La 27 martie 1918, Basarabia a decis unirea cu România, devenind prima provincie care a contribuit la formarea României Mari.
Actul Unirii a fost votat de Sfatul Țării, în contextul unui climat politic și militar extrem de tensionat, în care viitorul Republicii Democratice Moldovenești devenise tot mai nesigur. Hotărârea a deschis drumul marilor decizii istorice care aveau să ducă, în același an, la realizarea statului național unitar român.
Documentul unirii prevedea și o serie de condiții legate de organizarea internă a provinciei, inclusiv păstrarea unei autonomii locale și continuarea reformei agrare, considerată esențială pentru populația majoritar rurală din Basarabia.
Pe plan internațional, unirea a fost recunoscută prin tratativele de pace de după Primul Război Mondial, iar data de 27 martie a devenit, în România, zi de sărbătoare națională dedicată Unirii Basarabiei cu România.
Evenimentul a avut consecințe importante și în plan religios și identitar, Basarabia reintrând atunci și în spațiul bisericesc românesc. La peste un secol distanță, momentul din 1918 rămâne unul dintre reperele fundamentale ale istoriei naționale.
