“Libertatea este o mare responsabilitate…” Povestea unei femei care a supraviețuit violenței domestice și a decis să învețe o nouă meserie

În Cernăuți, la centrul de criză “Orașul Bunătății”, femeilor care au supraviețuit violenței domestice li se oferă sprijin pentru a însuși o nouă profesie. Pentru fiecare este selectată o profesie în mod individual, luând în considerare dorințele și abilitățile acestora. În prezent, femeile care au supraviețuit violenței în familie, participă la cursuri de masaj, de laminarea genelor, învață meseria de coafor, toate cheltuielile fiind suportate de mecenați, informează audiovizualul public Suspilne.

Olga, victimă a violenței domestice: ”A fost o agresiune fizică. Mereu se scuza. Avea astfel de accese de agresivitate… putea să mă lovească, să mă arunce la pământ… eram însărcinată. Mă trăgea de păr, apoi, după puțin timp, câteva minute, începea să plângă, să se scuze. Și apoi revenea la normal.  Gândeam că așa trăiesc toți, doar nu există familii ideale. Nu aveam un exemplu în viața mea. Tăceam, ascundeam cumva aceste momente… Mereu spunea că trebuie să nu spunem nimănui, să nu scoatem aceste certuri din casă. Și așa trăiam…

Odată, m-a lovit puternic la față și acum se observă. Am probleme serioase acum, iar la un ochi, ultima oară când m-a lovit… am o pată galbenă în interior. Nu e foarte vizibil, dar eu o simt.

Aveam undeva vre-o 20 de ani, eram tânără, nu înțelegeam prea multe. Îmi spunea că vrea o familie, dar nu m-am gândit că este o responsabilitate atât de mare, că este atât de dificil.  A început să bea. Ei bine, să bea a început încă de la începutul căsătoriei. Apoi a început să consume droguri… Am fugit de la soț   jumătate de an în urmă. Voiam să plec undeva, unde nimeni să nu mă cunoască, vroiam o viață din start…  O viață de  sinestătătoare, să înțeleg cine sunt, fără niciun sprijin. A fost fosrte greu… Alegerea libertății este o responsabilitate mare.

O prietenă a venit la mine, nu știa că vroiam să plec de la soț.  Ea m-a întreabat: ”Unde vrei să pleci?”.  I-am spus că nu știu, deocamdată…  Și atunci mi-a spus despre centrul de criză Orașul Binelu. Nu i-am dat un răspuns concret,  dar m-am gândit și … Două zile am călătorit până la Kiev, a fost greu, cu doi copii. Aveam doi copii și o valiză mare. Atât… Am plecat din regiunea Cerkasî. Am venit aici, la Cernăuți, aveam ochiul de culoare albastru-roșu-fiolet. M-am tratat în centrul de criză pentru victimile violenței domestice ”Orașul Bunătății”. Copiii au acum 3 ani și jumătate și 6 ani. Au văzut agresiune în familie…

La început a fost un pic stresant pentru toți, aici, în Orașul Binelui… mulți copii, oameni… și a trebuit să ne adaptăm la această atmosferă, Aici sunt psihologi, canoterapeuți, psihologi pentru copii și adulți. Acest lucru ajută foarte mult.

Aș fi putut alege orice direcție, mi s-au oferit multe aici, dar nu știam ce vreau să fiu. Voiam o profesie care să nu fie doar pentru mine, ci și utilă. Am ales masajul întâmplător, m-am gândit la multe direcții, dar în acest domeniu poți să te dezvolți ani de zile, e vorba de sănătate, iar mie îmi place să ajut oamenilor”.