Un pictor din Mălinești redă suferințele victimelor regimului sovietice în picturile sale

Andrei Jitaru, un pictor de etnie română din localitatea Mălinești, regiunea Cernăuți, pictează de peste 40 de ani în stilul abstracționismului. Și-a amenajat atelierul în casa părintească. În perioada în care a servit în armată, a citit multe materiale despre lagărele staliniste. Ulterior, a decis să reproducă în lucrările sale suferințele victimelor regimului totalitar comunist. Până acum, Andrei Jitaru nu a vândut nicio pictură, visând la o expoziție personală, relatează Audiovizualul public Suspilne.

„Creioanele colorate erau ceva extraordinar”

Andrei povestește că a început să deseneze încă din copilărie. Tatăl său îi aduna desenele și le lipea pe sobă. În clasa întâi, a participat la un concurs de artă pe teme politice – a desenat pe Fidel Castro și Nikita Hrușciov și a câștigat primul loc în raion. Spune că atunci a primit pentru prima dată un set mare de creioane colorate.

„Nu mai văzusem așa ceva până atunci, pentru că nu aveam nici măcar creioane colorate. Și am primit și un album foarte mare. Pentru mine, a fost ceva extraordinar. După aceea, am început să desenez mai curajos”, povestește Jitaru.

„Transmit lacrimile și durerea sufletelor pedepsite pe nedrept”

După absolvirea școlii primare, tatăl lui Andrei l-a dus să studieze la școala de artă din Chișinău. Acolo a învățat să lucreze cu vopsele și să pregătească pânzele pentru pictură. După ce a terminat școala, Andrei a vrut să continue studiile de pictură. Cu toate acestea, un reprezentant al Ministerului Culturii i-a spus că trebuie mai întâi să lucreze câțiva ani. După două luni, Andrei a fost trimis să servească în armată, unde a servit în calitate de paznic al deținuților din Tiraspol.

„Pentru mine, armata a fost o adevărată școală. Acolo am avut ocazia să citesc mult, să răsfoiesc albume inspirate din GULAG. Pe pământul nostru s-a întâmplat o mare tragedie. Milioane de oameni au fost uciși. Li s-au luat proprietățile, mamele au fost despărțite de copii, surorile de frați. Ce s-a întâmplat? Din voia cui? Avem dreptul și obligația morală să cântăm și să scriem despre ele”, spune artistul.

„Nu pot picta zece lucrări identice”

În lucrările sale, Andrei redă suferințele cauzate de represiunile sovietice. Spune că tragedia este tema principală a picturilor sale, dar în ele se regăsește și speranța.

„Transmit lacrimile și durerea sufletelor pedepsite pe nedrept. Reprezint o epocă pe care aș numi-o „rusească”, pentru că nu pot găsi un alt termen mai potrivit decât „perestroika gorbaciovistă”, care permite discutarea evenimentelor din URSS, unde milioane de oameni nevinovați au murit. Siberia este plină de oase umane”, explică artistul.

Andrei și-a amenajat atelierul în vechea casă părintească. Unele picturi le poate finaliza în jumătate de oră, pentru altele are nevoie de o săptămână. Uneori, o lucrare poate părea nereușită, dar după câțiva ani, artistul o reia și o îmbunătățește.

„Atelierul este mic, dar suficient pentru mine. Lucrez cu vopsele pure și multe alte materiale. Am nevoie de multe vopsele, dar sunt scumpe. Este clar că nu am avut mașină sau casă, nu am avut nimic, pentru că totul este în picturile mele”, spune Andrei.

Jitaru nu creează picturi pentru a le vinde. Spune că nu ar putea picta mai mult de zece lucrări identice – „am creat una și este suficient”. De asemenea, visează la propria expoziție. Potrivit lui, fiecare artist are propriul stil, iar modul său de a picta este complex. Trebuie să fie o abstracție înțeleasă: în picturile sale, artistul începe să comunice cu oamenii, dar fiecare vede în ele ceea ce își imaginează, explică Jitaru.

„Mi-am găsit sprijinul și în sfârșit pot compune compoziții nesfârșite. Aceasta este sursa mea, eu însumi am devenit acea sursă. Sunt interesat de picturi, aceasta este munca mea. Dacă voi mânca astăzi sau nu, dacă am bani sau nu – acestea nu mă îngrijorează prea mult. Rezultatul pentru mine este pictura. Aceasta este munca mea și a părinților mei, a profesorilor mei”.