Un an de război în Ucraina. Politologul Serghei Hakman din Cernăuți: „Românii au demonstrat că ne sunt cu adevărat frați”

Invadarea Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022 a cauzat foarte multe victime în rândul civililor, mulți tineri militari și-au pierdut viața apărându-și țara. Milioane de refugiați au fost adăpostiți în diferite țări și chiar pe diferite continente. Mii de copii au rămas fără părinții și părinți fără copii. Consecințele războiului au fost resimțite din primele zile, nemaivorbind de un an după declanșarea ostilităților.

Jurnalista Agenției de știri BucPress din Cernăuți, Mariana Struț, a discutat cu istoricul și politologul Serghei Hakman din Cernăuți despre acest an de război, din perspectiva semnificațiilor sale politice, sociale și economice.

• Serghei Hakman este doctor în istorie, politolog, traducător, șef-adjunct al Centrului Regional de Formare a Funcționarilor Publici din Cernăuți, vice-președinte al Fundației de Binefacere „Resurse și inițiative sociale”, autor de studii în domeniul istoriei și relațiilor internaționale. 

„Acest război a început în 2014”

Domnule Hakman, suntem în luna februarie care este cea mai grea pentru orice ucrainean, fiindcă în luna februarie a anului 2022 trupele de ocupație a Rusiei au invadat Ucraina, au început bombardamentele orașelor noastre pașnice. Ce impact a avut asupra Ucrainei și în special  asupra regiuni Cernăuți acest război?

Serghei Hakman: Luna februarie a anului trecut pentru toată lumea a fost un șoc – începutul războiului ruso-ucrainean la scară largă. Dar totodată să amintim tuturor că acest război a început de 20 februarie 2014. Fiindcă intrarea trupelor ruse în orice teritoriu al Ucrainei și încălcarea suveranității și intergritărții teritoriale este o crimă conform dreptului internațional, anume atunci s-a  produs primul pas după care Rusia conform dreptului internațional a devenit agresor.

Un an în urmă acest război s-a extins și din primele zile au fost atacate practic toate centrele regionale din Ucraina, cu excepția a câteva regiuni. Orice cetățean a simțit în acel moment că el este atacat de o țară vecină fără o cauză serioasă pentru acest atac. Totodată fiecare cetățean a simțit că trebuie ceva să facă pentru țară, pentru familia sa, pentru prietenii săi și pentru cei care se aflau în prima linie. Un război de așa o scară largă nu a avut din 1945 după ce s-a sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial și acest șoc nu a fost mare numai pentru Ucraina ci și pentru întreaga lume. Ucraina încearcă să supraviețuiască în stare de război.

La un moment dat frontul s-a stabilizat și armata ucraineană a început să dea dovadă că poate nu numai să-și apere pământurile, da chiar își poate elibera unele pământuri ocupate. Autoritatea armatei cred că niciodată nu a fost la un mai înalt nivel decât acum.

Populația orașului Cernăuți a crescut cu 100 de mii în urma sosirii persoanelor strămutate intern

Regiunea Cernăuți fiind mai puțin atacată a fost una dintre regiunile care a adăpostit un număr foarte mare de persoane intern strămutate din diferite zone ale Ucrainei. Cred că numai orașul Cernăuți s-a mărit într-o perioadă cu aproximativ o sută de mii. Acest număr mare de persoane strămutate a avut necesitatea de o modificare a activității administrațiilor locale, care la prima etapă au început să transforme grădinițele de copii, școlile, sălile sportive în locuri de adăpost pentru persoanele strămutate intern. Mai târziu au fost găsite alte modalități pentru a soluționa această problemă. Fiecare dintre persoanele care locuiesc la noi, oricum visează că mâine se va termina războiul și ei vor reveni la casa lor chiar dacă va trebui să o ridice din temelii, sau să o repare, fiind că mulți dintre ei au casele distruse. Dar toți vreau acasă.

De la declanșarea războiului știm cu toții că sprijinul acordat Ucrainei de către țările europene a fost unul imens, ar însemna aceasta că este inevitabil ca Ucraina să intre cât de curând în familia acestor țări europene?

Serghei Hakman: Bineînțeles că noi am primit un mare ajutor din partea țărilor Uniunii Europene, dar când vorbim despre faptul că aceasta neapărat ne va aduce  în cadrul Uniunii Europene, cred că totuși câteodată spunem ceea ce dorim și nu ceea ce este chiar în realitate. Integrarea europeană este un proces foarte complicat în care avem nevoie nu numai de ajutor în situația în care nouă ne e greu ci este o chestie mult mai complicată. Orice persoană poate să ajute unui om într-o situație când îi este greu, dar nu neapărat îl va invita să fie parte a familiei lui. Aceeași se referă și la Uniunea Europeană, noi încă trebuie să luptăm pentru inimile europenilor și va trebui să luptăm mult, fiindcă simpatia față de noi nu este foarte mare ca să fim siguri că mâine vor vota toți pentru integrarea Ucrainei la Uniunea Europeană.

Asta trebuie să o știm din start. Faptul că noi am fost primiți candidați în membrii ai Uniunii Europene într-o variantă mai simplificată, și chiar mai urgentă este o chestie. Aderarea însă ca membru plenipotențiar la Uniunea Europeană totuși este o chestie mai complicată. Noi avem de a face cu anumite criterii, avem de a face cu anumite standarde și până nu le vom atinge nu cred că cineva va vota pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană. Deci noi am fost primiți pentru o anumită simpatie la școală dar nu neapărat ne vor da dimploma. Aici trebuie să suflecăm mânicile și să lucrăm foarte serios asupra tuturor aspectelor integrării europene, în primul rând în ceea ce privește legislația. Legislația Ucrainei trebuie ajustată la legislația Uniunii Europene. Câte procente avem acum? Nu știu! Cred că vreo 30, 40 poate 50. Dar trebuie o sută.

Polonia, România și statele baltice au fost alături de Ucraina

Legile Ucrainei trebuie să fie ajustate cu legile Uniunii Europene să nu se contrazică față de legile din Uniunea Europeană. Drepturile omului, drepturile businesului, drepturile minorităților, etc. În afară de aceasta, sistemul legislativ –noi trebuie să facem o justiție care va avea o anumită credibilitate în ochii populației și în ochii partenerilor noștri europeni. Oare acest criteriu l-am atins? Nu. Oare aceste standarde la noi sunt? Nu! Deci noi trebuie să facem diferite reforme de democratizare a țării noastre. Noi avem un stat referitor democrat dar în perioada de război noi am făcut câțiva pași înapoi referitor la democrație. Oare ne vom întoarce ușor la același nivel de democrație după terminarea războiului, sau va trebui să facem niște eforturi absolut deosebite. Noi trebuie să folosim experiența statelor vecine, mai ales a celor care au trecut din același sistem postcomunist spre integrarea europeană. Fiindcă pentru noi are însemnătate nu numai locul în care au ajuns ei dar și însăși calea cum au soluționat problemele. Că problemele sunt în mare măsură asemănătoare aici aș vrea să menționez țările care în acst război s-au dovedit a fi cele mai apropiate de noi adică Polonia și România, cei mai buni prieteni, și țările baltice, care sunt țări foarte mici și nu ne-am așteptat la atâta bărbăție din partea lor la agresiunea rusă.

Drepturile minorităților în mare măsură este o chestie de comun acord. Viziunea față de minorități în diferite țări poate fi diferită și trebuie să ajungem la un anumit numitor comun care aspecte ale drepturilor minorităților sunt esențiale pentru ambele părți. În ce zonă putem lucra împreună în ce zonă putem da o mână de ajutor unei etnii sau alteia dintr-o parte sau alta a frontierei, asta este un lucru foarte serios, lucru a specialiștilor cu emoții un pic calmate cu mai mult raționalment cu mai multă înțelegere față de celălalt și bine înțeles este o muncă nu de un singur an.

Ați amintit dumneavoastră despre adoptarea unor legi care să corespundă cu legile europene. Societatea ucraineană de astăzi, după un an de război, este pregătită pentru asemenea legi?

Serghei Hakman: Societatea este de fiecare dată pregătită pentru mai multă democrație. Totuși trecând prin trei revoluții și toate terminându-se cu biruință, noi avem anumiți muguri ai societății civile, destul de tari lăstarii aceștia, dar ei trebuie un pic îngrijiți și crescuți, dar să nu idealizăm la acest capitol. Trebuie de influiențat mai serios asupra statului la nivel de democratizare, însuși statul trebuie să devină mai transparent, mai puțin corupt, mai tare să se deprindă să ducă dialog cu societatea. Pentru aceste aspecte este necesar de foarte multe eforturi.

Cetățenii ucraineni, care au rămas în Ucraina și care au plecat, susțin că au îmbătrânit mult în ultimul an. Acest fenomen sociologic cum poate fi lămurit?

Serghei Hakman: Stresul îl îmbătrânește pe om, mai ales stresul într-o perioadă destul de lungă. Nu întâmplător mulți oameni care se întorc din război, vedem că într-un an doi practic li s-au schimbat fața, unii dintre ei se întorc cărunți, deși au plecat absolut tineri. Stresurile și situația grea, grijile mari și totodată uneori chiar și frica care o suportă oamenii indiferent sunt pe front sau sunt mai departe de front, toate acestea influiențează rău oamenii. Din acest motiv acestor persoane li se acordă un ajutor psihologic. Deci o persoană pregătită psihologic mult mai ușor trece prin niște încercări decât un om care nu este pregătit din punct de vedere psihologic.  Inclusiv va trebui să se facă aceasta cu toate păturile sociale, este o chestie absolut necesară, dar în primul rând cu băieții care se întorc din lupte. Ei, cu părere de rău, au trecut prin așa niște stresuri că au nevoie de un anumit ajutor pentru a reveni la o viață pașnică obișnuită. Și în situația aceasta, oamenii care și-au apărat Patria cu corpul și cu inima, anume ei merită să fie cheltuiți niște bani pentru a le da acest ajutor.

Pericolul unificării discursului presei din Ucraina

Domnule Hakman, în ceea ce privește mass-media în Ucraina, cum s-a schimbat spațiul informațional în ultimul an?

Hakman. Din primele zile ale războiului presa a devenit consolidată în schimbul de informații, ceea ce este o chestie bună, deoarece a devenit mai eficientă. Totodată s-a produs o anumită unificare a mass-media și într-o oarecare eu mă gândesc dacă nu este aceasta un fel de pericol pentru nivelul de democrație care a fost la noi înainte de 24 februarie. O țară pluralistă are mai multe fețe, o țară democratică are mai multe păreri și aceasta este puterea care ne deosebește pe noi – societatea ucraineană de cea rusă, care complet depinde de o mână de oameni, care singuri hotărăsc de fiecare dată soarta țării întregi.

După părerea dumneavoastră, Rusia a reușit să-și atingă măcar un scop în acest război?

Serghei Hakman: Rusia în momentul de față nu și-a atins niciun scop. Chiar scopul inițial, declarat la 24 februarie 2022, când s-a anunțat operațiunea militară, nu războiul nu a fost atins. Ei au declarat că vor susține suveranitatea așa numitelor republici populare Donețk și Lugansk, și totodată au vorbit despre teritoriile din cadrul unităților administrative așa cum erau ele conform Constituției Ucrainei, ceea ce ar fi însemnat cucerirea întregilor acestor regiunii. Deci aceste două regiuni nu au fost cucerite integral, nemaivorbind de faptul că mai târziu ei au proclamat ca parte componentă a Rusiei și Hersonul și regiunea Zaporijia, considerând și cele două Lugansk și Donețk parte componentă a Rusiei. În momentul de față, noi avem trei unități teritoriale administrative a Ucrainei care sunt considerate de ruși ca parte componentă a statului lor fără să aibă nicio bază legală conform dreptului internațional. Cu atât mai mult că toate legile a dreptului internațional încălcate de Rusia au fost semnate și de Rusia, aici vorbim despre îndeplinirea unor obligațiuni care un stat își i-a asupra sa.

„Aveam frontul meu, cel informațional”

Domnule Hakman, știu că de la bun început dumneavoastră ați fost unul dintre cei mai solicitați experți în țările din proximitate. Cum a fost acest an pentru dumneavoastră?

Serghei Hakman: A fost un an foarte diferit, a fost un an greu. Cred că unul dintre cei mai grei ani din viața mea. În primele zile a fost așa că aveam câte 6-7 ieșiri în direct la televiziunea din România, ceea ce da un nivel de încordare foarte puternic. Acuma interesul pentru evinementele ce se petrec în Ucraina a scăzut în media din România. Totodată prin aceasta  m-am gândit că pot fi de folos țării mele în situația dificilă, aveam frontul meu, cel informațional. Din primele zile am avut posibilitatea să fiu cu colegii din Consiliul Regional la Suceava pentru organizarea Hubb-ului de ajutor umanitar care a fost la Siret. Nici nu m-am așteptat la atâta deschidere din partea țării vecine, României. Practic în această situație s-a dovedit că ea nu este pur și simplu o țară vecină și prietenoasă. Românii au demonstrat că ne sunt cu adevărat frați. Prima dată am văzut cum un ofițer de poliție aleargă în întâmpinarea unei femei, credeam că să-i facă observație că se duce pe linia greșită, dar s-a dovedit că a făcut-o pentru a o ajuta la dus gențile deoarece avea doi copii unul în brațe altul de mână. Eu mă consideram un bărbat sever, dar în acest caz am plâns, când am văzut așa ceva. Anume în aceste situații grave noi vedem cine ne este prieten.  

Ce urmează, la ce trebuie să ne așteptăm în acest război?

Serghei Hakman:  După părerea mea, trebuie să facem totul ca să ajutăm armata noastră să elibereze orașele Ucrainei. Noi am avut anul acesta niște victorii destul de serioase, victorii care vor fi scrise în istoria omenirii, dar aceasta nu înseamnă că putem deja face repaos, nu. Dușmanul e foarte puternic și nici într-o situație nu ne putem uita la el subapreciind potențialul pe care îl are pentru a ne ataca în orice moment, a ne ataca foarte dur. Noi trebuie să facem totul, acum vor fi semnate niște acorduri privind integrarea Ucrainei în UE. Fiecare la locul său de muncă trebuie să se gândească ce poate face pentru a schimba această situație ca integrarea europeană să fie cât mai rapidă și să ne i-a cât mai puțin timp, dar bineînțeles nu vreau să facem mitologie la integrarea europeană – sunt sarcini pe mai mulți ani. Să nu încercăm să spunem că totul se va produce în câteva luni, nu aceasta este imposibil, trebuie să fim conștienți de aceasta. Să nu uităm că ceea ce nu vom face calitativ va trebui să plătim cu nervii noștri, sănătatea noastră și situația economică din țară. Trebuie să facem totul așa cum se cuvine.