Își trăiește viața ajutându-i pe cei aflați în suferințe… Povestea tânărului român din nordul Bucovinei – Dumitru Cozma (VIDEO)

Oameni și destine, vieți distruse. La Centrul pentru refugiați „Salvăm Ucraina” din Cernăuți am întâlnit oameni cu suflet mare, tineri români și ucraineni, care chiar din primele zile ale războiului nu au fost indiferenți de ceea ce se întâmplă în țara noastră. Sute și mii de oameni: copii, mame, bătrâni, fugind din calea războiului au găsit liniște și adăpost la acest Centru petru refugiați din orașul Cernăuți. Anume acest centru, în cei doi ani de război a devenit pentru cele peste 3 mii de persoane care au fost adăpostite aici  – a doua casă. Puțini, însă, știu că această clădire, unde se află astăzi centrul pentru refugiați, până la război era o clădirea lăsată în paragină, însă, datorită lui Dumitru Cozma, un tânăr român din nordul Bucovinei, dar și prietenilor săi, clădirea a fost reparată, amenajată și pusă la dispoziția refugiaților. Astăzi aici, își duc un mod normal de viață circa 90 de persoane din estul Ucrainei. E vorba de oameni care, în mare parte, nu mai au unde să se întoarcă, casele lor fiind distruse de ocupanții ruși.

Tinerii  voluntari de la Centrul „Salvăm Ucraina”, mereu depun eforturi pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale refugiaților…

Dacă în primele luni de război în Ucraina erau aduse ajutoare umanitare din diferite țări ale lumii, în special, din România, astăzi, însă, tot mai puțini sunt cei care vin să-i susțină pe acești oameni aflați în suferințe. Dumitru Cozma, însă, face tot posibilul ca persoanele stabilite cu traiul la Centrul pentru refugiați „Salvăm Ucraina” din Cernăuți, fondator al căruia este,  să nu ducă lipsă de nimica. Uneori ar face orice pentru ei doar să-i vadă fericiți, să știe ca au un acoperiș de-asupra capului și că sunt bine.

Persoanele care și-au găsit a doua casă aici se simt bine, dar oricum le lipsește acea căldură și atmosferă de acasă.

Copiii de la acest centru l-au îndrăgit foarte mult pe Dumitru Cozma, îl așteaptă cu nerăbdare să vină la ei în ospeție. Dar și Dumitru îi iubește la fel de mult precum își iubește proprii copii. Niciodată nu vine la centru cu mâina goală, le aduce copiilor biscuiți, bomboane… și acea speranță în ziua de mâine că va fi din nou pace în Ucraina și ei se vor întoarce cândva la casele lor…