Atacurile ucrainene repetate asupra rafinăriilor și obiectivelor strategice din Rusia, la mare distanță de front, scot la iveală limitele apărării antiaeriene a țării, apreciază presa independentă rusă. Ele arată și fragilitatea tot mai mare a sistemului energetic, aflat totuși în centrul efortului de război al Kremlinului, arată Courrier international.
Petrol în clocot revărsându-se pe străzile din Tuapse, în ținutul Krasnodar. O mașină al cărei portbagaj s-a topit din cauza căldurii. Un al treilea atac în două săptămâni asupra acestui oraș portuar din sudul Rusiei provoacă incendii, evacuări și consecințe ecologice grave. În orașul deja afectat, după loviturile precedente, de o „ploaie neagră” și de o pată de hidrocarburi pe mare, o coloană de fum „se întinde pe zeci de kilometri”, iar localnicii spun că „respiră petrol” sau că „le este frică să-și lase copiii să iasă afară”, descrie Novaia Gazeta Europe.
Departe de a se limita la litoralul Mării Negre, ofensiva aeriană ucraineană pătrunde acum în adâncul teritoriului rus. În dimineața zilei de 29 aprilie, publicația aflată în exil The Moscow Times a relatat că „drone ucrainene au atacat instalații din sectorul energetic rus la peste 1.500 de kilometri de frontieră”. În regiunile Orenburg și Perm, „obiective industriale au luat foc”, au indicat autoritățile locale, în timp ce canale locale de Telegram au vorbit despre incendii la rafinăria Orsknefteorgsintez și la o importantă stație de pompare a Transneft. Această adâncime strategică devine normă.
Vot Tak a identificat „cel puțin douăsprezece infrastructuri petroliere lovite de la începutul lunii”, inclusiv în Crimeea anexată. Pentru analistul și jurnalistul militar Serghei Auslander, intervievat de acest media independent de limbă rusă, „la un moment dat, cantitatea s-a transformat în calitate”. După ce a vizat apărarea antiaeriană rusă, Ucraina lovește acum „obiective sensibile pentru regim”, desfășurând „sute de atacuri pe zi”. Un ritm care face, în opinia sa, protejarea teritoriului „fizic imposibilă”.
În 2025, loviturile au fost „de trei ori mai numeroase”, iar în 2026 „au loc literalmente în fiecare zi”, adaugă un alt expert militar, Ivan Lîsiuk. Dacă regiunile de frontieră Briansk, Belgorod sau Kursk concentrează încă o parte dintre interceptări, „observăm în fiecare an tot mai multe teritorii atinse”. Războiul, insistă el, se instalează în profunzimea Rusiei.
Canalul Current Time, afiliat Radio Free Europe/Radio Liberty, descrie și el această neputință tot mai mare. În pofida tentativelor de a contracara dronele prin oprirea internetului, nu se constată „niciun efect” real, afirmă categoric expertul în aviație și cercetătorul de la Universitatea Națională de Aviație din Ucraina, Valeri Romanenko. Aparatele „dispun de sisteme autonome de ghidare în faza finală”, ceea ce le face insensibile la asemenea măsuri. Unele instalații sunt, de altfel, lovite în mod repetat, precum la Sîzran, în regiunea Samara, unde rafinăria a fost din nou atacată pe 22 aprilie, după oprirea activității sale, amintește Deutsche Welle în limba rusă. O tactică ce arată, potrivit lui Romanenko, atât un deficit de apărare, cât și o strategie metodică de „recunoaștere, apoi de distrugere completă”.
Problema, continuă specialistul în direct la Current Time, ține și de distribuirea mijloacelor de apărare. „27 de sisteme antiaeriene protejează reședința lui Vladimir Putin de la Valdai”, lăsând alte zone critice expuse. Aceeași analiză este împărtășită de Serghei Auslander în Vot Tak, potrivit căruia infrastructurile strategice precum „porturile sau rafinăriile” ar fi trebuit să constituie o prioritate, dar „acest lucru nu a fost făcut”, din cauza lipsei unor „sisteme de apărare aeriană suficiente și eficiente”.
Iar fiecare obiectiv lovit cântărește greu. „Fiecare rafinărie distrusă”, scrie Novaia Gazeta Europe într-un alt articol, înseamnă „sute de milioane sau miliarde de dolari pierduți”, obiectivul fiind acela de „a priva Rusia de resursele necesare pentru finanțarea războiului”. Din aproximativ 2.500 de rezervoare petroliere aflate în partea europeană a Rusiei, „aproape 300 au fost deja distruse sau avariate”, subliniază specialistul în piața petrolului și gazelor Mihail Krutihin. La Tuapse, de exemplu, rafinăria – care produce 240.000 de barili pe zi, adică 4,4% din producția națională – este un nod strategic, portul său asigurând între 10 și 11% din exporturile de produse petroliere, potrivit editorialistului economic al publicației aflate în exil Denis Morohin. O lovitură „sensibilă pentru veniturile Rosneft”, totuși nuanțată de creșterea puternică a cotațiilor mondiale ale petrolului, care ar putea compensa aceste pierderi, estimează expertul.
În fața escaladării de la Tuapse, Vladimir Putin a luat cuvântul pentru prima dată marți, 28 aprilie, și a încercat să liniștească opinia publică. Citat de agenția de stat TASS, liderul de la Kremlin a recunoscut că incendiul de la Tuapse ar putea avea „consecințe ecologice”, afirmând în același timp că nu există „amenințări serioase”, după ce calificase lovitura drept „terorism”.
BucPress
