Un nou război? Până în 2014, anul anexării Crimeei, 10 țări membre ale UE au furnizat Rusiei armament, acum NATO discută despre o majorare a bugetului pentru apărare

Un nou război? Cine se va implica în goana înarmării și cum poate fi prevenită o nouă catastrofă? În zilele când Ucraina nu încetează să ceară armament Occidentului, se pare că lumea a uitat de felul cum a „îndopat” Rusia cu echipament militar, evitând restricțiile  economice.

GOANA ÎNARMĂRII. Potrivit informațiilor furnizate de Institutul din Stockholm pentru Studierea Problemelor Păcii după cel de-al Doilea Război Mondial, în ciuda mai multor inițiative în domeniul dezarmării, multe state au produs și achiziționat masiv resurse pentru desfășurarea conflictelor armate, potrivit 24tv.ua. În ciuda provocărilor în lanțurile de aprovizionare cauzate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, continuă să crescă profiturile primelor 100 de companii producătoare de armament. Veniturile acestora depășesc suma de  592 de miliarde de dolari – mai mult de 13 ori decât pachetul de asistență financiară alocat Ucrainei de SUA în anul 2023. În același timp, companiile americane de arme domină pe lista giganților în acest segment de piață.

Confruntându-se cu agresiunea fără precedent a Rusiei, rând pe rând, statele europene au început să anunţe majorări ale bugetelor de apărare. Rezultatul unor astfel de acțiuni – o nouă rundă a goanei înarmărilor. În felul acesta se „alimentează butoiul de pulbere pe care stă omenirea”, devalorizând treptat dreptul internațional și făcând tot mai posibil ”dreptul forței”.

EMBARGO CU PRIVILEGII. În 2014 – anul ocupării Crimeei de către Rusia și a unei părți din estul Ucrainei, Uniunea Europeană a impus Rusiei un embargo asupra armelor. O astfel de măsură restrictivă nu a avut  efecte pozitive, deoarece a rămas o breșă pentru livrările în cadrul contractelor încheiate înainte de august 2014. Prin urmare, 10 țări membre UE au furnizat Rusiei (rachete, bombe, torpile, tunuri, vehicule terestre și nave în valoare de 346 de milioane de euro – n.r.) un întreg arsenal de arme, cel puțin până în 2020, în special Germania, care se opune  în prezent procesului de livrare de arme Ucrainei. Continuarea achiziționării de arme și componente ale acestora a adus companiile rusești în clasamentul celor 100 mai mari din acest segment de piață. Doar corupția rusă a ”contribuit” la o liniște  temporară înainte de marea furtună. Dincolo de profiturile fabuloase a 6 companii, sectorul militar-industrial a dat semne de stagnare.

RUSIA CA UN ”GARANT” AL SECURITĂȚII? După destrămarea imperiului sovietic, pe care Putin îl consideră ”cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea”, dictatorul rus și-a imaginat că are pe umeri ”mantia adunătorului de pământuri (rusești risipite – n.r.)”. El a declanșat constant războaie agresive împotriva statelor suverane. Pentru astfel de acțiuni, Putin a fost supranumit ”Mussolini de la Moscova”, dar în loc de izolarea dictatorului, comunitatea internațională l-a inclus în inițiative de securitate.

În urmă cu câțiva ani, după o ceartă cu Putin, Franța decide în 2018 să construiască o nouă arhitectură de securitate cu Rusia. Un an mai târziu, delegația rusă a revenit la participarea deplină la APCE și, cu asistența SUA – în G7. Acești pași făcuți în întâmpinare, Rusia i-a considerat ca o slăbiciune și, în cele din urmă, au declanșat în inima Europei cel mai mare conflict armat după cel de-al Doilea Război Mondial. Acestea sunt consecințele construirii unui sistem de securitate internațională pe o temelie putredă a garanțiilor rusești de a nu ataca. Cu toate acestea, Rusia continuă să fie unul dintre cei 5 ”gardieni” ai securității la nivel universal.

APROVIZIONARE CU ARME, PARTICIPARE LA RĂZBOI. Oficialii și propagandiștii ruși conștientizează faptul că – armele, sprijinul financiar și politic pentru Ucraina – vor duce în cele din urmă la victoria Kievului asupra Moscovei. Aceștea difuzează acum în mod activ narațiunea despre conspirația ”Occidentului colectiv” împotriva Moscovei și a cetățenilor ruși, că Rusia luptă împotriva NATO pe teritoriul Ucrainei, iar livrarea de armament Kievului este calificat de agresor – ”participarea la un conflict armat”. Cu toate acestea, în cazul încălcării interdicției de utilizare a forței, statele, cel puțin, au dreptul (sau datoria) la contramăsuri pentru restabilirea legalității în acaestă situație. În cazul agresiunii militare ruse, cea mai eficientă măsură este sprijinirea Ucrainei. Prin urmare, livrările de armament statelor în cadrul sistemului de securitate colectivă, în special – victimei agresiunii – nu face parte din conflict armat, conform dreptului internațional umanitar.

GARANȚII DE SECURITATE PENTRU UCRAINA. La 22 septembrie 2022, în cadrul celei de-a 77-a sesiune a Adunării Generale a ONU, președintele Ucrainei Volodimir Zelenski a anunțat pentru prima dată ”formula de pace” – 10 puncte ce vor garanta nerepetarea agresiunii ruse în viitor:

siguranța nucleară, alimentară și energetică, eliberarea tuturor prizonierilor și a persoanelor deportate, implementarea Cartei ONU și restaurarea integrității teritoriale a Ucrainei și a ordinii mondiale, retragerea trupelor ruse și încetarea ostilităților, înființarea unui Tribunal internațional care să cerceteze „crimele” comise în timpul războiului declanșat de Rusia, protejarea mediului, prevenirea escaladării, confirmarea încetării războiului – părțile implicate să semneze un document de încetare a războiului.

Moscova declară despre disponibilitatea pentru negocieri, dar formula de pace a președintelui Zelenski este considerată de ruși ”nerealistă și inadecvată”. În același timp: decolonizarea, demilitarizarea, denazificarea și democratizarea Rusiei este singura opțiune care ar garanta dezvoltarea durabilă a păcii în Ucraina. Se pare că, înainte de a fi prea târziu, Rusia ar trebui să fie de acord cu această formulă de pace destul de liberală și ”cu coada între picioare” să fugă din Ucraina.