La școala din satul Volcineții Noi, regiunea Cernăuți, învață doar 15 elevi. Instituția funcționează exclusiv ca școală primară. În același timp, anul trecut nu s-a reușit formarea unei clase întâi, iar din cauza natalității scăzute se estimează că, în următorii ani, în unele clase vor fi doar unul sau doi copii. Din acest motiv, viitorul instituției rămâne incert, informează audiovizualul public SUSPILNE.
Numărul copiilor a scăzut considerabil, mai ales după începutul invaziei ruse pe scară largă. Unele familii au plecat peste hotare. Cu toate acestea, localnicii spun că școala rămâne singurul centru educațional și cultural al satului.
Pe lângă școala primară, în cadrul instituției funcționează și o grădiniță frecventată de 16 copii. Deși numărul elevilor este mic, părinții spun că nivelul de predare este unul bun. Natalia Alekseeva, mama unei eleve și a doi copii preșcolari, afirmă că avantajul claselor mici este atenția individuală acordată fiecărui copil.
„Când clasa este mică, profesorul poate lucra cu fiecare elev separat. Practic, toate disciplinele devin aproape lecții individuale. Într-o școală mare, unde sunt până la 30 de copii într-o clasă, profesorul nu poate fizic să acorde atenție tuturor”, spune femeia.
Fiica ei, Alexandra, învață în clasa a doua și spune că se simte confortabil într-o clasă mică, unde orele nu sunt plictisitoare. Familia apreciază și faptul că școala este aproape de casă, iar copiii pot merge pe jos. Dacă eleva ar studia la liceul din Cerepkivți, aflat la câțiva kilometri de Volcineții Noi, ar trebui să meargă zilnic cu autobuzul școlar. „Pentru un copil atât de mic, drumul cu autobuzul este obositor. Copilul e mic, iar ghiozdanul este greu”, spune mama elevei.
O altă localnică, Olga Kopiiciuk, povestește că nepoata ei a trecut cu greu prin adaptarea la o altă școală, după transfer. „Cel mai dificil a fost zgomotul — copiii alergau pe scări, se împingeau și făceau multă gălăgie. Pentru noi, această școală este centrul cultural și educațional al satului”, afirmă femeia.
Școala din Volcineții Noi, aflată în comunitatea Hliboca din regiunea Cernăuți, este filială a liceului de bază din Cerepcăuți, explică directorul instituției, Vasîli Kameniuk.
Potrivit Nataliei Tkaciuk, directoare interimară a filialei, anul trecut nu au existat suficienți copii pentru formarea unei clase întâi. Pentru anul de studii următor, părinții au înscris deja cinci copii — numărul minim necesar pentru deschiderea clasei. „Din păcate, natalitatea este foarte scăzută și avem puțini copii. În următorii ani nici nu vedem posibilitatea formării unei noi clase întâi. Sunt doar unul sau doi copii de vârstă școlară. În perspectivă, poate va rămâne doar grădinița, iar poate vom fi nevoiți să suspendăm activitatea școlii”, spune Tkaciuk. Ea afirmă că natalitatea era deja în scădere înainte de război, însă după invazia pe scară largă situația s-a agravat considerabil. Multe familii au plecat din sat împreună cu copiii, iar altele nu îndrăznesc să mai aducă pe lume copii.
În prezent, în instituție lucrează doi profesori și doi educatori pentru preșcolari. De asemenea, școala are asistenți, personal auxiliar, asistentă medicală și bucătăreasă. Deși numărul profesorilor este mai mic decât cel al claselor, lecțiile sunt organizate astfel încât unele discipline să fie predate simultan pentru două clase.
„Clasele a doua și a patra formează o clasă-complet. Profesorul începe lecțiile cu elevii din clasa a doua — citire, matematică și limba ucraineană. Apoi se alătură și elevii clasei a patra, iar împreună desfășoară ore de educație tehnologică, muzică, educație fizică. După aceea, elevii mai mici își încheie programul, iar cei din clasa a patra continuă lecțiile”, explică Tkaciuk.
Diriginta clasei a patra, Tetiana Zavolotnik, spune că în prezent clasa absolventă are doar patru elevi. Cea mai numeroasă clasă pe care a coordonat-o în această școală a avut opt copii. „Când am venit aici să lucrez, după experiența în clase cu 16–24 de elevi, credeam că într-o școală mică îmi va fi foarte ușor. Dar responsabilitatea este enormă atunci când în fața ta sunt doar câțiva copii. Te gândești că nu ai dreptul să nu reușești să îi educi bine”, afirmă profesoara.
Învățătoarea clasei a treia, Mariana Deșciuk, afirmă că școala dispune de echipamentele necesare pentru desfășurarea procesului educațional. „Avem planșe didactice, microscoape, imprimantă, laminator și calculator. Nu avem tablă interactivă, însă multe școli rurale nu dispun de asemenea dotări”, spune ea.
În instituție a fost amenajată și o toaletă interioară pentru copii, iar una dintre încăperi este folosită drept sală de sport. „Bucătăria este foarte mică. Avem o singură plită electrică, dar în cazul întreruperilor de curent folosim imediat soba pe lemne. Adăpostul este amenajat în subsol — am făcut reparații și am adus tot ce este necesar”, spune Tkaciuk.
Școala a devenit filială a liceului din Cerepcăuți în anul 2021, precizează directorul Vasîli Kameniuk. „Instituția și-a pierdut codul propriu și ștampila și a trecut în subordinea noastră. Anterior era Complexul educațional Volcineții Noi, iar acum este filială.
Din anul 2027, liceul din Cerepcăuți va deveni gimnaziu, iar elevii vor putea studia acolo doar până în clasa a IX-a, a declarat pentru audiovizualul public primarul comunității, Hrihorii Vanzuriak. După clasa a IX-a, copiii își vor putea continua studiile în localitățile Hliboca și Dimca.
sursă foto: Suspilne
BucPress
