De mai mulți ani, ziua de 27 mai este și ziua satului Cupca, un frumos sat cu vechi și bogate tradiții de pe Valea Siretului.
În această zi ne amintim de câțiva dintre marii noștri înaintași, oameni de bună credință care, prin munca lor, prin efortul depus și prin cunoștințele acumulate, au scris o pagină frumoasă în istoria, cultura, literatura și civilizația acestei localități românești de la poale de Carpați.
Unul dintre ei a fost Gheorghe Timiș, fost deputat în Parlamentul de la Viena pe vremea Austro-Ungariei. Un alt descendent al familiei Timișenilor, cantorul Vasile Timiș, a alcătuit primele pagini ale unei mini-monografii.
Satul Cupca are două monografii publicate. Cea istorică a fost scrisă de regretatul dr. ing. Petre Ciobanu, stabilit cu traiul la Brașov, iar cea modernă – de regretatul Domețian Cucuruz, fost director al celor două școli din Cupca, trecut în eternitate nu cu mult timp în urmă. Ambele lucrări poartă titlul „Cupca, un sat din Bucovina”.
Despre satul Cupca a scris și regretata Mariana Gurza din Timișoara, a cărei mamă era originară din această localitate. Fostul avocat și ziarist Vasile Plăvan a publicat cartea „Boabe de lacrimi”, reeditată tot de regretata Mariana Gurza. Fiul satului, economistul Vasile Timiș, stabilit cu traiul la Timișoara, a donat clopotele pentru noua biserică a satului. De asemenea, mai mulți foști directori și profesori ai celor două școli și-au adus contribuția la dezvoltarea și înflorirea spirituală a vetrei strămoșești.
Fostul absolvent al școlii din Cupca, astăzi liceu, Constantin Ungurean, este doctor în științe istorice, autor al câtorva cărți din istoria Bucovinei, stabilit cu traiul în Suceava, România.
Fostul director și profesor al acestei școli, Grigore Timiș, descendent al familiei Timișenilor, a fost deputat în Parlamentul Ucrainei.
O pagină frumoasă a lăsat în urma sa folclorista locală Magdalina Morar, autoarea cărții „Viața trece, amintirile rămân”, pregătită de tipar, după trecerea ei în eternitate, de subsemnata. Un bun cunoscător al tradițiilor populare legate de anumite ritualuri – nunta, cumătria, urăturile, colindele etc. – a fost și fostul cantor Viorel Timiș, fiul lui Vasile Timiș, despre care am amintit mai sus. Un alt folclorist al satului a fost Vasile Ungurean. Soția sa, octogenara Felicia Ungurean, a pictat în tinerețe tablouri pe sticlă. Câteva dintre acestea se află și în muzeul nostru.
Gospodina Margalina Alerguș coase cămăși în stil național. A cusut cămăși și pentru unii soliști de muzică populară. Tot cămăși coase și o altă gospodină din sat, Vera Morar. O țesătoare iscusită este Floarea Alerguș, care păstrează un meșteșug tot mai rar întâlnit astăzi. Un bun tâmplar este și gospodarul Vasile Alerguș, care lucrează în lemn obiecte de mare valoare.
Despre sat, biserică și școală au mai fost publicate câteva cărți, având-o ca autoare pe subsemnata. Poezii și mici bucăți de proză au publicat și continuă să publice membrii cenaclului literar „Lămâița”, atât în presa tipărită, cât și în mediul online.
Obiceiurile, datinile și tradițiile satului Cupca sunt păstrate și transmise din generație în generație. Un exemplu aparte îl reprezintă tradițiile legate de sărbătorile de iarnă. Nicăieri în Bucovina nu s-a mai păstrat acest obicei în forma sa de la Cupca. De Crăciun, de exemplu, se colindă trei zile la rând. În prima seară, de Ajun, colindă copiii, iar în a doua și a treia zi colindă tinerii și adulții. Colindele sunt lungi, tărăgănate, cu specific local.
La Sfintele Paști s-a păstrat obiceiul „Toaca”, adică ciocnirea ouălor roșii și încondeiate. Îmbrăcați în haine naționale, cupcenii își urează „Hristos a înviat!”, ciocnesc ouă și își doresc un Paște fericit. Mai ales în marțea Paștelui, în curtea bisericii se adună multă lume.
Biserica veche este considerată monument de cult. Clopotnița veche, casa parohială și mormântul unui mare înaintaș, Ivan Cupcici, se află în vecinătate. Se presupune, deși este doar o ipoteză, că denumirea satului ar proveni de la numele acestui boier. Alături se înalță biserica cea mare, construită prin sârguința cupcenilor cu peste trei decenii în urmă. Despre cele două biserici din Cupca a fost publicată și o broșură.
Avem câteva capelițe de toată frumusețea, mici lăcașuri de cult care se întâlnesc în toate satele din această parte a Bucovinei. Cea de lângă biserică este și locul unde sunt pomeniți cupcenii care s-au jertfit și au suferit în vremurile de grea urgie: deportați, judecați, dezmoșteniți, duși pe meleaguri străine.
Cele două școli, astăzi licee, grădinița de copii, muzeul istorico-etnografic aflat în incinta liceului din Cupca, oficiul poștal, dispensarul, magazinele, restaurantul „Elegant”, depozitul de materiale de construcții, casele mai vechi și mai noi, fântânile, gardurile, porțile, locurile de relaxare și odihnă – toate acestea întregesc imaginea acestui sat bucovinean.
Portul național, cântecele, dansurile, graiul cu specific local, credința, sărbătorile tradiționale, creștine și laice, precum și natura fermecătoare dau satului un farmec aparte.
Felicitări, dragi cupceni, pentru toate aceste realizări din toate domeniile!
Îmi cer scuze că am numit doar câteva personalități și doar o parte dintre realizările cupcenilor, deși sunt încă multe de spus și de scris despre acest sat deosebit de pe Valea Siretului. Pe viitor o vom face.
Eleonora Schipor, profesoară la Liceul din Cupca, scriitoare
