A murit scriitorul ucrainean Vasile Vascan, un adevărat prieten al comunității românești

În data de 7 decembrie 2023, la vârsta de 83 de ani, în orașul Cernăuți a încetat din viață cunoscutul scriitor ucrainean Vasile Vascan, un adevărat prieten al comunității românești.

Vasile Vascan a fost un pedagog, scriitor, activist civic și cultural ucrainean, membru al Uniunii Naționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Ucraina, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina (2006).

S-a născut la 4 noiembrie 1941 în satul Coteleu, fostul raion Noua Suliță.

În 1963 a absolvit Universitatea de Stat din Cernăuți, iar în 1981 – Școala Superioară de Partid de la Comitetul Central al Partidului Comunist al Ucrainei. A lucrat ca profesor, director de școală (în satul Coteleu), șef al Direcției pentru Educație al raionului Noua Suliță. În perioada 1975-1991 a fost implicat în activitatea partidului: șef al departamentului de propagandă și agitație, secretar al comitetului raional Noua Suliță al partidului, șef al departamentului ideologic al Comitetului Regional Cernăuți al Partidului Comunist al Ucrainei.

Din 1992 a fost adjunct al șefului, iar din 1996 – șef al Administrației Regională de Stat Noua Suliță. În perioada 1998-2003 a fost șeful Inspectoratului de Stat pentru Controlul Prețurilor din regiunea Cernăuți, iar din 2003 – lector la catedra de economie a Institutului Financiar-Juridic din Cernăuți.

Până în ultima clipă de viață, Vascan s-a dedicat cu pasiune activităților creative. A fost ales președinte al organizației regionale Cernăuți a Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina.

Primele încercări poetice ale lui Vascan datează din perioada școlii. În acea perioadă, publica poezii în presa locală, iar mai târziu au fost publicate peste 50 de cărți de poezie și proză. Printre cărțile sale se numără: „Invidiez aripile cocorului”, „Ștergarele – ca filele destinului”, „Meri iubirii”, „Drumul meu de cireș”, „Rugi sărate pe coacăz”, „Cuvânt din inimă”, „Cântecul sufletului”, „Culorile toamnei”, „Întâlnirile sunt sclipiri ale vieții”, „Constelația destinului”, „Și cuvântul deveni cântec”, „Ție, Ucraina, inimă și spirit”, „Casa lui Ivan”, „Școala noastră”, „Fidelitatea gospodinei”, „Casa roșie a lui Ivan Ignat”, „Buchet pentru Sofia”, „Pe muntele cântecului”, „Familia mea – Ecaterina”, „Tradiții Ohrimov”, „Steaua lui Vladimir”, „Slava lui Yaroslav”, „Șapte drumuri” etc.

Versurile lui Vasile Vascan au fost puse pe muzică, printre care „Ochi de mătasă” (1995), „Departe de casă” (1995), „Ștergarele” (1999; muzica lui Viktor Rurak), „Ucraina mea” (1996), „Destinul cazacilor” (1997), „În memoria lui Nazar Iaremchuk” (2001; muzica lui Ivan Derda).

De asemenea, Vasile Vascan este autorul versurilor și muzicii imnului raionului Noua Suliță.

El a fost decorat cu Medalia „Pentru gloria Cernăuților”. Este laureat al premiilor literare și artistice în cinstea lui Ștefan Sabadaș, Iurii Fedkovici, Isidor Vorobchevici. A primit distincția „Veteran de Onoare al Bucovinei” din partea Consiliului Regional Cernăuți al Organizației Veteranilor din Ucraina.

Vasile Vascan a fost un adevărat prieten al comunității românești din regiunea Cernăuți. A susținut cultura românească și a avut o contribuție semnificativă în promovarea valorilor culturale românești. Prin implicarea sa, el a devenit un intermediar cultural între cele două națiuni, demonstrând o înțelegere profundă a importanței păstrării și promovării diversității culturale.

De-a lungul carierei sale, Vasile Vascan a tradus poezii din limba română în limba ucraineană, punând astfel în lumină bogăția și frumusețea expresiei artistice din ambele culturi. Această activitate de traducere a fost nu doar o mărturie a abilităților sale lingvistice, ci și o manifestare a devotamentului său față de dialogul cultural.

Prin munca sa remarcabilă și prin sprijinul acordat culturii românești, Vasile Vascan a lăsat o amprentă durabilă în memoria comunității și a rămas un promotor al diversității culturale și al prieteniei între popoare.

Fotografii de Mihai Grosu