Astăzi, deși cerul e posomorât de dimineață, undeva, din înălțimi senine, ne zâmbește un „Crai nou pe cerul Bucovinei”, așa cum și din cartea noastră (a Doinei Cernica și a mea), dedicată lui Ciprian Porumbescu.
Punem, pe lângă păharul de vin, tot ce avem mai frumos din bogăția toamnei și pentru el. Îl pomenim cu dragoste și mândrie mai ales astăzi – sub protecția Sfintei Parascheva, sărbătorită în România, sub Acoperământul Maicii Domnului, la noi, în nordul Bucovinei. S-a născut pe pământul nostru, la Izvoarele Sucevei, Șipotele Putilei de astăzi, ca să ne amintească mereu că suntem un popor pogorât din baladă.
Atâta bucurie aduce Ciprian Porumbescu românilor de pe meleagurile noastre, din Țară, dar și oamenilor străini de pe pământuri îndepărtate. Astăzi ne întoarcem cu 172 de ani în urmă, la ziua nașterii acestui miracol românesc. Cel de-al doilea fiu, Ciprian, sărutat de divinitate, a apărut pe lume într-o casă de bârne astupată cu mușchi de pădure, fără podea pe jos, așa cum erau toate bordeiele sărmanilor huțuli.
Cu toate că localitatea Șipote, unde a fost trimis preotul Porumbescu imediat după hirotonire, era, conform scriselor sale, una dintre cele „surghiunite din lume” și cea mai răsfirată comună din munții Bucovinei, parohul a slujit cu bucurie enoriașilor de acolo. Cu puterile proprii a ridicat o școală și a adus un clopot la biserică. Primii săi trei fii (Emilian, 1852, Ciprian, 1853, și Ștefan, 1856) s-au născut acolo. După doi ani de slujire la Boian, fiind rău privit de superiori din cauza sentimentelor sale patriotice românești, a fost trimis din nou la Șipote. Acolo a fost primit cu dragoste de enoriași, părintele potolindu-le duhul rebel contra stăpânirii și salvându-i pe mulți de la spânzurătoare.
Copilăria lui Ciprian, în acele condiții austere, a avut și partea sa luminoasă. Iată doar un episod din viața duhovnicească a tatălui său, scriitorul Iraclie Porumbescu, și din anii prieteniei cu Miculi, care ne duce cu gândul la originea românească a rutenilor/huțulilor din Bucovina. Acest subiect este abordat și de Mihai Eminescu în publicistica sa (a se vedea „Românii și celelalte etnii din Bucovina”).
Așadar, la Șipote, familia preotului Porumbescu a avut bucuria să-l găzduiască de mai multe ori în casa sa pe oaspetele drag, Carol Miculi. Câteva veri la rând, până în 1864, renumitul compozitor, fost student al lui Frederic Chopin, și le-a petrecut la Șipote, pentru a culege cântece populare românești. Miculi a fost primul profesor care l-a învățat pe micuțul Ciprian să citească notele muzicale și să cânte la pian. Putem spune că el a descoperit și a stimulat acea scânteie divină ce lumina în sufletul viitorului compozitor al „Baladei”.
Carol Miculi este cunoscut și ca realizatorul primelor culegeri de folclor muzical. El a publicat 48 de piese românești pentru pian, din care 16 sunt din Bucovina. De asemenea, lui îi aparține melodia la versurile lui Alecsandri „Dulce Bucovină”, precum și o variantă la „Hora Unirii”; el a publicat prima variantă a doinei românești „Mândră floare-i norocul”. În patru caiete ale compozitorului, cu 12 arii naționale românești, majoritatea sunt cele culese și transcrise pentru pian la Șipote, printre ele melodii care au legătură cu subiecte din proza lui Iraclie Porumbescu, inspirate din tezaurul folcloric al localnicilor.
Nu trebuie să ne întrebăm din ce neam suntem, căci sufletul ne spune atunci când ascultăm muzica lui Ciprian Porumbescu. În toamna anului său jubiliar, 2023, am reușit să ajungem câțiva împătimiți de istoria neamului, împreună cu scriitorul Ion Filipciuc, pe locurile de legendă ale nașterii compozitorului.
În același an, bogat în evenimente dedicate lui Ciprian Porumbescu, la Cernăuți, la invitația Consulului General al României, Irina Loredana Stănculescu, descendenta familiei Porumbescu, doamna Stanca Scholz-Cionca și-a lansat volumul „Ciprian Porumbescu. Jurnal 1879, Cernăuți-Stupca”, aducându-ni-l pe un Ciprian mai puțin cunoscut. Din paginile elegantului album ne reapare studentul rebel și romantic, cu sufletul său veritabil – un tânăr care se trezea dimineața din vis cu numele iubitei Berta, dar era la fel de tare îndrăgostit de vioară, mireasa sa, cea mai fidelă iubită.
Ori de câte ori ascult Balada lui Ciprian Porumbescu mă întreb dacă este cineva pe lume care nu și-ar dori să fie din același neam cu compozitorul?!
Maria Toacă
