Jurnalist ucrainean: „Treilea Război Mondial nu a început doar pentru că Ucraina rezistă în fața agresiunii rusești”

Al Treilea Război Mondial nu a început doar pentru că Ucraina rezistă în fața agresiunii rusești. ”Putin se luptă de mult timp cu NATO și doarearece Ucraina rezistă, acest război nu a cuprins încă restul Europei. Înțelege, oare, Occidentul această amenințare?”, scrie jurnalsitul Pavlo Kozarin în paginile publicației ucrainene Gazeta.UA

În ultimii doi ani, Occidentul a încercat disperat să evite al Treilea Război Mondial. A limitat utilizarea propriilor arme pentru a lovi teritoriile Rusiei. Și nici nu încearcă să doboare rachetele rusești care zboară deasupra teritoriului său. Sunt îngrijorate (statele occidentale – n.r.) și de ideea de a trimite instructori pe poligoanele ucrainene. De multe ori insista asupra necesității “evitării unei escaladări” (cu Rusia – n.r.).

În tot ceea ce se întâmplă, pare a fi o încercare de a menține războiul în limite bilaterale, în spațiu și zone geografice. Occidentul încearcă disperat să rămână la logica în care a trăit-o în ultimele decenii. Și percepe războiul nostru ca pe principala piedică. E drăguț, dar nu va funcționa așa.

Istoria nu se repetă, doar rimează. Dacă ar trebui să găsim o analogie potrivită pentru Ucraina în secolul XX, aceasta ar fi Cehoslovacia prebelică. Cu acea diferența că în versiune noastră istorică Cehoslovacia nu a fost lăsată singură, ci dimpotrivă, i se oferea ajutor financiar și armament. Și în acest sens, suntem într-un fel, în 1940, doar că Wehrmacht-ul nu a invadat încă Polonia, și nu a ocupat Franța, nu bombardează orașele britanice – pentru că, ca și înainte, își tocește dinții militari cu armata Cehoslovaciei.

Toată stabilitatea Europei se datorează Ucrainei. Noi le oferim acest timp pentru reînarmare, le oferim șansa de a-și crește bugetele militare. Experiența noastră le permite să se adapteze la războiul modern. Europenii au ocazia să afle acum despre războiul între două armate profesioniste, deoarece până acum, experiența lor de război se rezuma la lupta împotriva mișcărilor partizane.

Iar atunci, când se gândesc la consecințele războiului, sunt speriați de înfrângerea Rusiei. Li se întrezărește riscul unei lovituri nucleare sau amenințarea destrămării necontrolate a imperiului.

Dar de ce nu se întreabă, ce se poate întâmpla în cazul înfrângerii Ucrainei? Milioane de refugiați… Lagăre de concentrare și represiuni. Zeci de noi orașe Mariupol și sute de noi Bucea… O catastrofă umanitară și tancuri rusești lângă granițele Alianței. Și cel mai important lucru – convingerea Moscovei că a reușit să câștige primul act al războiului cu Alianța Nord-Atlantică…

Occidentul poate să nu se considere parte a conflictului (războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei –n.r.), dar mult mai important este că Moscova îl consideră parte a conflictului. Rusia trăiește în propria sa logică, și în lumea ei reală, luptă de doi ani nu cu un stat independent, ci cu avangarda unui  imperiu ostil. O eventuală înfrângere a Ucrainei Moscova o va interpreta doar ca dovadă a slăbiciunii altora. Și poate decide că succesul atins trebuie să fie extins.

Particularitatea constă în faptul că Ucraina este acum ca un baraj. Un dig ce oprește furia naturii. Același dig care protejează Europa în fața unui război global, un baraj care, dacă va fi distrus, toți ceilalți vor trebui să adune uniforme militare pentru fermierii lor și să-i trimită în tranșeie. Războiul nostru rămâne bilateral și localizat doar pentru că încă rezistăm. În momentul în care nu vom mai avea resurse pentru aceasta – războiul va ajunge și la ceilalți… În imperiu nu există granițe – există doar orizonturi. Și dacă președintele rus consideră lumea în care a crescut una perfectă, atunci să privim harta Europei din anii ’70.

În tot ce trăim astăzi,  nu este o deviație. Nu este o distorsiune aleatoare, nu este o greșeală a istoriei și nu este un capriciu al dictatorului. Este realitatea care a fost pregătită pentru toți, dar această cale a trebuit să fie parcursă de țara noastră. Dacă vom pierde, cei, care vor supraviețui, vor putea întotdeauna să spună sacramentalul “v-am avertizat”. Cel mai important este să fie cineva care să spună acest lucru…

Nu ne întrebăm: vor lupta armele europene? Întrebarea, este de fapt – cine va lupta? Poate Ucraina – și atunci vecinii noștri ar putea păstra pentru ei rolul confortabil de spate al frontului, de buzunar (sursă de finanțare  –n.r.) și atelier de reparații. Sau poate, chiar Europa însăși – dacă alegătorii ei se vor “plictisi de război” și vor decide că Ucraina trebuie să se apere singură. Dacă Cehoslovacia nu ar fi fost lăsată singură, soarta celui de-al Doilea Război Mondial ar fi putut fi pus sub semnul întrebării.  Iar al Treilea Război Mondial nu începe doar pentru că Ucraina continuă să lupte.