16 august – Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor

În fiecare an, la 16 august este marcată Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor.

La 24 iunie 2020, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care se declară ziua de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor. Au votat “pentru” 258 de deputaţi, iar 40 s-au abţinut. Proiectul de lege a fost adoptat şi de Senat, Camera Deputaţilor fiind for decizional în acest caz.

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat la 16 iulie 2020 Decretul nr. 393/2020 privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Textul Legii nr. 134/2020 pentru declararea zilei de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 626 din 16 iulie 2020.

”În semn de conştientizare de către cetăţenii români a violenţelor şi persecuţiilor la care au fost şi sunt supuşi şi astăzi creştinii în lume se iluminează în roşu, între orele 20.00-24.00, următoarele clădiri: Parlamentul, Guvernul, sediile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, Arcul de Triumf şi Palatul Mogoşoaia”, se arată în articolul 2 al legii.

Potrivit articolului 3, cu prilejul acestei zile se pot organiza manifestări publice şi pot avea loc slujbe religioase, în locurile în care se desfăşoară evenimente comemorative autorizate, conform legii. Articolul 5 prevede că în ziua de 16 august, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES pot difuza în acest sens cu prioritate emisiuni şi materiale informative.

La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), cei patru fii ai săi şi Ianache Văcărescu au fost decapitaţi la Constantinopol. Având în vedere sfârşitul martiric al voievodului Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul său, şi apreciind viaţa sa mărturisitoare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, trecerea în rândul sfinţilor a celor şase martiri Brâncoveni. Astfel, ziua de 16 august a fost stabilită ca zi de prăznuire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache.

Sfântul Sinod a proclamat 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor. Cele două evenimente au fost aprobate la 29 octombrie 2012 de Sfântul Sinod al BOR, la propunerea patriarhului Daniel.

Cu prilejul Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la 26 iunie 2014, în Aula Academiei Române, a avut loc Sesiunea de comunicări ”300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu”, eveniment organizat de Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie şi Secţia de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, potrivit site-ului https://acad.ro/.

”Pentru conştiinţa creştină şi naţională a poporului român, domnitorul martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) este un simbol al dăruirii jertfelnice şi totale faţă de Dumnezeu şi de neamul românesc, un reper viu al curajului mărturisirii credinţei în Hristos şi al demnităţii naţionale”, se arăta în mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis cu acest prilej, menţionează site-ul Patriarhiei.

Constantin Brâncoveanu, un domn profund ataşat intereselor ţării şi ale neamului românesc întreg, după cum scria istoricul Nicolae Iorga, a ctitorit o serie de biserici şi mănăstiri: Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti (unde, în 1720, au fost aduse şi înhumate osemintele lui Constantin Brâncoveanu), Biserica Sfântul Sava din Bucureşti, Biserica de la Potlogi, Biserica de la Mogoşoaia, Mănăstirea Hurezi (sau Horezu), Mănăstirea Brâncoveni etc.

Constantin Brâncoveanu a fost şi un susţinător al ortodoxiei, culturii şi spiritualităţii popoarelor asuprite de Imperiul Otoman (lumea greacă, dar şi comunităţile din Asia Mică, Siria, Ierusalim sau Egipt). De asemenea, după ce Habsburgii şi-au instaurat stăpânirea în Transilvania, Brâncoveanu a acordat sprijin pe plan ecleziastic românilor de acolo împotriva unirii bisericii ortodoxe cu Roma sub presiunea Curţii de la Viena. Sprijinul său s-a manifestat prin tipărirea şi difuzarea de cărţi de cult în limba română, ctitorirea unor lăcaşuri de cult, precum biserica de la Făgăraş şi mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, danii pentru biserici şi schituri etc.