Drumul din această primăvară al cenaclului literar transfrontalier „Mașina cu poeți” a dus, ca de fiecare data în ultimul deceniu, spre inima Bucovinei istorice – Cernăuți. În atmosfera încărcată de simbolurile acestui miez de Mărțișor, la Palatul Național al Românilor, poeți de pe ambele maluri ale frontierei au redeschis, metaforic, Poarta Raiului prin cuvânt.
Evenimentul a fost marcat de emoție, recitaluri poetice, momente muzicale și un minut de reculegere dedicat celor care au trecut în eternitate. Deși participarea oaspeților din România a fost mai restrânsă, căldura revederii și bucuria întâlnirii au rămas neschimbate, confirmând forța unei comunități literare unite prin limbă și sensibilitate. Un moment important al reuniunii l-a constituit inițierea unui proiect editorial ambițios: o antologie care va reuni creațiile membrilor cenaclului. Inițiativa a fost discutată de Nicolae Șapcă și Constantin Horbovanu, doi dintre pilonii acestui proiect cultural transfrontalier.
Poetul Constantin Bulboacă din Fălticeni, județul Suceava a declarat că fiecare revenire la Cernăuți este „o reîntoarcere la rădăcină, la un spațiu în care poezia nu este doar rostită, ci trăită profund”. Artistul a subliniat importanța acestor întâlniri în păstrarea identității culturale românești în afara granițelor. La rândul său, Maria Crețu, cunoscută drept o fidelă păstrătoare a memoriei poetului Nicolae Labiș, a descris participarea sa ca fiind „un dar sufletesc”. Ea a evidențiat legătura spirituală dintre Bucovina și poezie, evocând emoția de a recita într-un spațiu atât de încărcat de istorie.
Gazda evenimentului, Vasile Bâcu, a accentuat rolul cenaclului ca punte între generații și teritorii: „Mașina cu poeți nu este doar un proiect literar, ci o stare de spirit care unește oameni și destine prin cuvânt.” Evenimentul s-a încheiat într-o notă de voie bună, condimentată cu epigrame și momente de umor, demonstrând încă o dată că poezia poate fi, în egală măsură, profundă și luminoasă. După zece ani de existență, „Mașina cu Poeți” (Cernăuți-Suceava) continuă să circule de o parte și de alta a Bucovinei, transportând nu doar versuri, poeți, dar și identitate, memorie și speranță.
