390 de ani de la martiriul lui Miron Barnovschi: În trei ani a zidit câte biserici au făcut alții în decenii

Anul aceasta s-au împlinit 390 de ani de la moartea prin decapitare, la Constantinopol, a lui Miron Barnovschi, primul domnitor martir al românilor.

Militar de carieră, viitorul voievod al Moldovei s-a născut în 1590 la Toporăuți, în regiunea Cernăuți, de pe teritoriul de astăzi al Ucrainei.

Mama lui Miron Barnovschi era nepoată de soră a domnitorilor Ieremia și Simion Movilă și a Mitropolitului Moldovei, Gheorghe Movilă. Simion Movilă era tatăl mitropolitului de Kiev, Petru Movilă. Această înrudire i-a facilitat lui Miron accesul la tronul țării. De altfel, după preluarea domniei, el se va intitula „Io Miron Barnovschie Moghilă voevod”.

De menționat că prin căsătoria, în 1541, a domniței Maria, fiica domnitorului Petru Rareș, cu boierul Ion Movilă, familia Movileștilor se înrudește cu vechea dinastie a Mușatinilor, în care s-a născut Sf. Ștefan cel Mare.

Iar prin căsătoriile fiicelor domnitorului Ieremia Movilă cu mari nobili din Polonia, Movileștii se înrudeau și cu principii Europei.

Miron Barnovschi a deținut mai multe dregătorii (funcții administrative). Cunoscând limbile turcă și polonă, a fost implicat ca negociator („făcător de pace”) la tratativele care au urmat Războiului (turco-polon) de la Hotin (1621).

A domnit de două ori în Moldova: în perioadele ianuarie 1626 – iulie 1629 și aprilie-iulie 1633).

În timpul primei sale domnii a adoptat primul cod de legi de tip constituțional, a scăzut taxele și a adoptat mai multe reforme administrative.

A ctitorit bisericile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Ioan” din Iași, mănăstirile Bârnova (Iași) și Hangu (Valea Bistriței), și a finalizat ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimca de la Dragomirna. Cronicarul Miron Costin vorbește despre puterea neobișnuită a domnitorului de a zidi atâtea biserici în doar trei ani – muncă de zeci de ani a altor domni.

Se știe că iubea mult rugăciunea, stând îndelung în genunchi la icoane.

Prima domnie și-a încheiat-o din proprie inițiativă, pentru a nu pune biruri suplimentare asupra poporului, deoarece Înalta Poartă Otomană îi ceruse o creștere a tributului plătit anual.

După ce poporul l-a reales domnitor, el a răspuns acestei chemări la slujire și mers la Constantinopol pentru a obține recunoașterea Înalte Porți. Acolo a fost însă arestat și întemnițat la Edikule, apoi decapitat, la fel ca Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu peste mai mult de opt decenii.

Săpături făcute la Biserica Barnovschi, în 1996, au scos la iveală, din pardoseala bisericii, un mormânt considerat a-i aparține domnitorului martir.