La Crasna, când e luna august în Bucovina… La 18 august Ilie Motrescu ar fi împlinit 81 de ani

    Luna august este luna în care s-a născut poetul bucovinean Ilie Motrescu din Crasna Storojinețului. Anul acesta, la 18 august ar fi împlinit 81 de ani. Ne vine greu să ne imaginăm cum ar fi arătat poetul la 81 de ani…

        Pentru noi și pentru eternitate el a rămas mereu tânăr,  de 28 de ani neîmpliniți, așa cum l-am cunoscut din pozele ce mi le-au pus la dispoziție membrii familiei sale. Cu părere de rău, personal, nu l-am cunoscut în viață pe poetul crăsnean, aveam doar 9 ani când a fost asasinat. L-am cunoscut puțin prin anii de studenție citindu-i cele câteva  versuri ce au putut fi găsite, dar și din scurtele relatări ale rudelor și prietenilor de condei.

         Am luat cunoștință mai îndeaproape de soarta-i tragică  și marele talent abia pe la începutul anilor 2000. I-am cunoscut pe frații și sora din Crasna, pe foștii colegi de serviciu de la ziarul «Zorile Bucovinei», pe foștii prieteni și cunoscuți. Am cunoscut opera de valoare a poetului, mai ales după apariția cărții «Hora vieții», ediție îngrijită de Ion Țâbuleac din Moldova (acum trecut și el în lumea celor drepți).

         În acești circa 22 ani de când am făcut cunoștină cu viața, soarta tragică, opera de valoare a sa, am scris multe despre poetul crăsnean. M-a împresinat și pătruns sufletește totul ce a scris și a creat în scurta-i viață. Am publicat zeci de articole în toate ziarele și revistele noastre bucovinene, dar și în unele ziare și reviste din România și Moldova. Am scris chiar și în limba ucraineană câteva relatări despre marele nostru bucovinean pe care le-am publicat în mai multe ziare ucrainene.

         Pe parcursul anilor am publicat patru cărți despre poet și opera sa – «Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă», «De-a pururi logodit cu tinerețea», «Nestinsă-i făclia Poetuluі», «Cu gândul la poetul Ilie Motrescu». Am mai scos de sub tipar ediția bilingvă a primului volum de versuri ale poetului crăsnean «Cântarea Carpaților» (traducere în l.ucraineană – Maria Gulei), cât și folclorul cules de poet, pe care l-am intitulat «Pagini de folclor crăsnean». Am scos la biblioteca din Storojineț și un indice bibliografic în limbile română și ucraineană dedicate poetului.

         Am organizat prin satele noastre bucovinene, la Pătrăuții de Jos, Pătrăuții de Sus, Cupca, Prisăcăreni, Storojineț, Hliboca, cât și la sediul Societății pentru Cultra și Literatura română în numele lui Mihai Eminescu din Cernăuți, întâlniri cu rudele poetului, prezentări de carte, comemorări, omagieri. Am fost prezentă la Crasna, Cernăuți, Chișinău, România la toate omagierile și prezentările de carte dedicate lui Ilie Motrescu la care am fost invitată alături de familia sa, dar și de alți oameni de bună credință. Nu înzadar, regretatul  ziarist Dumitru Covalciuc m-a numit «Cronicara familiei Motrescu». Pe parcurs am scris și despre frații și sora de la Crasna, le-am ajutat să-și publice cărțile.

         Vreau să le mulțumesc acum la ceas aniversar pentru Poet, familiei sale din Crasna care mi-au pus la dispoziție toate materialele necesare pentru a cunoaște îndeaproape viața și opera fratelui lor. Aduc sincere mulțumiri fratelui Constantin (Tatinuț) din Crasna și fratelui Grigore din Basarabia. Îmi plec cu pioșenie capul în fața memoriei luminoase a fraților săi trecuți și ei prea devreme în lumea umbrelor: Ștefan, George și Nicolae, cât și surorii sale Maria pe care i-am cunoscut și le-am apreciat talentul, generozitatea și omenia.

         De asemenea sincere mulțumiri ziarelor românești și ucrainene din ținut care mi-au publicat de-a lungul anilor materialele referitoare la poet, măsurile dedicate lui, prezentărilor de carte etc. – «Zorile Bucovinei», «Libertatea Cuvântului», «Concordia», «Plai Românesc», «Arcașul», Almanahul «Țara Fagilor», revista «Familia», «Gazeta de Herța», «Monitorul de Hliboca», «Meleag Natal» (Storojineț),  «Vidrodjenia», «Ridnâi Crai», «Novâi Deni», «Osvita Bucovânî» ș.a.

         N-aș vrea să uit nici de alți oameni de suflet mai mult sau mai puțin  cunoscuți care au scris și au publicat despre poetul crăsnean, i-au dedicat versuri și articole de proză, ba mai mult chiar i-au pus unele poezii pe note muzicale. Tuturor sincere mulțumiri și toată recunoștința noastră. Toată prețuirea mea distinsei și regretatei doamne scriitoare Mariana Gurza din Timișoara, a cărei rădăcini bucovinene au adus-o, cât a fost în viață, mereu cu gândul la baștina părinților ei. Ilustra doamnă nu odată a publicat materialele mele dedicate lui Ilie Motrescu în periodicele din România. Cel mai frumos cadou ni l-a făcut nouă tuturor prin publicarea volumului APROPIERI, unde a inclus câteva materiale de ale mele, dar și ale ei proprii despre opera poetului crăsnean Ilie Motrescu. În special sunt referiri la volumul său de debut «Cântarea Carpaților». De asemenea în permanență a publicat în revista „Logos și Agape” ce aparea onlain la Timișoara, materialelele mele dedicate memoriei poetui martir al neamului nostru. Alese cuvinte de laudă am pentru poeta și traducătoarea ucraineană Maria Gulei care a tradus în întregime volumul de versuri «Cântarea Carpaților». Datorită acestor traduceri opera începătoare a poetului a ajuns în zeci de școli și biblioteci ucrainene.

     Aceleași mulțumiri din suflet le aduc pictorului ucrainean Mîcola Bendas care la rugămintea mea a pictat excelent portretul poetului Ilie Motrescu și meșteriței populare ucrainene Liubov Vascul care a cusut chipul său pe pânză. În lemn chipul poetului a fost sculptat de poetul și avocatul Emil Ianoș din România. Cu un cuvânt bun aș vrea să-l pomenesc acum pe regretatul compozitor și scriitor ucrainen Kuzma Smali care a pus pe note muzicale versuri  ale poetului român din culegerea «Cântarea Carpaților».

     Le mulțumesc din suflet scriitorilor români Laurențiu Dragomir din București și Ion Țâbuleac din Chișinău care au publicat cărți de și despre Ilie Motrescu. Le sunt recunscătoare tuturor acelora care în cărțile lor de proză sau poezie, în antologii, volume comune l-au inclus și pe poetul Ilie Motrescu. N-aș vrea să-i uit nici pe ziariștii, poeții, bibliotecarii, profesorii, studenții, elevii, lucrătorii căminelor culturale din ținut care în diferite părți, în diferite perioade, în diferite limbi au publicat, au scris, au organizat manifestări, întâlniri, comemorări, prezentări de carte și vor mai face acest lucru și de acum încolo.

         Un minunat gest de mare recunoștnță pentru poetul crăsnean a făcut neobositul domn Laurențiu Dragomir, directorul Asociației APP Protecția Patrimoniului din Bucureșt. Anul trecut, la cei 80 de an ai poetului–martr din Crasna Putnei, a organzat mai întâi o expoziție și un Simpozion la Muzeul Literaturii române din București. A pregătit materiale de o mare importanță dedicate poetului crăsnean. Pe urmă tot prin sârgunța sa, a transmis aceste materiale gimnaziului din Crasna. Tot aici a avut loc și comemorarea acestui vrednic fiu al Crasnei, evenmente despre care s-a scris în ziarele noastre. Anul acesta urmează să aibă loc încă o manifestare dedicată lui Ilie Motrescu.

         O mare contribuție la cunoaștera și valorificarea operei poetului bucovinean și-au adus și Societățile românești «Mihai Eminescu», «Golgota», «Junimea». În special sub egida Societății «Junimea» au fost organizate cinci ediții ale Festivalului de poezie pentru copii și tineret «ILIE MOTRESCU».

         Le mulțumim din suflet tuturor celor care au participat și sprijinit în măsura posibilităților moral și financiar, atât organizarea unor măsuri și festivaluri, cât și tipărirea cărților parțial. Tuturor să vă dea bunul Dumnezeu sănătate și să vă îndemne la fapte bune.

          Numele poetului crăsnean ILIE MOTRESCU va dăinui de-a pururi în inimile noastre.

Eleonora Schipor, scriitoare, profesoară

Lui Ilie Motrescu

Tu eşti în cer cu Eminescu,

Dar parcă te văd printre noi,

Şi parcă-ţi aud prin codrii mersul,

Şi glasul blând, sincer, vioi.

Parcă îţi simt privirea caldă

A unei stele aurii.

Eşti un Luceafăr fără moarte

Pe bolta dulcei poezii.

Şi te cobori iar printre noi

Ţi-e dor de dulcea Bucovină.

                           Iulia Gheorghian, s. Pătrăuții de Jos

Poetului crăsnean Ilie Motrescu

El s-a născut cu suflet de poet,

Cu fire îndrăzneață și semeț,

Cu istețime și capacitate aleasă

Și mândru că-i român la el acasă.

Iar totul ce a scris și a gândit,

Prin suflet a trecut și a trăit,

Cu firea-i dârză de muntean

Și mândria de a fi crăsnean.

Iubea totul ce era românesc –

Pământul, limba, plaiul strămoșesc.

Și mai iubea Siretul și Carpații,

Oamenii buni, părinții, sora, frații…

Pentru îndrăzneală mare și demnitate,

Pentru credință, neam și dreptate,

El a plătit cu sânge și tinerețe,

I s-au tăiat din zbor aripile mărețe.

Poetul n-a-ngenunchiat în fața nimănui

Și mă întreb – din cauza aceasta nu-i?

Atât de frumos la suflet și curat,

Cine s-a îndurat și viața ți-a curmat?

Cei care au pus la cale moartea lui Ilie,

Ei nu pot fi oameni numiți și blestemați să fie.

Poetul însă mereu în inimi ne trăiește,

Prin opera înțeleaptă de-a pururi viețuiește.

Prin creația sa ce este APĂ VIE

E printre noi și azi poetul Motrescu Ilie.

Ca nimeni altul el neamul și-a iubit

Și pentru toate acestea cu viața a plătit.

Prin cărțile ce lumea le citește

Motrescu întotdeauna între noi trăiește.

Și cunoscând poetul ce a creat

Din neființă el a înviat.

A revenit înveșmântat în neuitare

Prin apa limpede, curată de izvoare,

Pe sub geana Carpaților – cântați,

Prin florile și umbra brazilor înalți.

Ilie Motrescu pururi între noi va fi

Prin opera nemuritoare veșnic va trăi.

                          Larisa Popescu-Chedic,

                          directoarea căminului cultural din Pătrăuții de Jos

Poetului Ilie Motrescu

S-a născut la poale de Carpați

Într-o casă cu mulți frați,

Întru-n august fierbinte,

Un băiat simpatic și cuminte.

La școală bine învăța,

Sportul și muzica iubea,

Și mai iubea glia și neamul,

Doina, satul, codrul, ramul…

Poezii a început a scrie

La o vârstă fragedă – se știe,

De la bun început s-a văzut

Că-i un talent cu adevărat înnăscut.

Bunul Dumnezeu cu har l-a miruit,

Sfântul Ilie puțin noroc i-a dăruit

Și în scurta-i sa viață

A creat o operă măreață.

A rămas pentru vecie

Opera poetului Motrescu Ilie,

Iar noi cât pe lume vom trăi

Cu gândul la destinul său vom fi.

                                         Eleonora Schipor