. A fost discutată ideea apariției unor școli private românești, care nu sunt interzise de lege și ar putea fi unica soluție în viitorul apropiat.

Ce ține de religie, există libertatea alegerii bisericii, cu atât mai mult că în bisericile ortodoxe din satele românești, care aparțineau odinioară Patriarhiei de la Moscova, se permite oficierea serviciului divin în limba română, cu trecerea la slavona veche (limbă veche a slavilor de est) în unele momente ale Sfintei Liturghii.

O provocare pentru comunitățile românești este reforma administrativ-teritorială. În regiunea Transcarpatia toți participanții la interviul de focus grup au menționat că reforma a fost una cu efecte pozitive și, într-adevăr, are rezultate fructuoase. Comunitatea teritorială unită (comuna) Slatina (Solotvino) este una dintre cele mai prospere, cu oameni harnici și cu viziune pro-europeană. Este cea mai mare comună românească din Ucraina. Toate satele românești au rămas incluse în această comună și doar unul singur aparține altei unități teritoriale, fiindcă nu avea granițe comune cu celelalte localități.

A fost semnalat faptul că românii din regiune primesc numeroase ajutoare din partea statului român, iar relațiile dintre Ucraina și România sunt caracterizate ca fiind ajunse la apogeul său. Se simte un sprijin în toate domeniile din partea Bucureștiului în perioada războiului. Ajutorul vine nu doar pentru români, ci și pentru etnicii ucraineni. S-a schimbat într-o oarecare măsură atitudinea ucrainenilor față de români, pentru că „fratele s-a cunoscut la nevoie”.  

INTERVIUL DE TIP FOCUS GRUP, DESFĂȘURAT ÎN REGIUNEA CERNĂUȚI

6 octombrie 2022 (19:00-20:30)

Au participat 4 persoane – reprezentanți ai mediului asociativ, cadre didactice, jurnaliști, primari, preoți.

Transcrierea rezumativă a discuțiilor la focus grupul nr. 2 (regiunea Cernăuți)

Secțiunea I

Cât de mult a fost afectată de război comunitatea românească din regiunea Dumneavoastră? Care sunt cele mai grave probleme determinate de război?

• „Nu există o comunitate în Ucraina care să nu fi fost afectată de război. Sunt multe persoane strămutate intern în zona noastră cărora le acordăm ajutor continuu. Un rol important în situația aceasta îl joacă statul român. Ne aflăm în nesiguranță toți, chiar fiind în casele noastre: am trecut prin doi ani de pandemie, acum este război. Oamenii sunt dominați de frică, griji și stres”.
• „Cel mai mult aș spune că sunt afectați copiii, căci ei sunt viitorul nostru. Dar în ce condiții ei cresc? Alarma aeriană în perioada lecțiilor, părinți plecați, mulți copii rămași peste hotare și educația la distanță cu siguranță nu sunt factori pozitivi pentru un viitor luminos. Aproximativ 20% dintre elevi sunt plecați”.
• „Ajutând un creștin – îl ajutăm pe însuși Iisus Hristos. Neapărat va fi pace. Fiecare are crucea sa pe care trebuie s-o ducă, așa o grea încercare a venit peste Ucraina noastă”.
• „…după declanșarea războiului a scăzut numărul de experți. Mulți au plecat peste hotare. Mulți etnici români luptă pe front, însă nu avem vorbitori pentru interviuri…”

Sunt oare românii din Ucraina informați corect despre evenimentele de război? Există acces la informații?

• „Sunt multe surse de informare și acces la ele, dar este important de analizat cele văzute și auzite”.
• „Da… toate sursele de internet și televiziune. Din prima zi a războiului a fost preluat controlul asupra informației oferite populației. În plus, avem prin comunități soldați cunoscuți cu care se ține legătura și care ne mai informează”.
• „Acces este și informații – la fel, dar fiecare le înțelege în felul său”.
• „Informații sunt multe. Există diferite publicații care acordă informații în rețelele de socializare. Este Telegram. Sunt grupuri cu acces liber la informații”.

Cum se va încheia războiul din Ucraina? Cine va fi învingător?

• „Ca cetățean ucrainean este normal să dorim ca Ucraina să fie învingătoare, dar înțelegem cu ce rău ne-am confruntat. Nici nu ne trebuie mare victorie, dar ne trebuie liniște și pace”.
• „Fierul a fost dat pentru a-l folosi la confecționarea de unelte, și nu pentru arme. Rămânem optimiști și, desigur, vrem să fim în casa noastră, să vorbim mai departe limba noastră”.
• „Dacă pierde Ucraina, nu știm ce le va aștepta pe alte țări europene”

Secțiunea II

Cum apreciați politicele și atitudinea României față de războiul din Ucraina? În ce măsură a reușit România, prin granturi, ajutoare umanitare sau alt sprijin să ajute comunitatea română din Ucraina în perioada războiului?

• „Poziția României este mai mult decât corectă. Multe lucruri pozitive face ea pentru diferite comunități. Sunt luate tot felul de măsuri prin granturi și parteneriate. Trebuie menționată munca Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și a Secretarului de Stat, care lucrează bine și le-am simțit ajutorul și sprijinul. Căci mult depinde anume de persoanele care dețin asemenea poziții. Sperăm că și copiii vor primi bursele promise”.
• „Dacă n-ar fi fost războiul acesta, mulți n-ar fi știut de așa frate ca România”.
• „Până la război politica României era mai mult criticată, acum este mai mult lăudată…”

Ce impact are asupra comunității românești presa de limba română din  regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa?

• „La toate evenimentele comunității sunt prezenți, sunt alături de popor…”
• „Doar pozitiv…”.
• „Ar fi mai mare, dacă ar fi mai mulți jurnaliști și mai multe publicații și cu un mai mare sprijin. Au dispărut multe ziare, nu mai este finanțare de la statul ucrainean. Noroc de granturile de susținere de la statul român”.

Secțiunea III

Cum au fost respectate drepturile comunității românești de la proclamarea independenței Ucrainei și până în momentul de față? A existat discriminare etnică sau lingvistică? Care sunt cele mai importante probleme ale comunității românești / vorbitorilor de limba română din Ucraina din ultimii 30 de ani?

• „În perioada descentralizării au existat piedici pentru a crea comune pur românești, nu a fost sprijin chiar din partea unor primari din satele noastre. O altă problemă a comunității este Legea Ucrainei privind învățământul și anume art.7. Sperăm că după război vor fi unele modificări”.
• „Reforma administrativ-teritorială a fost mai mult un minus pentru comunitatea românească. Referitor la educație – avem o descreștere a numărului de ore de limba română. Ne jignește faptul că în manualul de clasa a 8-a de geografie se menționează că Ucraina este un stat mononațional, deci reiese că noi nu mai existăm aici? Dar, de fapt, suntem la noi acasă de ani de zile!”
• „În confruntările crâncene din sud și est românii la fel luptă pentru suveranitatea Ucrainei, ar trebui să fie luate în calcul și interesele lor după terminarea războiului…”
• „Ca minoritate am fost băgați într-un cazan cu alte minorități. Noi nu suntem minoritate, ci popor băștinaș, suntem la noi acasă. Ni se spunea să nu zicem că sunt români și sate românești (așa era până la război), dar acum după declanșarea războiului retorica s-a schimbat. Acum și ucrainenii vorbesc despre sate românești din Bucovina”.

Cum considerați că ar fi bine să fie rezolvată problema bisericească din Ucraina, ne referim la disputa dintre cele două biserici ortodoxe?

• „Există canoane care nu trebuie încălcate… Dar au apărut oameni care au creat biserici noi și cu timpul, datorită banilor și politicii și-au câștigat canonizarea de la Constantinopol. În situația dată ar trebui un Sinod… Nu văd ca fiind posibilă unirea bisericilor. Situația e foarte dificilă”.
• „Ca creștin mă supără faptul că la capul bisericii noi stă nu Hristos, dar observăm un chip care cheamă la război. Nu președintele rezolvă chestii bisericești”.
• „În timpul Uniunii Sovietice se spunea că biserica este separată de stat și statul de biserica. Dar acum în biserică e prea multă politică și manipulare”.
• „Este o biserică canonică în Ucraina. Biserica e independentă și nu plătește taxe. Politicienii știu că biserica are o influență mare asupra oamenilor, deci ea devine un instrument dorit pentru a influența populația”.

Cum s-a schimbat viața comunității românești în contextul reformei administrativ-teritoriale, în urma căreia au apărut alte raioane, o serie de comune și o nouă structură a administrațiilor locale?

• „Șefii rezolvă multe pe loc…”
• „Încă nu se simte exact, probabil din cauza altor probleme”.
• „Eram deprinși cu modul de viața și regulamentul care a existat”.
• „Comunitatea românească a dorit o unitate administrativ-teritorială unică, dar aceasta nu a fost acceptată. Unele sate au fost incluse în niște comune fără perspectivă. S-a lucrat puțin cu primarii, localnicii. Nu mereu se găsesc vorbitori de limba română în conducerea comunelor (fostelor raioane românești). Acum comunele de sine stătător își stabilesc bugetele”.

Cum apreciați relațiile dintre România și Ucraina în momentul de față?

• „Foarte bune. să fie mereu așa! Unii și-au schimbat părerile despre români, despre noi. Ne prețuiesc și pe noi, etnicii români mult mai mult”.
• „Sunt multe ajutoare… o atitudine pozitivă…”
• „Relațiile sunt foarte bune, altfel nu poate fi… Încă mult timp vom mulțumi României pentru tot ce a făcut pentru statul ucrainean”.
• „Relațiile sunt mult mai bune grație ajutorului imens. Ajutorul României are un impact pozitiv asupra comunității românești, suntem și noi văzuți altfel”.

Analiza discuțiilor cu membrii comunității românești din regiunea Cernăuți

Comunitatea românească din regiunea Cernăuți este afectată de război, chiar dacă este departe de front. Sunt actuale o serie de provocări, precum gestionarea fluxului de persoane strămutate intern (în regiunea Cernăuți numărul strămutaților este cel mai mare, comparativ cu cele 3 regiuni, unde locuiesc etnici români). Nu există familie care nu a fost afectată direct sau indirect de război. Unii au rude-militari trimiși pe front, alții sunt recrutați în apărarea teritorială a comunității lor. Unele persoane sunt implicate în acțiuni de voluntariat și ajută strămutații intern.

Românii susțin că  sunt afectați moral și psihologic din cauza alarmelor aeriene, întreruperii lecțiilor și retragerii copiilor și a profesorilor în adăpostul școlii. Devine din ce în ce mai actuală problema sărăciei și a întreruperii furnizării energiei electrice. „Ne aflăm în nesiguranță toți”, astfel este caracterizată situația din regiunea Cernăuți de către reprezentanții comunității românești, care au participat la interviul de tip focus grup.

Alarme aeriene în perioada lecțiilor, părinți plecați, mulți copii rămași peste hotare, învățământul la distanță și sărăcia nu pot făuri un viitor luminos al comunităților de români. Aproximativ 20% dintre elevi sunt plecați. Multe cadre didactice s-au concediat. Sunt foarte multe persoane strămutate intern în zonă, fiind menționată de comunitatea română „milostenia pe care o fac localnicii”.

Referitor la informarea populației,  toți vorbitorii sunt de părere că informații sunt suficiente, cu acces liber și la unele surse românești, și la cele europene, dar există deseori dificultăți în a le înțelege și a le analiza.  

Fiind români, dar și cetățeni ai Ucrainei, membrii comunității românești își doresc victoria Ucrainei în acest război și soluționarea lui cât mai rapidă, argumentând că o înfrângere a statului ucrainean va însemna o extindere a conflictului asupra altor țări europene.

România s-a poziționat ca un stat prietenos și a luat niște decizii și măsuri ferme în sprijinul Ucrainei în contextul războiului. Anume acest fapt ar putea influența asupra schimbării stereotipului privind românii și România în mediul societății ucrainene. După terminarea războiului, potrivit participanților la interviul de tip focus grup, atitudinea față de români trebuie să se schimbe.

Activitatea presei de limba română din regiune este considerată foarte bună, fiindcă datorită ei membrii comunității românești află multe informații în limba maternă, folosind surse oficiale și făcând referințe la surse verificate. Aceste informații sunt credibile. A fost menționate problemele cu care se confruntă presa românească și sărăcirea ei instituțională: finanțarea tot mai mică, închiderea unor ziare și reviste, necesitatea de a sprijini mai serios mass-media românească din regiunea Cernăuți de către statul român.

Participanții la interviul de tip focus grup din regiunea Cernăuți susțin că românii sunt o comunitate autohtonă, însă, deseori statul ucrainean nu ia în calcul acest fapt. Cele mai importante probleme rămân statutul limbii române și cel al comunității românești în general. Toți își doresc să se exprime, să învețe, să se roage la biserică în limba maternă, cum au făcut și buneii lor.

Articolul 7 din Legea privind învățământul este o problemă menționată de vorbitori. Este vorba de articolul privind limba de predare în școli. Legea deja produce efecte și se observă reducerea orelor de limba română în școli. Nu există nicio finanțare pentru radio și televiziunea românească, iar lipsurile financiare mai sunt acoperite parțial de granturi și ajutoare din partea României. În urma reformei administrativ-teritoriale au apărut alte probleme serioase (probleme financiare ale instituțiilor de învățământ, închiderea școlilor de gradul I cu ciclu primar, distanța foarte mare care trebuie să o parcurgă un elev pentru a ajunge de acasă până la școala din centrul comunei).

În perioada descentralizării ca reformă de stat în Ucraina comunitatea românească și-a dorit să creeze un raion aparte, dar acest proiect nu a fost acceptat de Guvern. Fostele raioane, compuse din localități românești, teoretic ar fi putut crea un astfel de raion, dar a apărut în cele din urmă raionul Cernăuți, incluzând o mare parte a actualei regiuni cu același nume. „Unele sate au fost incluse în niște comune fără perspective. S-a lucrat puțin cu primarii, cu localnicii”, arată participanții la interviul de tip focus grup.

Nu se găsesc mulți vorbitori de limba română în conducerea comunelor. Devine tot mai actuală problema reprezentării comunității românești în organele de conducere la nivelul autorităților locale. Acum comunele de sine stătător își stabilesc bugetele, dar au de suferit din punct de vedere financiar  satele mici, bibliotecile sătești ș.a. „Ajutorul României are un impact pozitiv asupra comunității românești, suntem și noi văzuți altfel”, susțin participanții la interviul focus grup. Relațiile dintre Ucraina și România sunt văzute dintr-o altă perspectivă după ce statul român a ajutat Ucraina în situația de conflict militar. A fost exprimată speranța că în viitor reprezentanții ambelor state se vor așeza la o masă rotundă pentru a discuta sincer despre problemele nesoluționate pe parcursul ultimilor decenii.

INTERVIUL DE TIP FOCUS GRUP, DESFĂȘURAT ÎN REGIUNEA ODESA

7 octombrie 2022 (19:00-20:45)

Au participat 4 persoane – reprezentanți ai mediului asociativ, cadre didactice, reprezentanți ai autorităților locale. Numele participanților a fost schimbat în timpul citării.

Transcrierea rezumativă a discuțiilor la focus grupul nr. 3 (regiunea Odesa)

Secțiunea I

Cât de mult a fost afectată de război comunitatea românească din regiunea Dumneavoastră? Care sunt cele mai grave probleme determinate de război?

• „Suntem în liniște, chiar dacă este alertă. La început de război au fost 2 rachete la Ismail. În vama de la Orlovka-Isaccea a fost un val mare de refugiați veniți din centru și din est. Au trecut vama și mulți din zonă (majoritatea de naționalitate bulgară prin intermediul programelor guvernului de la Sofia)”.
• „A fost atacată o bază militară din satul vecin, după care a apărut un nou val de refugiați – români din toate fostele raioane românești, preponderent de lângă graniță. Este afectată educația! Este întrerupt procesul de învățământ, cel puțin 2 ori pe zi copiii pleacă toți în subsol, în adăpostul școlilor, dar părinții au optat, totuși, pentru prezență fizică la lecții”.
• „Este afectată școala și procesul educațional. Comparând cu perioada de pandemie, între două rele e mai bine așa, măcar cu o oarecare frecvență la școală. Sunt multe momente negative, cum ar fi: au unit ajutorul umanitar venit din România cu cel din Polonia, în final au împărțit pe la cei săraci niște ucraineni, care nici nu au spus de unde vine ajutorul, noroc că pe pungi se menționa că este de la statul român, iar bătrânii vorbitori de limba română s-au bucurat mult de darurile venite de la Patria-mamă.
• „Zona din Tatarbunar este liniștită. Ajutăm persoanele strămutate intern venite la mănăstirea din zonă”.

Sunt oare românii din Ucraina informați corect despre evenimentele de război? Există acces la informații?

• „Toți sunt informați la fel, plus prindem și Radio România Actualități. Informația se difuzează corect și centralizat”.
• „Mulți au diferite antene de satelit (sunt chiar și canale rusești), în așa fel unii privesc știrile din Rusia. Mulți sunt sceptici la informația din Ucraina, mai ales rusofonii din regiune”.
• „Dacă la început de război unii încă aveau păreri bune despre Rusia, atunci acum mulți nu gândesc la fel. Dacă acum câteva luni aproximativ 30% erau pro-europeni și 70% pro-ruși, acum – invers. Ne informăm mai mult din internet, chiar și copiii își informează părinții”.
• „Pe lângă sursele ucrainene, ne folosim și de cele europene sau românești”.

Cum se va încheia războiul din Ucraina? Cine va fi învingător?

• „E greu de spus. Sunt multe forțe implicate. E prea devreme pentru a face o concluzie”.
• „După cât timp am rezistat, după tot ce s-a suferit, suntem nevoiți să învingem”.
• „Sper să câștige axa binelui și să revenim la granițele de la 24.08.1991, luând vectorul euroatlantic”.
• „99,9 % că Ucraina…”

Secțiunea II

În ce măsură a reușit România, prin granturi, ajutoare umanitare sau alt sprijin să ajute comunitatea română din Ucraina în perioada războiului?

• „Mare ajutor nu doar pentru românii din zonă, dar și pentru ucraineni. S-a dat și ajutor umanitar și muniție… Dar mă simt indignat din cauza faptului că atât de mult se vorbește despre Polonia, oferindu-le polonezilor unele beneficii, dar față de România nu vedem o asemenea simpatie și recunoștință…”
• „Aș spune că anume societatea civilă prima s-a implicat. Instituțiile de stat s-au trezit mai greu. Cineva dintre refugiații ucraineni s-a exprimat că în România este o altă atitudine, mai bună decât cea din Republica Moldova. Meritul poporului român în această situație constituie 60%, al statului – 40%. Anume refugiații din Ucraina când se vor întoarce vor avea un mare impact în schimbarea viziunii față de români. Anume ei vor fi purtători de idei corecte”.
• „Nu mereu când s-au împărțit pachete cu ajutor se menționa din partea cui sunt”.
• „Anul acesta ca niciodată au fost proiecte după proiecte, granturi… Cât de mult s-au bucurat copiii români ajungând la Palatul Poporului și alte locuri frumoase din România, când le-au povestit despre Patria istorică și s-au simțit la ei acasă. Taberele ARC trezesc identitatea românească”.
• „Sunt bune și bursele, dar propun să fie oferite anume copiilor din familii de români. Sunt proiecte, posibilități, dar se găsesc chiar și directori care refuză la asemenea cadouri, mă refer la un ajutor în sumă de 10000 euro pentru amenajarea cabinetelor în școală”.
• „De la declanșarea războiului Consulatul de la Odesa este evacuat la București, respectiv lipsește dialogul direct cu autoritățile. Au rămas băieți blocați, studenți din Ucraina, care-și fac studiile în România, ei nu-și pot continua studiile, având restricții de a pleca peste hotarele Ucrainei”.
• „În această perioadă nu a fost niciun reprezentant român în regiunea Odesa. Vă dați seama cum e pentru noi să ajungem în condițiile actuale la Cernăuți pentru a primi o adeverință pentru studii privind apartenența la identitatea românească! Câte chestii au mai fost și cu vizele pentru studenți…”.

Care proiecte ar trebui să sprijine România în viitor? Care sunt cele mai importante? 

• „Cu siguranță trebuie susținute proiectele ce țin de învățământ, biblioteci (școlare/sătești) și literatură (probabil prin tablete cu acces la literatura românească)”.
• „Trebuie continuat proiectul burselor sau chiar de dublat suma pentru înscrierea copilului în clasa 1. Și dacă dăm burse doar în clasele primare îi pierdem puțin mai târziu (începând cu clasa a 5-a)”.
• „….continuitate taberelor ARC”.
• „Ar trebui creat la Ismail un Centru cultural românesc în Basarabia”.
• „Ar trebui o colaborare mai strânsă cu Universitatea Națională din Ismail, mai multe proiecte pentru cadrele didactice din zonă”.

Ce impact are asupra comunității românești presa de limba română din  regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa?

• „De exemplu, Radio Cernăuți se mai ascultă la noi, dar nu de toți”.
• „Noroc de raioanele de frontieră care prind televiziunea digitală din România, dar la 50-60 km de la graniță deja dispare semnalul. Avem nevoie de o extindere a redacțiilor BucPress la noi în zonă și crearea unei filiale la Ismail”.
• „Mai sunt persoane care ascultă Radio Chișinău”.
• „A existat ziarul Concordia, care a avut multe plusuri, dar din păcate nu mai este acum nicio altă publicație pentru comunitatea românească din zonă”.

Secțiunea III

Cum au fost respectate drepturile comunității românești de la proclamarea independenței Ucrainei și până în momentul de față? A existat discriminare etnică sau lingvistică?  Care sunt cele mai importante probleme ale comunității românești / vorbitorilor de limba română din Ucraina din ultimii 30 de ani?

– „Principala problemă rămâne moldovenismul, și anume „limba moldovenească”! După 1997-98 au apărut constrângeri și situația s-a agravat. A început în paralel rusificarea școlilor, dar protocoalele de învățământ nu s-au activizat”.

– „Sunt școli în care nu este niciun manual în limba română în clasele mari și elevii învață după manualele în limba ucraineană. În unele școli după ciclul primar cu predare în limba română toți elevii sunt transferați în clase cu predare în limba ucraineană fără să fie întrebați”.

• „Nu există limbă moldovenească! Cât să explicăm aceasta? Din acest motiv manualele în limba moldovenească sunt foarte scumpe și nu este convenabil statului ucrainean să le tipărească. De aceea, școlile aleg manuale ucrainene”.

Cum considerați că ar fi bine să fie rezolvată problema bisericească din Ucraina, ne referim la disputa dintre cele două biserici ortodoxe?

• „Văd aceste biserici ca fiind separate. Nicicând unite”.
• „Una dintre bisericile din zonă aparține de BOR, dar celelalte de Patriarhia Moscovei. Acolo se slujește în limba română și doar unele părți ale liturghiei sunt în limba slavonă veche”.
• „Susțin faptul că există multă propagandă în societate adusă anume prin biserica ortodoxă a Patriarhiei Moscovei. Cred că e posibil să fie interzisă în viitor”.
• „Văd real faptul că unele comunități locale vor acum să treacă la Patriarhia Bucureștiului”.
• „Oamenii merg la biserică după credință, și nu după politică. Principalul e să rămână limba română în biserică și nu contează care subordonare este sau va fi”.

Cum s-a schimbat viața comunității românești în contextul reformei administrativ-teritoriale, în urma căreia au apărut alte raioane, o serie de comune și o nouă structură a administrațiilor locale?

• „Spre rău…Au pierdut satele. Se fac economii la buget. S-au închis unele funcții în primăriile satelor, dar au apărut zeci de astfel de funcții în primăriile nou-formatelor comune”.
• „Satele românești nu au câștigat nicicum. Centrele noilor comune peste tot sunt unități teritoriale ucrainene. Sunt sate românești destul de mari, dar locuitorii nu-și pot alege nici măcar primarul, fiindcă aceștia sunt numiți din centrul comunității”.
• „Satele nu au ce spune…de fapt primăria nu mai există”.
• „Această reforma distruge independența noastră, distruge satele românești, este o catastrofă”.

Analiza discuțiilor cu membrii comunității românești din regiunea Odesa

Spre deosebire de regiunile Cernăuți și Transcarpatia, reprezentanții comunității românești din sudul Basarabiei au abordat, printre altele, problema atitudinilor pro-ruse din zonă de până la declanșarea războiului la scară largă împotriva Ucrainei.  De fapt, anume regiunea Odesa se află cel mai aproape de conflictul militar, având pe teritoriul său o mulțime de obiective strategice care riscă să devină ținta atacurilor realizate de statul rus.

Regiunea Odesa are un mediu asociativ foarte activ, dar care se confruntă cu o sumedenie de probleme din cauza moldovenismului, lipsei unui dialog direct și constructiv cu autoritățile locale. În plus,  Consultatul General de la Odesa este evacuat la București, complicând situația generală.  

Românii din zonă susțin că au acces la diferite surse de informare, însă cei care se află până mai aproape de granița cu România prind și unele canele românești, se informează din surse moldovenești, dar mai sunt și persoane care urmăresc posturi rusești de televiziune. Respondentul Ion a menționat: „Mulți au diferite antene de satelit… în așa fel unii privesc știrile din Rusia”.

Majoritatea vorbitorilor susține că anume Ucraina va fi învingătoare în război și își va alege vectorul euroatlantic de dezvoltare pentru a-și garanta suveranitatea și unitatea teritorială. În același timp, unii membri ai comunității românești din sudul Basarabiei nu se grăbesc să facă astfel de prognoze, spunând că orice se poate întâmpla în acest război.

De la declanșarea războiului România s-a poziționat ca un stat prieten, cu multiple ajutoare și sprijin concret, ceea ce a fost menționat de către toți respondenții. Unii au subliniat că România a ajutat comunitatea românească din zonă, dar s-au arătat a fi indignați de faptul că statul ucrainean nu demonstrează o recunoștință suficientă, cum se poate observa în cazul Poloniei. Unele ajutoare umanitare din România nu au fost completate de o strategie eficientă de informare a populației, de aceea mulți nu au aflat cine le-a oferit ajutorul.  

Societatea civilă din România a fost lăudată pentru că a reacționat mult mai repede decât statul, susținând refugiații din Ucraina. După părerea domnului Ștefan, ucrainenii care s-au aflat în perioada războiului pe teritoriul României pot să devină avocați ai schimbărilor atitudinii față de românii din Ucraina.

Destul de critic s-au exprimat membrii comunității românești din regiunea Odesa față de evacuarea Consulatului general al României în perioada când toți aveau nevoie de el. A fost precizat faptul că  niciun reprezentant al statului român nu a fost în zona respectivă pentru un dialog direct cu românii de acolo.

„Au rămas băieți blocați, studenți din Ucraina, care-și fac studiile în România, ei nu-și pot continua studiile, având restricții de a pleca peste hotarele Ucrainei…”, a spus doamna Irina. Studenții s-au confruntat cu o mulțime de probleme ce țin de părăsirea teritoriului Ucrainei, obținerea vizei, avizarea declarației de apartenență la identitatea românească ș.a.

În același timp, respondenții au menționat un număr foarte mare de proiecte și granturi, care au avut un impact pozitiv asupra conștiinței naționale a tinerilor din zonă. Vorbitorii au menționat că în viitor România trebuie să sprijine proiectele educaționale, interactiv-culturale, dar și înființarea / extinderea unor organe de presă românești. Lipsa presei de limba română în zonă este un mare dezavantaj, o problemă care necesită soluționare cât mai rapidă, inclusiv prin extinderea unor proiecte mass-media din Cernăuți asupra sudului Basarabiei.

Problema moldovenismului se reflectă asupra mai multor domenii. Din păcate, manualele pentru școlile cu predare în „limba moldovenească” sunt mult mai scumpe. Școlile sunt nevoite să comande manuale în limba ucraineană la îndemnul autorităților locale. Există situații când elevii învață în limba română, dar au manuale în limba ucraineană. Unii părinți se judecă cu autoritățile care nu recunosc că nu există „limbă moldovenească”.

Școlile sunt pe cale de dispariție, arată reprezentanții comunității românești din regiunea Odesa. Dacă în ciclul primar se mai păstrează câte o clasă, dar paralel mai sunt și clase ucrainene, atunci începând cu ciclul secundar deseori elevii nu mai au dreptul la alegere. Sunt create clase ucrainene fără să fie luată în calcul opinia părinților. În acest context, un rol aparte în menținerea identității românești a tinerei generații îl poate juca vizitele și excursiile pe teritoriul României, contactul direct cu societatea românească.  

Problema ortodoxiei românești rămâne una destul de complicată. Părerile participanților la interviul de tip focus grup sunt împărțite. Unii susțin trecerea bisericilor la BOR, alții menționează canonicitatea Patriarhiei de la Moscova sau, invers, solicită interzicerea ei, în timp ce pentru alții nu contează patriarhia, ci faptul păstrării posibilității de a oficia serviciul divin în limba maternă.

Reforma administrativ-teritorială a fost criticată de către toți reprezentanții comunității românești, argumentând că această inițiativă a aprofundat sărăcia în zonele subdezvoltate, iar toate satele românești au fost alipite la comune ucrainene, care nu iau în calcul interesele și necesitățile lor. Din păcate, reforma administrativ-teritorială este considerată o adevărată catastrofă de către membrii comunității românești din regiunea Odesa.

SITUAȚIA ACTUALĂ A COMUNITĂȚII ROMÂNEȘTI DIN UCRAINA

În cadrul proiectului „Comunitatea românească din Ucraina: necesități, așteptări și provocări în perioada războiului (barometru social)”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, s-au desfășurat trei interviuri de tip focus-grup cu participarea reprezentanților celor 3 regiuni, unde există comunități românești, și anume, Transcarpatia, Cernăuți și Odesa.

Activitatea de cercetare din cadrul proiectului a fost realizată prin intermediul a trei interviuri de tip focus grup, cu o durată de aproximativ 1,5-2 ore fiecare, la care au participat câte 4 persoane (reprezentanți ai autorităților locale, preoți, cadre didactice, jurnaliști, membri ai mediului asociativ, intelectuali ș.a.).

Românii din cele 3 regiuni susțin că localitățile lor au fost afectate direct sau indirect de război. Cei mai îngrijorați s-au arătat a fi participanții la interviul de tip focus grup din regiunea Odesa, aflați mai aproape de zona ostilităților. Mulți etnici români au fost înrolați în armata ucraineană, iar cei rămași acasă sprijină persoanele strămutate intern. Există o solidaritate a românilor din Ucraina cu statul lor.

Românii susțin că  sunt afectați moral și psihologic din cauza sirenelor, întreruperii lecțiilor și refugierii participanților la procesul educativ în adăpostul școlii. Devine din ce în ce mai actuală problema sărăciei și a întreruperii furnizării energiei electrice.

A fost menționat accesul liber la diverse surse de informare, dar și precizată necesitatea de a le oferi membrilor comunității românești diverse instrumente analitice necesare pentru a sistematiza și a clasifica varietatea de știri din jurul lor. Membrii comunității românești din Ucraina cred în victoria statului lor în acest război și laudă România și poporul român pentru sprijin în aceste clipe dificile.

Ajutoarele umanitare oferite de România sunt considerate de amploare, foarte importante, iar unii participați la interviu speră că după război atitudinea ucrainenilor față de români se va schimba spre bine.

Reprezentanții comunității românești consideră că statul român trebuie să finanțeze în continuare programul de burse pentru elevi, taberele de vară, diverse proiecte care prevăd vizitarea României de către elevii și tinerii români din cele 3 regiuni. Sunt considerate ca fiind prioritare domenii ca presa, cultura și cercetarea, în special pentru generația tânără.

Presa românească din Ucraina se confruntă cu probleme financiare grave, au dispărut multe ziare, posturi de radio și tv, iar statul român trebuie să sprijine mai serios publicațiile care există. În regiunea Transcarpatia și Odesa rețeaua de presă românească este foarte slab dezvoltată, fiind propusă extinderea unor proiecte mass-media din Cernăuți asupra acelor zone.

Reprezentanții comunității românești consideră că au existat diverse cazuri de nerespectare a drepturilor românilor, fiind vorba de dreptul la educație în limba maternă, problema moldovenismului din regiunea Odesa, sistarea finanțării unor ziare românești de către Kiev, transformarea politicii de integrare într-o politică de asimilare etnică. Reprezentanții comunității românești din Transcarpatia s-au arătat a fi îngrijorați de dezinteresul tinerilor față de cultura și istoria română, pe când cei din regiunea Cernăuți consideră ca fiind o mare problemă reducerea orelor de limba și literatura română în școli.

Membrii comunității românești condamnă încercările din trecut ale statului ucrainean de a interveni în activitatea bisericii. Opiniile privind viitorul ortodoxiei românești sunt împărțite. Dacă românii din regiunile Cernăuți și Transcarpatia vorbesc despre canonicitate, atunci cei din Odesa – despre posibilitatea de oficiere a serviciului divin în limba română, indiferent de apartenența instituțională a bisericilor din satele lor.

Reforma administrativ-teritorială din Ucraina a avut un efect diferit asupra celor 3 regiuni. Această reformă a fost criticată de românii din regiunea Odesa, care o consideră „o adevărată catastrofă”, însemnând dispariția autonomiei locale prin subordonarea satelor românești unor comune ucrainene, sistarea unor finanțări, închiderea unor școli sau cămine culturale. În regiunea Transcarpatia reforma administrativ-teritorială este văzută mult mai bine, deoarece datorită ei acolo a apărut cea mai mare comună românească din Ucraina, Slatina (Solotvino), iar satele românești au fost incluse într-un singur raion, alături de alte localități populate de celelalte etnii.

Reprezentanții regiunii Cernăuți au avut opinii diverse privind reforma administrativ-teritorială. Liderii de comune consideră că primăriile au o mare libertate de acțiune, de direcționare a fondurilor spre dezvoltare, în timp ce cadrele didactice s-au plâns pe remunerarea inechitabilă a muncii lor de către primăriile care nu dispun de resurse financiare suficiente. Majoritatea participanților la interviul de focus grup au declarat că reforma locală a aprofundat sărăcia în zonele subdezvoltate și a stimulat dezvoltarea în comunele care și așaa erau destul de prospere. 

Cu toate că majoritatea participanților la interviul de tip focus grup amintea o serie de probleme cu care se confruntă comunitatea românească și nu era de acord cu unele politici ale Ucrainei, relațiile dintre Kiev și București sunt văzute ca fiind foarte bune. Există speranțe mari că după terminarea războiului problemele comunității românești vor fi rezolvate mult mai ușor. Nemulțumirea etnicilor români față de o serie de politici ale Ucrainei nu a determinat nesusținerea statului ucrainean în contextul războiului. Dimpotrivă, se observă o speranță în victoria Ucrainei și nepermiterea extinderii războiului lansat de Rusia asupra altor state europene.

Informații despre studiu

Cercetarea prin intermediul interviurilor de tip focus grup este o parte componentă a studiului „Comunitatea românească din Ucraina: necesități, așteptări și provocări în perioada războiului”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României, ale cărui rezultate pot fi citite în broșura tipărită la Cernăuți (versiunea online AICI). A mai fost realizat un sondaj sociologic și o analiză a presei de limba română.

Echipa de cercetare s-a compus din specialiști în sociologie, politologie și relații internaționale, reprezentanți ai comunității românești din Ucraina, cu studii obținute la universitățile din Cernăuți și București. Coordonator: dr. Marin Gherman; echipa de cercetare: Vasile Barbuța, Mariana Belciuc, Sergiu Barbuța.

Institutul de Studii Politice și Capital Social (IPSSC) este un centru analitic înregistrat la Cernăuți ca ONG cu profil științific pentru desfășurarea unor cercetări în domeniul științelor politice, sociologiei, relațiilor internaționale și geopoliticii. Un scop important al centrului analitic este elaborarea unor recomandări practice și facilitarea acumulării capitalului social în spațiul transfrontalier. Misiunea Institutului de Studii Politice și Capital Social este de a studia interdisciplinar procesele social-politice și de a promova dezvoltarea instituțiilor politice.