Cum să ne rugăm ca rugăciunea noastră să fie auzită și bineplăcută lui Dumnezeu?

Dintotdeauna aceasta a fost o întrebare care îi interesează pe creștini. Cum să ne rugăm? Mai ales acum, când suntem în această stare deosebit de grea pentru toți. Știm că doar rugăciunea sfântă și curată este roditoare și bineplăcută lui Dumnezeu.

Deci cum să ne rugăm? Mai întâi trebuie să știm că atunci când ne rugăm nu trebuie să cerem de la Dumnezeu lucruri care ar putea să-i păgubească sau să aducă ceva și mai rău altor creștini asemenea nouă. Să nu-i cerem lui Dumnezeu bunuri nefolositoare pentru viața noastră, sau bunuri care le-am folosi pentru satisfacerea patimilor noastre. Rugăciunea noastră trebuie să izvorască din inimă. Din adâncul inimii să-i cerem lui Dumnezeu ceea ce cu adevărat este folositor pentru sufletul nostru. Pentru aceasta este nevoie ca rugăciunea să fie inspirată din credința neclintită și nădejdea statornică în Dumnezeu.

Cu cucernicie deplină și cu supunere față de voia lui Dumnezeu să ne rugăm. Atunci când ne rugăm, să ne hotărâm sincer și să dorim sincer să părăsim păcatele și să nu ne mai întoarcem la ele. Să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne dăruiască liniștea adevăratei rugăciuni, căci altfel niciodată nu ne vom putea ruga corect. Fiecare credincios este dator să se roage nu numai pentru sine, ci și pentru semeni și pentru frații săi.

Dorința fierbinte a omului de a fi mereu în legătură cu Sfânta Treime, de a se ruga, o vedem la Sfinții Apostoli când cer: „Doamne învață-ne să ne rugăm” (Luca 11, 1). Însuși Mântuitorul îndeamnă pe ucenicii Săi și prin ei pe noi: „Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” (Matei 26, 41). Domnul Iisus Hristos ne-a asigurat că „toate câte veți cere rugându-vă cu credință, veți primi” (Matei 21, 22). Tot așa ne asigură și Evanghelistul Ioan: „Dacă cerem ceva după voința lui Hristos Domnul, El ne ascultă” (Ioan 5, 14). Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să „stăruim în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire” (Coloseni 4, 2). Rugăciunea este acest dialog viu și personal al omului cu Dumnezeu, ea fiind „Vorbirea minții cu Dumnezeu”, după cum ne spune Evagrie Ponticul („Cuvânt despre rugăciune”, Filocalia, vol. I, p. 88).

Pentru a fi ascultată de Dumnezeu, rugăciunea trebuie să fie sinceră, curată și nepătimașă. Dintr-o astfel de rugăciune izvorăsc următoarele virtuți: „Dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-26). Dacă rugăciunea nu este însoțită de smerenie, de dragoste, de bunătate, ea este o rugăciune făcută din „obișnuință”. Când te rogi, ai multă bucurie în suflet.

Rugăciunea aduce multă mângâiere sufletească, pace și bucurie, ea ne unește cu Sfânta Treime, izvorul vieții veșnice, și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm toate greutățile vieții și să pregustăm încă din viața aceasta arvuna și bucuria Învierii și a vieții veșnice Confruntați cu multiplele probleme existențiale ale omului de astăzi, observând criza morală prezentă în societate, greutățile și încercările mari prin care trece omenirea astăzi, suntem datori să ne apropiem mai mult de Dumnezeu pentru că singura nădejde statornică a omului rămâne rugăciunea.

Doar rugăciunea poate schimba pe om și poate atrage milostivirea lui Dumnezeu asupra întregii lumi. Apropiindu-ne de Dumnezeu prin rugăciune și paza sfintelor Sale porunci putem dobândi toate cele ce ne sunt nouă de folos. De aceea este necesar să ne deprindem cu rugăciunea pentru a îndeplini cuvântul de îndemn al Sfântului Apostol Pavel de a ne ruga neîncetat. Să ne rugăm pentru mântuirea strămoșilor, a părinților, a fraților, pentru cei de un neam cu noi, pentru pacea a toată lumea, pentru țară, potrivit îndemnului prorocului care zice: „Căutați binele țării și vă rugați Domnului pentru ea, că de propășirea țării atârnă și fericirea voastră (Ieremia 29, 7).

Pentru BucPress:

preotul Igor Andronachi, parohul Bisericii din Movila, ținutul Herța