Astăzi, 5 iunie 2024, se împlinesc șapte ani de la moartea marelui istoric Ilie Luceac, un admirabil om de cultură, apărător al limbii române și al spiritului românesc.
Născut la 2 iulie 1950 în satul Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, Ilie Luceac a reprezentat o grea pierdere pentru comunitatea românească din regiunea Cernăuți.
Ilie Luceac a absolvit studii universitare la Facultatea de Filologie (specialitatea: limba și literatura română) în 1974 și la Facultatea de Istorie în 1992, ambele din cadrul Universității din Cernăuți. În iulie 2000, a obținut titlul științific de doctor în istorie la Universitatea din București, cu tema: „Cultura în Bucovina în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. O analiză de caz: Familia Hurmuzaki”.
Ilie Luceac a lucrat ca redactor-șef adjunct la revista trimestrială de istorie și cultură „Glasul Bucovinei”, Cernăuți – București, care apare din 1994 sub egida Fundației Culturale Române (astăzi Institutul Cultural Român). De asemenea, el a făcut parte din echipa redacțională a revistei „Glasul Bucovinei” de la întemeierea ei și până în prezent. A colaborat la reviste și periodice din țară și din străinătate, publicând studii de critică și istorie literară, precum și articole despre istoria și cultura românească din Bucovina.
Luceac a fost membru fondator al Editurii Alexandru cel Bun din Cernăuți, membru activ al Institutului Român de Genealogie și Heraldică «Sever Zotta» din Iași. A fost ales ca membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți. De asemenea, a fost cercetător științific asociat la «Centrul Pentru Studierea Problemelor Bucovinei», astăzi Institutul «Bucovina» (Filiala Iași a Academiei Române) cu sediul la Rădăuți.
Profesorul Luceac va rămâne mereu în conștiința celor care l-au cunoscut drept un model de curaj, sacrificiu, noblețe și modestie, un adevărat dascăl care s-a dedicat formării generațiilor de români.
Prof. dr. Ilie Luceac ne-a părăsit pentru a scrie din ceruri istoria Bucovinei. La plecarea sa, comunitatea științifică din Bucovina rămâne mai săracă, moștenindu-i însă, mai presus de toate, mesajul intim și profund al creației sale.
Dumnezeu să-l odihnească în pace în lumea drepților, iar numele său să fie înscris în cartea vieții spre amintirea veșnică și răsplătirea ostenelilor sale întru promovarea istoriei și culturii noastre naționale.
Sergiu Barbuta
