31 august 1989, o zi crucială pentru Republica Moldova, ziua revenirii la alfabetul latin. Trecerea la alfabetul latin a fost un eveniment istoric și totodată o victorie binemeritată a intelectualilor basarabeni. În timpul celui de-al doilea război mondial, pentru a rupe mai ușor un popor în bucăți, în Basarabia alfabetul latin a fost înlocuit cu cel chirilic printr-un decret stalinist. Intelectualii basarabeni nu s-au împăcat niciodată cu această mare nedreptate. La 31 august 1989 cetățenii Republicii Moldova au adus limba română acasă, dovadă a curajului și apărării demnitatății de neam. Flacăra aprinsă la Chișinău a ajuns și în teritoriile istorice populate de români.
Alfabetul latin în școlile din regiunea Odesa a fost introdus odată cu Republica Moldova. Rolul de ambasador al limbii române în regiune a aparținut cadrelor didactice și intelectualilor, care repede au înțeles pericolul întârzierii introduceriil imbii române.
Anul 1989 a fost un an dificil pentru cadrele didactice atât din Republica Moldova cât și pentru noi, profesorii din școlile naționale din Ucraina. Aveam nevoie de abecedare după care să studiem alfabetul latin, aveam nevoie de lucrări metodice, după care să studiem grafia latină și scrierea corectă a limbii române. Noi realizam atunci că întârzierea introducerii alfabetului latin în locul alfabetului chirilic ne va rupe de Republica Moldova.
Învățătorii și profesorii din școlile naționale au fost cei care și-au asumat responsabilitatea de a aduce alfabetul latin în școală și de a merge într-un pas cu Republica Moldova. Am început trecerea la grafia latină cu ajutorul cărțuliei ”Сэ читим, сэ скрием ку литере латине/ Să citim, să scriem cu litere latine”, autori Vlad Pohilă și Vitalia Vangheli-Pavlicenco – cărțulie simplă, cu 30 de pagini, dar care a pus bazele trecerii la limba română în Republica Moldova și în teritoriile istorice românești.
Românii din regiunea Odesa au făcut tot posibilul ca nu cumva să rămână în urmă de Republica Moldova în tot ce era legat de trecerea la grafia latină. Întârzierea ne-ar fi dus la ruperea pentru totdeauna de conaționalii noștri din republica Moldova și România. În primul rând, noi am găsit punți de legătură la Chișinău și aproape săptămânal cineva dintre noi ajungea la Chișinău pentru a prelua de acolo colete cu cărți și ziare pe care le repartizam prin toate școlile din regiunea Odesa. Am completat bibliotecile școlare cu cărți aduse din Republica Moldova și România. Am adus și am reparizat elevilor claselor ciclului secundar cărțile ”Сэ читим, сэ скрием ку литере латине/ Să citim, să scriem cu litere latine”, autori Vlad Pohilă și Vitalia Vangheli-Pavlicenco și ”Grafia latină pentru toți”, autor Vlad Pohilă. Acestea au fost primele ”Abecedare” pentru eleviii din școlile naționale. De aceste cărți s-au folosit și cadrele didactice în primul an de trecere la grafia latină. Au urmat Abecedarele pentru elevii claselor primare aduse ca donație din România. Casa presei din Chișinău a început editarea ziarelor pentru copii ”Tînărul Leninist” și ”Florile dalbe” folosind alfabetul latin și aceste ziare ajungeau în școlile noastre, erau folosite de către cadrele didactice la orele de lectură pentru a învăța elevii să citescă cu caractere latine. Noi, cadrele didactice, învățam să citim în limba română odată cu elevii! Așa a fost trecerea la grafia latină în Republica Moldova, așa a fost trecerea la alfabetul latin în școlile naționale din regiunea Odesa.
Totul părea să meargă bine până când Ministerul Învățământului de la Kiev și administrația de stat a regiunii Odesa au pus la cale un atac împotriva limbii române în regiunea Odesa. De la 1 septembrie 1999 s-a cerut restabilirea grafiei chirilice în școlile cu predare în limba română. Asociația ”Alianța Creștin-Democrată a Românilor din Regiunea Odesa” și cadrele didactice din școlile naționale s-au opus vehement trecerii la grafia chirilică. Drept rezultat, în 1999 Ministerul învățământului de la Kiev ordonă editarea manualelor de ”limbă moldovenească”, adică limbă diferită de cea română.
Ce am reușit noi? Chiar dacă au fost editate manuale de Limbă moldovenească, ele erau în grafie latină, nu erau editate în grafie chirilică ca manualele din Transnistria. Aceasta era miza Ministerului de la Kiev – de a ne încadra în programul limbii moldovenești din Transnistria. Păstrarea grafiei latine în școlile naționale din regiunea Odesa a fost colacul de salvare al limbii române în școlile noastre. Consecințele luptei cu sistemul l-am simțim personal, în noiembrie 1999 am fost eliberată din funcția de director al școlii medii de cultură generală din Frumușica Veche (Starosillia).
A durat o perioadă de luptă destul de lungă a asociațiilor românești din regiunea Odesa pentru revenirea la limba română. Au fost trimise mii de scrisori, adresări, cereri la adresa Kievului și abia în toamna anului 2023 statul ucrainean în sfârșit a renunțat la glotonimul ”limba moldovenească” și a cerut școlilor să înlocuiască limba moldovenească de predare cu limba română. Începând cu 1 ianuarie 2024 toate școlile naționale din regiunea Odesa au modificat statutul, înlocuind glotonimul Limba moldovenească cu Limba română ca limbă a minorității naționale.
Pe 7 august 2025, chiar în ziua vizitei Ministrului Afacerilor Externe al României Oana Țoiu la Kiev mai multe agenții de presă scriau despre intenția Guvernului Ucrainei de a institui în Ucraina Ziua Limbii Române. Inițiativa de instituire a Zilei Limbii Române în Ucraine vine nu din partea Guvernului Ucrainei, ci din partea mediului asociativ românesc din Ucraina. La moment suntem la stadiul de inițiativă a românilor din Ucraina. Sperăm, că până la vizita la Kiev a președintelui României Nicușor Dan, președintele Ucrainei să semneze decretul de instituire a Zilei Limbii Române în Ucraina.
Astăzi, toți românii sărbătoresc Ziua Limbii Române, una dintre valorile ce ne definesc, ne păstrează identitatea de neam.
La mulți ani, Limba Română!
