În Cimitirul vechi din Cernăuți are loc restaurarea „Detrunchiatului” – un monument emblematic pentru comunitatea românească

În cimitirul vechi de la marginea suburbiei Horecea a orașului Cernăuți se găsește un monument emblematic pentru comunitatea românească. I se spune „Detrunchiatul” și reprezintă istoria vie a Moldovei unice și istorice. Din partea stângă a trunchiului acestui stejar se desprinde o ramură mai subțire, pe care a fost însemnat 1775, anul când a fost anexată Bucovina de către Imperiul Habsburgic, iar din partea dreaptă a trunchiului pornește o ramură mai groasă pe care se poate citi: 1812, adică anul anexării Basarabiei de către Imperiul Țarist. Cele două ramuri sunt trase cu un lanț de fier spre tulpina groasă și viguroasă (a patriei), pe care este încrustat anul 1918, semnificând unirea celor două provincii istorice românești cu țara-mamă, iar un epitaf în versuri fiind inscripționat în memoria consilierului consistorial Zaharia Voronca (30.IX.1851-17.VII.1920) – unul dintre cei mai activi membri ai Societății Academice Arboroasa înființată la Cernăuți, poreclit “Detrunchiatul”, aluzie la activitatea sa din cadrul Societăţii Arboroasa;
1918, anul revenirii la patria mamă a ținuturilor smulse de imperiile vecine.
A suferit alături de colegii săi de la Teologie – Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Ortizie Popescu, Eugen Siretean – opresiunea autorităților habsburgice, care au desființat Societatea academică studențească Arboroasa, iar pe conducători au încercat să-i condamne în “Procesul Arboroasei”.
Zaharia Voronca trece după un an în Regat, în România, unde va fi pedagog şi profesor de limbă latină şi limbă germană, la Liceul Nou Iaşi, înregistrat cu numele Zaharicescu Detrunchiatul.
Chemarea la luptă şi entuziasmul arborosean s-au manifestat în versurile pline de patriotism ale lui Ciprian Porumbescu şi Constantin Morariu, precum şi în versurile bardului Bucovinei, D. Petrino. Ciprian Porumbescu avea să compună “Hora detrunchiaţilor”, o aluzie la detrunchierea de la 1775, iar Constantin Morariu răspundea prin “Cântecul nedetrunchiaţilor”. Voronca a fost foarte apropiat de Ciprian Porumbescu.
Zaharia Voronca avea să fie un vrednic slujitor al Sfântului Altar în Biserica Adormirea Maicii Domnului din satul Mihalcea (de lângă orașul Storojineț), unde a fost preocupat să atragă cât mai mulţi copii la învăţătură şi să trezească conştiinţa naţională a românilor.
A murit la scurtă vreme după Marea Unire (în 1921), iar pe trunchiul funerar care îi străjuieşte mormântul – simbol al trupului tăiat al unui arbore falnic – au fost scrise versurile “Dormi ticnit în Arboroasa/ Nu mai suntem detrunchiaţi/Te-au închis c-ai plâns pe Mama/ Azi la sânu-i adunaţi”.
În prezent, Asociația pentru Protecția Patrimoniului București, sub conducerea doctorului Laurențiu Dragomir, un restaurator acreditat de Ministerul Culturii din România, a inițiat un proiect de restaurare a acestui monument, precum și a altor morminte și monumente semnificative din cimitirul central al Cernăuților. Această inițiativă este posibilă datorită sprijinului statului român și reprezintă un omagiu adus istoriei și identității românilor bucovineni.
Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale „Arboroasa”
Urmăriți-ne pe Telegram